Am ceva experienta la catedra si ceea ce voi scrie este determinat in mare parte de aceasta realitate. Spun acest lucru gandindu-ma in principal la anii petrecuti ca eleva de liceu in perioada comunista ( 1976-1980) şi la anii ce s-au derulat de atunci cand mi-am inceput activitatea de profesor. Asa ca, vorbesc in cunostinta de cauza stiind cum s-au desfasurat toate incercarile de restructurare a invatamantului nostru.

         Ceea ce m-a avantajat  ca profesor , mai ales, a fost placerea si bucuria de a face aceasta meserie. Eu sunt unul dintre norocosii care merg cu placere la serviciu, chiar daca in ultmii ani a fost nevoie sa ma strecor printre aberatiile ce abunda in sistem si in viata cotidiana.

        Un invatamant centrat pe elev este o viziune absolut corecta, dar la nivelul multor structuri sau componente ale sistemului de azi ea ramane inca un deziderat. De aceea eu cred ca pana la urma ceea ce contează si defineste menirea noastra de dascali este ceea ce facem efectiv pentru elevii nostri acolo unde ne desfasuram activitatea. Eu una am incetat de multa vreme sa mai astept semnele de insanatosire ale sistemului si am luat in propriile maini soarta mea si a elevilor mei. Eu insami ,mama fiind, , nu pot accepta sa particip cu buna stiinta la distrugerea oricarei sperante pentru copiii ce vin la mine ca să-i învat. De aici bucuria mea  de a putea accesa aceste programe europene, aceste platforme ,vituale la inceput ,si din ce in ce mai concrete si consistente ,pe parcurs.

      Sunt o fire dinamica, prietenoasa si deschisa spre cunoastere si aceste calitati le imprim elevilor mei. Etwinning satisface aceasta nevoie a mea si, implicit, a elevilor mei , de a oferi din preaplinul nostru sau de a acoperi nevoi, neajunsuri ale sistemului nostru de invatamant.

     Greu a fost pana am accesat primul program Comenius si am cunoscut primii colegi straini. Dupa acest proiect nu ne-am mai oprit pentru ca succesul primului a dovedit ca sansa de a cunoaste si de a ne face cunoscuti este reala si cu beneficii extraordinare nu numai la nivelul celor care participa , ci si la nivelul colectivitatii locale. Deschiderea spre aceste proiecte a insemnat  cresterea increderii noastre ca putem fi buni, competitivi, harnici, constiinciosi, comunicativi, ospitalieri, inventivi si ca nu suntem cu nimic mai prejos ca ceilalti. Elevii nostri s-au intors foarte mandri de reusitele lor si dornici sa continue prietenii pe care le-au legat cu prilejul proiectelor.

      Cand m-am inscris pe platforma etwinning nu m-am gandit la impactul pe care il va avea asupra mea acest fapt. Am facut-o pentru ca simteam nevoia sa prelungesc experienta pe care o avusesem ca initiator si coordonator al unui proiect Comenius. Am trait atunci niste momente care m-au trezit din starea latenta cu care ma obisnuisem in „locul unde nu s-a intamplat nimic”, cum spune Sadoveanu. Am realizat ca am atat de multe de spus si de oferit incat este pacat sa nu gasesc o cale spre a canaliza aceste energii creatoare. Speram ca platforma sa-mi ofere sansa de a cunoaste profesori la fel ca mine , dornici sa colaboreze si sa lege prietenii . 

      Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu interfata si cu cerintele minime de upload si sa prospectez lista mare de oferte , dar mi-a facut placere. Am inteles ca este o sansa extraordinara pentru un profesor de a se familiariza cu acest site pentru ca afla multe noutati din domeniul educatiei si poate lega prietenii cu ceilalti sau exersa o limba straina.

      Primul proiect a fost mai putin reusit pentru mine deoarece nu stiam foarte bine ce am de facut. Am pierdut timp pretios ca sa ma instruiesc si pana sa fac activitati mai interesante initiatorii proiectului l-au inchis. Vara trecuta am petrecut-o explorand platforma, proiectele si incercand sa-mi insusesc noua interfata a siteului. Asa am cunoscut o colega din Polonia cu care am initiat un proiect tare drag mie, intitulat „Tell me what you read”. Fiind profesor de romana , mi s-a parut extraordinar sa am ocazia sa realizez cu alt profesor un astfel de proiect.

      La derularea proiectului au contribuit elevi de clasa a IX a si a XI a carora le-am cerut sa se gandeasca la activitati pe care sa le derulam pe parcursul anului scolar. Am plecat de la motivarea proiectului subliniind ca accesarea acestuia urmareste familiarizarea elevilor cu  traditiile locuitorilor europeni  si cu literatura acestora , imbunatatirea comunicarii intr-o limba straina,integrarea tinerilor intr-o Europa fara discriminari si ura . cunoasterea conceptiilor de viata a diferitelor popoare si observarea asemanarilor si deosebirilor.

    Obiectivele proiectului au vizat familiarizarea cu o limba straina, cunoasterea si aprecierea literaturii partenerilor,  schimburi de idei legate de importanta cartii si implicarea partenerilor in proiectul „O carte pentru scoala mea”,cunoasterea de sine si a celorlati ,toleranta si atitudine pozitiva fata de ceilalti,formarea unor criterii corecte de intelegere a existentei ,stabilirea de relatii de prietenie intre elevi ,incurajarea unor relatii de relationare intre elevi.

    Am inceput cu constituirea echipei de proiect si stabilirea programului activitatilor si am continuat cu prezentarea orasului si a elevilor participanti pe platforma etwinning , realizarea unui videoclip cu imagini din traditiile nationale si din activitatile elevilor, alegerea operei clasice propuse de elevii , discutarea nuvelei „ Popa Tanda” , realizarea rezumatului in limba romana si engleza ,pregatirea unui material cu opera si activitatea scriitorului,  pregatirea celui de-al doilea material , analiza nuvelei „Intalnirea din pamanturi”, realizarea rezumatului in limba romana si in limba engleza, prezentarea concluziilor legate de operele poloneze studiate, realizarea unui material power point care sa sintetizeze activitatile comune si impartasirea impresiilor pe Twinblog.

   Ceea ce a fost benefic pentru elevii mei este nu numai dorinta de a vorbi si scrie in engleza, ci mai ales mobilizarea exemplara pentru a indeplini sarcinile la timp si pentru a propune cat mai multe activitati. Intalnirile de proiect s-au desfasurat dupa ore si nici un elev nu a lipsit. Ei mi-au marturisit ca de abia asteptau sa lucreze acasa sarcina pe care o aveau . Am constatat ca s-a creat o veritabila legatura intre ei si multi sunt prieteni si azi. Cunostinta cu colegii lor polonezi s-a realizat firesc si la propunerea lor am initiat un schimb de experienta ce speram sa se materializeze in urmatorul an scolar.

    In anul scolar 2008-2009 am initiat un alt proiect legat de astronomie si am devenit partenera la alte doua proiecte frumoase. Toate sunt in plina derulare si aduc elevilor mei mari satisfactii. Cel mai drag imi este insa cel legat de miturile din Europa despre care sper sa pot scrie cu mandrie in momentul in care se va incheia.

   Nu-mi pot imagina activitate zilnica fara aceste proiecte si fara colaborarea cu profesorii europeni si cu elevii mei. Pentru mine care traiesc si muncesc intr-un oras mic, cu slabe perspective economice, aceste oportunitati inseamna sa le deschid elevilor mei o fereastra ce parea intepenita si ferecata pe veci. Doar cei ce traiesc pentru menirea lor pot intelege corect ce simt si ce usurata sunt ca m-am agatat la timp ca sa salvez corabia.

Profesor, Maricela Tuchiac

Colegiul Agricol, Falticeni