Cum le vorbesc părinților despre profilul absolventului de clasa a IV-a?

experienţe pedagogice

Irina-Mădălina ChiriacȘcoala Gimnazială Nr. 92 (București)27 apr. 2021

În urma experienței personale am constatat că a construi o relație de succes cu părinții nu este tocmai ușor. E nevoie de timp și de disponibilitate sporită din partea cadrului didactic pentru a se putea naște o cooperare reală între toți factorii responsabili de educația copiilor.
Depășind barierele create de prejudecățile cu privire la așteptările părinților, am încercat de-a lungul timpului să elaborez un plan de acțiune pornind de la obiectivul clar determinat și anume acela de a transforma relația dintre mine și părinți într-o premisă a sporirii șanselor elevilor mei de a-și îmbunătăți rezultatele școlare, dar și de a le crea un confort emoțional indispensabil la vârsta micii școlarități. După ce mi-am fixat acest obiectiv am proiectat o serie de activități prin care să reușesc să îl realizez. Mijloacele folosite au fost dintre cele mai diverse, dar cred că premisa esențială a fost empatia pe care am folosit-o pentru a înțelege cât mai bine și cât mai exact care sunt așteptările părinților de la mine, de la școală, de la educație.

Consider că activitatea cu părinții elevilor tinde să devină o preocupare constantă a specialiștilor în educație, de aceea rolul acestora nu mai poate fi minimalizat. Pentru a înregistra rezultatele scontate este de preferat ca la începutul unui an școlar, odată cu planificarea calendaristică a conținuturilor învățării, să realizăm și o planificare a activităților pe care urmează să le desfășurăm în parteneriat cu părinții elevilor. În acest fel evităm sincopele ce ar putea apărea pe parcurs, cauzate de lipsa de timp sau de alți factori cu caracter perturbator.
Din punct de vedere psihologic, școlarul mic are de înfruntat sindromul adaptării școlare, aspect care nu trebuie neglijat mai ales din perspectiva relației acestuia cu cadrul didactic, adultul față de care își centrează atenția și care este altul decât cel din mediul familial. Pentru ca această trecere să fie lineară, copilul trebuie sprijinit, înțeles și ajutat. Cel mai lesne este să folosim părinții drept parteneri, tocmai pentru a oferi încredere și stabilitate emoțională, fără ca școlarul să resimtă intrarea în școală ca pe un abandon al familiei.

La început de promoție, fiecare învățător își pune multe întrebări despre cum va fi noul drum ce urmează să fie străbătut. Ne înarmăm cu răbdare și începem să facem primii pași pe drumul cunoașterii alături de elevii noștri și de părinții lor!
Organizarea unei întâlniri cu părinții necesită rigoare, minuțiozitate și nu în ultimul rând creativitate. Părinții de cele mai multe ori evită astfel de întâlniri, pentru că le găsesc plictisitoare, inutile, lipsite de conținut. Este în puterea noastră să demontăm mitul ședințelor clasice cu părinții, constituite ca un monolog nesfârșit al cadrului didactic.

Prima ședință cu părinții este o întâlnire pe cât de dificilă, pe atât de importantă pentru stabilirea relațiilor ulterioare. Pentru mulți dintre noi prima întâlnire reprezintă un veșnic reper la care ne raportăm pe parcursul relației. Pentru ca ședința să își îndeplinească valențele este recomandat să respectăm câteva reguli esențiale:

să manifestăm sinceritate, deschidere și empatie față de părinți – acesta presupune ca discursul nostru să fie concis, explicit, să evităm folosirea excesivă a limbajului de specialitate;
să asigurăm un climat relaxant în care părinții să se poată exprima liber;
să știm cu exactitate ceea ce dorim să comunicăm într-o manieră caldă, prietenoasă;
să planificăm temporal întâlnirea astfel încât să nu intervină plictiseala.

La fiecare întâlnire formală cu părinții am în vedere să introduc activități surpriză, astfel încât să transform ședința cu părinții într-o activitate așteptată, chiar solicitată în mod expres de către aceștia. Prima ședință cu părinții este într-adevăr o provocare întrucât reprezintă debutul relației dintre cadru didactic și părinți. La această întâlnire sunt multe aspecte ce trebuie aduse la cunoștința părinților, inclusiv profilul de formare al absolventului de clasa a IV-a.

Scenariul pe care l-am gândit la seria 2015-2020 a fost un scenariu bazat pe activități ludice, care să permită părinților să se manifeste liber și să înțeleagă cât mai bine comunicările stabilite în ordinea de zi. Am formulat mesajele folosind o exprimare clară, simplă, evitând pe cât posibil termenii de specialitate – programă, plan cadru, curriculum etc.

1.Care este copilul meu?

Descriere activitate: fiecare copil a primit o foaie de hârtie pe care era conturul unui chip fără alte elemente, la ora de Dezvoltare personală. Au fost rugați să își reprezinte caracteristicile fizice. După ce au terminat, au semnat pe spate lucrarea, apoi am realizat o expoziție. La ședința cu părinții i-am rugat pe aceștia să identifice portretul propriului copil. Nu mulți au fost părinții care au reușit să recunoască desenul copilului.

2. Ce știe copilul meu?

Descriere activitate: fiecare părinte a fost rugat să scrie cât mai explicit pe spatele lucrării primite anterior ceea ce știe copilul să facă. (exemplu: să recunoască/scrie cifrele, să deseneze, să scrie litere mari de tipar, să recite poezii, să meargă cu bicicleta etc.)

3. Cum vreau să fie copilul meu peste 5 ani?

Descriere activitate: părinții au primit o coală A3, pe care era imprimată imaginea unui școlar. Am solicitat părinților să scrie ce consideră că ar trebui să știe un copil care termină clasa a IV-a. (exemplu: să citească, să scrie, să socotească, să rezolve probleme etc.)

4. Cheia succesului

Descrierea activității: le-am distribuit părinților o cheie din lemn cu dimensiunea de 10 cm, pe care erau inscripționate cuvintele CHEIA SUCCESULUI. Le-am solicitat să scrie prenumele copilului pe cheie. După aceea fiecare a introdus cheia, portretul copilului și coala A3 într-un plic. Toate plicurile au fost așezate într-un cufăr pe care l-am încuiat cu un lacăt. Le-am spus că la ultima ședință cu părinții din clasa a IV-a vom deschide cufărul și fiecare copil va primi la serbarea finală cheia și autoportretul. Până atunci însă vom deveni parteneri educaționali și vom depune toate diligențele să îi ajutăm pe copii să asimileze cunoștințe, abilități și atitudini care să le permită să aibă o bună adaptare la viața școlară și să constituie o premisă pozitivă pentru parcursul ulterior.
Apoi le-am povestit părinților că școala este un laborator al cunoașterii, iar fiecare zi petrecută la școală înseamnă un pas către destinația finală: ADULTUL DE SUCCES – adică omul care se va adapta cu ușurință pe piața muncii, va avea un echilibru emoțional și se va implica în mod creativ în societate. Pentru a ajunge acolo este nevoie să ne înarmăm cu răbdare, perseverență, empatie.

Cum școala este un laborator al cunoașterii am folosit 8 eprubete – câte una pentru fiecare competență – în care în care am introdus câte un post-it colorat pe care am scris descriptorii acestor competențe într-o manieră simplă și accesibilă unui public necunoscător de didactică. Am explicat părinților ce ar trebui să știe/să facă un copil la finalul ciclului primar.

Comunicare în limba maternă: să citească corect, expresiv și conștient un text literar/nonliterar, să își exprime corect și coerent opiniile, să scrie texte imaginative/funcționale (bilet, scrisoare, email), să identifice părțile de vorbire;
Comunicare în limbi străine: să înțeleagă mesaje scurte din contexte familiare, să se exprime prin mesaje simple, să participe cu interes la interacțiuni verbale;
Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii: să folosească operațiile matematice de bază, să rezolve probleme cu mai multe operații, să uziteze terminologia matematică, să realizeze experimente simple, să manifeste interes pentru investigația științifică;
Competența digitală: să cunoască tastatura calculatorului, să învețe să folosească dispozitivele digitale cu sprijin din partea adulților, să respecte norme de siguranță în mediul online;
A învăța să înveți: să înțeleagă sarcinile de lucru, să îți organizeze timpul de studiu, să utilizeze scheme logice, să fie interesați să descopere lucruri noi;
Competențe sociale și civice: să lucreze în echipă, să se implice în activități de voluntariat, să respecte reguli de bună conduită;
Spirit de inițiativă și antreprenoriat: să își dorească să participe la proiecte noi, să aibă abilitatea de a pune în practică o idee, să își asume sarcini simple pentru a atinge anumite obiective;
Sensibilizare și exprimare culturală: să cunoască utilitatea unor meserii, să recunoască elemente culturale din patrimoniul național/universal, să participe la proiecte culturale.

În întâlnirile ulterioare pe care le-am avut am continuat să le reamintesc părinților despre scopul educativ al școlii și despre importanța implicării în activitatea școlară a copiilor. De asemenea i-am implicat în foarte multe proiecte, deoarece conform legislației în vigoare părinții/aparținătorii legali sunt considerați beneficiari indirecți ai educației, care au pe lână drepturi și responsabilitatea creșterii și educării copiilor.