Comunicarea la distanţă, în mediul educaţional preşcolar

Preşcolarii grupei mele vizualizează materialele postate în spaţiile virtuale ale proiectelor în care i-am implicat, materiale care prezintă aspecte tematice, din activitatea copiilor preşcolari şi şcolari mici din alte ţări ale Europei; ei pot depăşi, cu uşurinţă, graniţele geografice şi pe cele lingvistice, înţelegând ceea ce, altfel, ar depăşi caracterul concret-intuitiv al gândirii copilului preşcolar: toţi copiii, indiferent de ţara în care trăiesc, de limba pe care o vorbesc, au aceleaşi nevoi, preocupări, drepturi. Iar motivaţia lor este mult mai puternică atunci când organizăm activităţi pe care urmează să le prezentăm copiilor din alte ţări…
Articolul prezintă exemple de utilizare a comunicării la distanţă utilizând noile tehnologii pentru activităţi educaţionale cu preşcolarii, pentru comunicarea cu colegii şi cu părinţii, pentru dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice.

Comunicarea se referă la transmitere şi schimb de informaţii, la transferul de impresii, trăiri afective, judecăţi de valoare, comenzi, cu scopul de a obţine modificări comportamentale la indivizi, manifestate în reprezentările şi în cunoştinţele acestora.
Scopul comunicării este multiplu: transmiterea şi asimilarea informaţiei, rezolvarea de probleme; formarea unor capacităţi, convingeri, sentimente şi atitudini, adoptarea unor decizii referitoare la strategiile didactice.

Pentru activitatea din grădiniţă, poate fi utilizată în mod curent comunicarea la distanţă, utilizând noile tehnologii? Da, cu certitudine, mai ales pentru părinţi, cadre didactice, resursele umane implicate în educarea şi dezvoltarea copiilor. A comunica şi altfel decât faţă în faţă înseamnă a răspunde unor nevoi de gestionare a timpului, în condiţiile ritmului de viaţă alert şi stresant, al părinţilor şi educatorilor, deopotrivă.

Argumente pentru comunicarea la distanţă:

• este o formă complementară comunicării directe;
• oferă o alternativă pentru părinţi, atunci când aceştia nu au timp, dar doresc să obţină informaţii privind activitatea copiilor la grădiniţă;
• furnizează oportunităţi rapide pentru nevoile de informare;
• facilitează transferul imediat al informaţiei;
• se economisesc resurse financiare şi de timp;
• încurajează participarea şi exprimarea opiniei critice, prin păstrarea anonimatului parţial.

Există mai multe instrumente care promovează interacţiunea şi sunt adecvate comunicării nonverbale. Cele mai multe dintre ele promovează o interacţiune cu conţinutul (acestea sunt instrumente multimedia), cu alte persoane (mijloace eficiente de colaborare profesională, cu colegi de pe glob, în timpul liber).

Pentru mine, ca educatoare, configurarea unei pagini web a grădiniţei, la sfârşitul anului 2007, pe portalul didactic.ro, a fost una dintre cele mai mari provocări, în condiţiile în care cunoştinţele mele, în domeniu, se limitau la tehnoredactarea în Word şi PowerPoint. Motivaţia era, însă, puternică: o pagina web reprezenta o modalitate eficientă, modernă, de popularizare a ofertei grădiniţei.

Următoarea provocare a reprezentat-o portalul educaţional eTwinning, punctul de întâlnire al tuturor cadrelor didactice interesate de colaborare europeană. Aceasta le pune la dispoziţie idei de proiecte, sfaturi şi asistenţă, pentru a colabora cu colegii şi elevii din întreaga Europă, într-un mediu securizat. De asemenea, le oferă ocazia să facă schimb de resurse didactice şi să-şi prezinte exemplele de bună practică. Centrele Naţionale de Asistenţă le asigură sprijin concret. Însă eTwinning devine mai mult decât o infrastructură de sprijin flexibilă pentru implementarea proiectelor şcolare comune. Graţie oportunităţilor de formare, atât online, cât şi offline, dar mai ales graţie interacţiunii dintre colegi din ţări diferite, eTwinning devine un instrument eficient de formare profesională, cu atât mai mult cu cât încorporează caracteristicile de reţea socială, specifice Web 2.0, foarte populare pe Internet.

eTwinning a imprimat un impuls puternic colaborării, deschizând orizonturi mai ample. Programul reuneşte cadrele didactice şi elevii europeni mai mult ca niciodată: tot mai multe şcoli participă la proiecte, se concep proiecte tot mai interesante şi apar noi tipuri de interacţiune între cadrele didactice.

Primele proiecte, Europe, notre maison! şi Noel en Europe, pe care le-am fondat, împreună cu un coleg din Polonia, respectiv o colegă din Spania, şi cărora li s-au alăturat colege din Italia, Franţa, Turcia şi România, au evoluat cu paşi mici şi poticniţi. Multe dintre instrumentele pe care platforma le pune la dispoziţie au rămas neutilizate, ele fiind, la vremea aceea, nu doar pentru mine, ci şi pentru colegii europeni, nişte necunoscute. Am vizualizat multe proiecte, unele premiate, şi am hotărât că trebuie să urmez nişte paşi în propria-mi formare. Am accesat seminarii on-line, de formare tematică, pe aceeaşi platformă, şi am ajuns, în felul acesta, la nivelul la care sunt familiarizată cu aproape toate instrumentele de lucru ale spaţiului virtual. Astfel, am inițiat proiecte, (Paques en Europe, Noёl en Europe), și m-am alăturat, ca membru, altora: Playgroung Games, Street games versus computers games, Forest, a gift of nature, Grandchildren and grandparents.

Beneficiile acestor proiecte sunt ale copiilor, în primul rând. Este maniera cea mai concretă şi apropiată de nivelul capacităţilor cognitive şi emoţionale ale copiilor, de a accesibiliza noţiuni, altfel abstracte, care ţin de formarea morală, cetăţenească: interculturalitate, toleranţă, acceptare a diversităţii.

Preşcolarii grupei mele vizualizează materialele postate în spaţiile virtuale ale proiectelor în care i-am implicat, materiale care prezintă aspecte tematice, din activitatea copiilor preşcolari şi şcolari mici din alte ţări ale Europei; ei pot depăşi, cu uşurinţă, graniţele geografice şi pe cele lingvistice, înţelegând ceea ce, altfel, ar depăşi caracterul concret-intuitiv al gândirii copilului preşcolar: toţi copiii, indiferent de ţara în care trăiesc, de limba pe care o vorbesc, au aceleaşi nevoi, preocupări, drepturi. Iar motivaţia lor este mult mai puternică atunci când organizăm activităţi pe care urmează să le prezentăm copiilor din alte ţări.

Următoarea provocare a reprezentat-o configurarea blogului Centrului de Resurse pentru Educaţie şi Dezvoltare (http://credhunedoara.blogspot.com/), al cărui membru sunt. Ca furnizor de informaţie, în comunicarea de grup, respectiv de masă, cadrul didactic ce administrează pagini web are un rol activ. El acţionează ca un filtru ce selectează, organizează şi personalizează informaţia. În acest caz, informaţia se adresează colegelor educatoare, ca formă complementară dezvoltării profesionale, dar şi părinţilor copiilor, în cadrul programului de consiliere a familiei, pentru prevenirea şi diminuarea stărilor de disconfort psihic în probleme legate de evoluţia copilului.

Desigur că există rezerve faţă de comunicarea la distanţă, generate de lipsa Internetului, a abilităţilor de folosire a computerului, atât în rândul colegelor, cât mai ales al părinţilor.

Următorul pas, crearea unui site al grupei (https://sites.google.com/site/noruletii2012/), pare să le fi oferit părinţilor, acelora care aveau rezerve faţă de acest gen de comunicare, o altă perspectivă asupra metodelor moderne de accesare a informaţiei. În condiţiile în care ritmul de viaţă alert, al părinţilor, programul de lucru încărcat, le limitează accesul la activitatea zilnică a copiilor lor, la grădiniţă, posibilitatea de a se conecta, fie şi virtual, la mediul în care aceştia evoluează zilnic, îi cointeresează mult mai mult.

Am inserat linkurile către spaţiile virtuale, ale proiectelor eTwinning, în pagina dedicată proiectelor educaţionale, în care sunt implicaţi copiii grupei. Părinţii pot vizualiza, deopotrivă, materialele postate de colegii educatori din alte ţări, dar şi pe cele pe care le postez eu şi care prezintă activitatea şi preocupările copiilor lor. În mod evident, părinţii sunt mult mai prezenţi în activităţile de proiect ale grupei, nu doar în cele europene, ci şi în cele locale. Este acesta un motiv suficient, pentru a concluziona că acest tip de comunicare, complementar comunicării directe, contribuie la dezvoltarea unei colaborări eficiente cu familiile copiilor.

În consecinţă, urmare a gestionării mai eficiente a timpului, ca membru al CRED  şi în activitatea de colaborare cu familia, prin crearea şi administrarea acestor site-uri, am creat unul nou, cel al Cercului pedagogic al educatoarelor-Comisia 1, al cărui responsabil sunt. Colegele educatoare pot vizualiza, aici, materialele tematice prezentate, aspecte din timpul desfăşurării întâlnirilor, dar şi materiale informative transmise de inspectorul de specialitate.

Internetul a provocat o schimbare fără precedent în viaţa noastră. Ne vine foarte greu să ne imaginăm viaţa fără e-mail sau fără Google. Ne-am obişnuit să avem acces instantaneu la informaţie. Conform studiilor, instrumentele Web 2.0, în general, le sunt de ajutor cadrelor didactice în activitatea lor cotidiană, sprijinindu-le eforturile de dezvoltare profesională. Cadrele didactice trebuie să-şi dezvolte mecanisme flexibile, de adaptare la noile provocări sociale, precum şi să găsească modalităţi de a-şi dezvolta competenţele pedagogice în funcţie de paradigmele în schimbare ale educaţiei.