Odată la 5 ani suntem chemați să ne alegem Președintele, sperând, dorind, sau pur și simplu imginându-ne prostește că ne va fi mai bine. Păcăleală! Știm că școliți la înaltele “școli de partid” sunteți educați cum să manipulați mulțimea de necunoscători într-ale politicii. Așa este în toată lumea. Numai că în România lucrurile s-au mai schimbat. Avem deja experiența celor 25 de ani de democrație românească. Dacă nu s-ar fi schimbat nimic ar fi însemnat că n-am evoluat.
Și totuși rămân neschimbate păcălelile pe care ni le dăruiți zilnic pe toate posturile de televiziune. Personal aș fi dorit să existe măcar un post de televiziune independent, care să prezinte obiectiv situația țării. Dar posturile X și X sunt ale Premierului, posturile Yși Y sunt ale Președintelui și ne mai mirăm că nu știm cu cine să votăm. Parcă am fi veșnicul cetățean turmentat al lui Caragiale multiplicat cu 50% din populația țării.
Ne-am dorit copiii noștri să aibă o țară ca afară, dar Păcăleală! Ne-am dorit ca șefii noștri să nu fie influienți politici mai slabi pregătiți decât noi. Ne-am dorit ca sănătatea să nu fie așezată frumos doar pe hârtie, iar părinții noștri, și nu numai să nu poată să-și prelungească viața din cauza unor incompentenți politici puși acolo de partidele domniilor voastre. Ne-am dorit ca educației să-i fie alocate cele mai mari fonduri, nu să se ia mereu de-acolo pentru domenii mult ascunse priceperii noastre. Și totuși, fără educație am pierdut zeci de ani. Și astăzi vedem străzi murdare, oameni murdari fizic și moral, care parcă trăiesc în secolul al XIX-lea. Poate ar trebui să nu mai existe politicul în educație! Să ne mai mirăm că există oameni care nu știu cum se numește țara lor?
Dar să-i mai întrebăm pe ce planetă trăiesc?!
Atâta timp cât domniile voastre nu știu ce înseamnă să-ți plătești lunar cheltuiele de întreținere, cheltuielile pe mâncare sau transport, cheltuielile cu sănătatea, pentru că noi vi le plătim regește!, nu veți înceta să ne păcăliți frumos cu vorbe care după campania electorală rămân ce-au fost, niște vorbe...
Un prieten spunea că tot ce ni se întâmplă sunt de fapt provocări cărora trebuie să le găsim o rezolvare. Multor provocări a trebuit să le facem față până acum, cele mai multe venite din partea unor guvenanți fără conștiință de nație. O provocare citită într-un studiu spunea că: „a fost odată un văduv care locuia împreună cu cele două fete ale sale care erau foarte curioase și inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări ... la unele știa să le răspundă, la altele nu...Cum își dorea să le ofere cea mai bună educație, într-o zi și-a trimis fetele în vacanță cu un înțelept. Înțeleptul știa întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau. La un moment dat, una dintre ele a a adus un fluture pe care plănuia să îl folosească pentru a înșela înțeleptul.
- Ce vei face? o întrebă una din surori.
- O să ascund fluturele în mâinile mele și o să întreb înțeleptul dacă e viu sau mort.
Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și îl voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e
viu îl voi strânge și îl voi strivi. Și astfel, orice răspuns va avea, se va înșela. Cele două fete au mers într-o clipă la înțelept. L-au găsit meditând.
- Am aici un fluture. Spune-mi, înțeleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, înțeleptul surâse și îi zise:
- Depinde de tine... fiindcă e în mâinile tale”.
Cred că fluturele captiv este în palmele domniilor voastre și acela este poporul român. Depinde de voi dacă vreți să-l vedeți și să nu-l striviți ca până acum!
]]>
Odată la 4 ani, sperând, dorind, sau pur și simplu imaginându-ne prostește că ne va fi mai bine, suntem chemați să ne alegem parlamentul. Păcăleală!
Odată la 5 ani suntem chemați să ne alegem Președintele, sperând, dorind, sau pur și simplu imginându-ne prostește că ne va fi mai bine. Păcăleală! Știm că școliți la înaltele “școli de partid” sunteți educați cum să manipulați mulțimea de necunoscători într-ale politicii. Așa este în toată lumea. Numai că în România lucrurile s-au mai schimbat. Avem deja experiența celor 25 de ani de democrație românească. Dacă nu s-ar fi schimbat nimic ar fi însemnat că n-am evoluat.
Și totuși rămân neschimbate păcălelile pe care ni le dăruiți zilnic pe toate posturile de televiziune. Personal aș fi dorit să existe măcar un post de televiziune independent, care să prezinte obiectiv situația țării. Dar posturile X și X sunt ale Premierului, posturile Yși Y sunt ale Președintelui și ne mai mirăm că nu știm cu cine să votăm. Parcă am fi veșnicul cetățean turmentat al lui Caragiale multiplicat cu 50% din populația țării.
Ne-am dorit copiii noștri să aibă o țară ca afară, dar Păcăleală! Ne-am dorit ca șefii noștri să nu fie influienți politici mai slabi pregătiți decât noi. Ne-am dorit ca sănătatea să nu fie așezată frumos doar pe hârtie, iar părinții noștri, și nu numai să nu poată să-și prelungească viața din cauza unor incompentenți politici puși acolo de partidele domniilor voastre. Ne-am dorit ca educației să-i fie alocate cele mai mari fonduri, nu să se ia mereu de-acolo pentru domenii mult ascunse priceperii noastre. Și totuși, fără educație am pierdut zeci de ani. Și astăzi vedem străzi murdare, oameni murdari fizic și moral, care parcă trăiesc în secolul al XIX-lea. Poate ar trebui să nu mai existe politicul în educație! Să ne mai mirăm că există oameni care nu știu cum se numește țara lor?
Dar să-i mai întrebăm pe ce planetă trăiesc?!
Atâta timp cât domniile voastre nu știu ce înseamnă să-ți plătești lunar cheltuiele de întreținere, cheltuielile pe mâncare sau transport, cheltuielile cu sănătatea, pentru că noi vi le plătim regește!, nu veți înceta să ne păcăliți frumos cu vorbe care după campania electorală rămân ce-au fost, niște vorbe...
Un prieten spunea că tot ce ni se întâmplă sunt de fapt provocări cărora trebuie să le găsim o rezolvare. Multor provocări a trebuit să le facem față până acum, cele mai multe venite din partea unor guvenanți fără conștiință de nație. O provocare citită într-un studiu spunea că: „a fost odată un văduv care locuia împreună cu cele două fete ale sale care erau foarte curioase și inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări ... la unele știa să le răspundă, la altele nu...Cum își dorea să le ofere cea mai bună educație, într-o zi și-a trimis fetele în vacanță cu un înțelept. Înțeleptul știa întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau. La un moment dat, una dintre ele a a adus un fluture pe care plănuia să îl folosească pentru a înșela înțeleptul.
- Ce vei face? o întrebă una din surori.
- O să ascund fluturele în mâinile mele și o să întreb înțeleptul dacă e viu sau mort.
Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și îl voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e
viu îl voi strânge și îl voi strivi. Și astfel, orice răspuns va avea, se va înșela. Cele două fete au mers într-o clipă la înțelept. L-au găsit meditând.
- Am aici un fluture. Spune-mi, înțeleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, înțeleptul surâse și îi zise:
- Depinde de tine... fiindcă e în mâinile tale”.
Cred că fluturele captiv este în palmele domniilor voastre și acela este poporul român. Depinde de voi dacă vreți să-l vedeți și să nu-l striviți ca până acum!
Odată la 5 ani suntem chemați să ne alegem Președintele, sperând, dorind, sau pur și simplu imginându-ne prostește că ne va fi mai bine. Păcăleală! Știm că școliți la înaltele “școli de partid” sunteți educați cum să manipulați mulțimea de necunoscători într-ale politicii. Așa este în toată lumea. Numai că în România lucrurile s-au mai schimbat. Avem deja experiența celor 25 de ani de democrație românească. Dacă nu s-ar fi schimbat nimic ar fi însemnat că n-am evoluat.
Și totuși rămân neschimbate păcălelile pe care ni le dăruiți zilnic pe toate posturile de televiziune. Personal aș fi dorit să existe măcar un post de televiziune independent, care să prezinte obiectiv situația țării. Dar posturile X și X sunt ale Premierului, posturile Yși Y sunt ale Președintelui și ne mai mirăm că nu știm cu cine să votăm. Parcă am fi veșnicul cetățean turmentat al lui Caragiale multiplicat cu 50% din populația țării.
Ne-am dorit copiii noștri să aibă o țară ca afară, dar Păcăleală! Ne-am dorit ca șefii noștri să nu fie influienți politici mai slabi pregătiți decât noi. Ne-am dorit ca sănătatea să nu fie așezată frumos doar pe hârtie, iar părinții noștri, și nu numai să nu poată să-și prelungească viața din cauza unor incompentenți politici puși acolo de partidele domniilor voastre. Ne-am dorit ca educației să-i fie alocate cele mai mari fonduri, nu să se ia mereu de-acolo pentru domenii mult ascunse priceperii noastre. Și totuși, fără educație am pierdut zeci de ani. Și astăzi vedem străzi murdare, oameni murdari fizic și moral, care parcă trăiesc în secolul al XIX-lea. Poate ar trebui să nu mai existe politicul în educație! Să ne mai mirăm că există oameni care nu știu cum se numește țara lor?
Dar să-i mai întrebăm pe ce planetă trăiesc?!
Atâta timp cât domniile voastre nu știu ce înseamnă să-ți plătești lunar cheltuiele de întreținere, cheltuielile pe mâncare sau transport, cheltuielile cu sănătatea, pentru că noi vi le plătim regește!, nu veți înceta să ne păcăliți frumos cu vorbe care după campania electorală rămân ce-au fost, niște vorbe...
Un prieten spunea că tot ce ni se întâmplă sunt de fapt provocări cărora trebuie să le găsim o rezolvare. Multor provocări a trebuit să le facem față până acum, cele mai multe venite din partea unor guvenanți fără conștiință de nație. O provocare citită într-un studiu spunea că: „a fost odată un văduv care locuia împreună cu cele două fete ale sale care erau foarte curioase și inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări ... la unele știa să le răspundă, la altele nu...Cum își dorea să le ofere cea mai bună educație, într-o zi și-a trimis fetele în vacanță cu un înțelept. Înțeleptul știa întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau. La un moment dat, una dintre ele a a adus un fluture pe care plănuia să îl folosească pentru a înșela înțeleptul.
- Ce vei face? o întrebă una din surori.
- O să ascund fluturele în mâinile mele și o să întreb înțeleptul dacă e viu sau mort.
Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și îl voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e
viu îl voi strânge și îl voi strivi. Și astfel, orice răspuns va avea, se va înșela. Cele două fete au mers într-o clipă la înțelept. L-au găsit meditând.
- Am aici un fluture. Spune-mi, înțeleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, înțeleptul surâse și îi zise:
- Depinde de tine... fiindcă e în mâinile tale”.
Cred că fluturele captiv este în palmele domniilor voastre și acela este poporul român. Depinde de voi dacă vreți să-l vedeți și să nu-l striviți ca până acum!
]]>
Odată la 4 ani, sperând, dorind, sau pur și simplu imaginându-ne prostește că ne va fi mai bine, suntem chemați să ne alegem parlamentul. Păcăleală!
Odată la 5 ani suntem chemați să ne alegem Președintele, sperând, dorind, sau pur și simplu imginându-ne prostește că ne va fi mai bine. Păcăleală! Știm că școliți la înaltele “școli de partid” sunteți educați cum să manipulați mulțimea de necunoscători într-ale politicii. Așa este în toată lumea. Numai că în România lucrurile s-au mai schimbat. Avem deja experiența celor 25 de ani de democrație românească. Dacă nu s-ar fi schimbat nimic ar fi însemnat că n-am evoluat.
Și totuși rămân neschimbate păcălelile pe care ni le dăruiți zilnic pe toate posturile de televiziune. Personal aș fi dorit să existe măcar un post de televiziune independent, care să prezinte obiectiv situația țării. Dar posturile X și X sunt ale Premierului, posturile Yși Y sunt ale Președintelui și ne mai mirăm că nu știm cu cine să votăm. Parcă am fi veșnicul cetățean turmentat al lui Caragiale multiplicat cu 50% din populația țării.
Ne-am dorit copiii noștri să aibă o țară ca afară, dar Păcăleală! Ne-am dorit ca șefii noștri să nu fie influienți politici mai slabi pregătiți decât noi. Ne-am dorit ca sănătatea să nu fie așezată frumos doar pe hârtie, iar părinții noștri, și nu numai să nu poată să-și prelungească viața din cauza unor incompentenți politici puși acolo de partidele domniilor voastre. Ne-am dorit ca educației să-i fie alocate cele mai mari fonduri, nu să se ia mereu de-acolo pentru domenii mult ascunse priceperii noastre. Și totuși, fără educație am pierdut zeci de ani. Și astăzi vedem străzi murdare, oameni murdari fizic și moral, care parcă trăiesc în secolul al XIX-lea. Poate ar trebui să nu mai existe politicul în educație! Să ne mai mirăm că există oameni care nu știu cum se numește țara lor?
Dar să-i mai întrebăm pe ce planetă trăiesc?!
Atâta timp cât domniile voastre nu știu ce înseamnă să-ți plătești lunar cheltuiele de întreținere, cheltuielile pe mâncare sau transport, cheltuielile cu sănătatea, pentru că noi vi le plătim regește!, nu veți înceta să ne păcăliți frumos cu vorbe care după campania electorală rămân ce-au fost, niște vorbe...
Un prieten spunea că tot ce ni se întâmplă sunt de fapt provocări cărora trebuie să le găsim o rezolvare. Multor provocări a trebuit să le facem față până acum, cele mai multe venite din partea unor guvenanți fără conștiință de nație. O provocare citită într-un studiu spunea că: „a fost odată un văduv care locuia împreună cu cele două fete ale sale care erau foarte curioase și inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări ... la unele știa să le răspundă, la altele nu...Cum își dorea să le ofere cea mai bună educație, într-o zi și-a trimis fetele în vacanță cu un înțelept. Înțeleptul știa întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau. La un moment dat, una dintre ele a a adus un fluture pe care plănuia să îl folosească pentru a înșela înțeleptul.
- Ce vei face? o întrebă una din surori.
- O să ascund fluturele în mâinile mele și o să întreb înțeleptul dacă e viu sau mort.
Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și îl voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e
viu îl voi strânge și îl voi strivi. Și astfel, orice răspuns va avea, se va înșela. Cele două fete au mers într-o clipă la înțelept. L-au găsit meditând.
- Am aici un fluture. Spune-mi, înțeleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, înțeleptul surâse și îi zise:
- Depinde de tine... fiindcă e în mâinile tale”.
Cred că fluturele captiv este în palmele domniilor voastre și acela este poporul român. Depinde de voi dacă vreți să-l vedeți și să nu-l striviți ca până acum!