Utilizare
Cursuri: 0
Publicare RED: 0
Publicare articole în reviste: 500
Servicii AI: 0
Peregrinări prin România
Casa Memorială Ion Creangă din Humulești (suburbie a orașului Târgu Neamț) a fost construită între anii 1830-1831 de către Petre Ciubotariu (bunicul povestitorului) și dăruită fiului său Ștefan, care în 1835 s-a căsătorit cu Smaranda Creangă, fiica lui David Creangă din Pipirig.
Casa a fost restaurată în 1937 (prin grija lui Nicolae Iorga), apoi în 1960 și 1988, însă cele mai importante reparații au avut loc în 1975, când a fost refăcut acoperișul și s-a înlocuit tavanul.
Construcția este un monument tipic de arhitectură populară, având pereții realizați din bârne groase lutuite, o prispă îngustă de lut și un acoperiș larg de draniță, datând din 1830. Intrarea în locuință este una scundă, interiorul fiind format din două încăperi micuțe și o tindă.
Lângă casa în care a copilărit marele povestitor se află Parcul tematic “Ion Creangă”, unde vizitatorii se pot întâlni cu personaje îndrăgite din poveștile pentru copii scrise de acesta.
Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu este un omagiu adus eroilor căzuți în Primul Război Mondial, fiind realizat cu sprijinul lui Arethia Tătărescu, soția primului ministru Gheorghe Tătărescu.
Ansamblul monumental “Calea Eroilor“ de la Târgu-Jiu include Poarta Sărutului, Masa tăcerii, Aleea scaunelor și Coloana fără sfârșit, cele patru componente sculpturale fiind dispuse pe aceeași axă, care este orientată de la apus spre răsărit și are o lungime de 1275 m.
Mausoleul de la Mărășești, cunoscut şi ca “Biserica Neamului”, este dedicat eroilor din Primul Război Mondial și adăpostește rămășițele pământești a 5073 de soldați și ofițeri în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare.
Monumentul a fost construit după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu, fiind ridicat pe locul în care trupele române au învins în vara anului 1917 armata germană, cu prețul sacrificării a 480 de ofițeri și 21 000 de soldați români.
Lucrările au fost luate în antrepriză de către Societatea de Construcţii şi Lucrări Subterane din Cernăuţi, fiind demarate la 28 septembrie 1924, în prezența Reginei Maria, reluate în 1936, inaugurarea având loc în anul 1938. Pictura interioară a fost realizată de către Eduard Săulescu, iar basoreliefurile “Cupolei Gloriei” au fost executate de către Corneliu Medrea și Ion Jalea, pentru a ilustra diverse momente ale luptelor de la Mărășești.
Mausoleul are o înălţime de 22 metri, este încadrat de mai multe terase dispuse simetric și are deasupra o cruce de peste 3 metri înălţime, sprijinită pe un soclu încadrat de patru vulturi.
În centrul mausoleului se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, iar pe "Culoarul Cavalerilor", alături de maiorul Grigore Ignat și locotenentul Gabriel Pruncu, se află şi mormântul Măriucăi Zaharia, o fetiță de numai 12 ani din comuna Haret care a ajutat armata română transmiţând date despre înaintarea nemţilor, pe care îi urmărea dintr-un nuc aflat în spatele casei.
Cascada Cailor se află la altitudinea de 1300 m, în partea de Nord-Est a Munților Rodnei (în apropiere de stațiunea turistică Borșa), fiind accesibilă cu telescaunul sau pe jos. Apa rezultată din topirea zăpezii şi din ploi se adună într-un circ glaciar, din care se scurge peste un abrupt calcaros numit ˝Podul Cailor˝, formând cascada în mai multe trepte cu căderi succesive de 40 m apoi 20 m si din nou 40 m.
Denumirea cascadei provine de la o legendă, conform căreia Muntele Piatra Rea, datorită păşunilor sale întinse, era locul preferat al localnicilor pentru a ţine din primăvară până în toamnă hergheliile de cai. Într-o noapte întunecată cu furtună, un urs a atacat și speriat caii, care au luat-o la goană spre prăpastie, unii dintre ei au scăpat, dar o mulţime de animale au căzut în prăpastie sau au fost ucise de urs (după spusele localnicilor vreo 15 cai).
Dar nu numai cascada a primit acest nume, ci și muntele, versantul și valea cu pârăul care se prăvăleşte jos pe abrupturi au fost denumite sugestiv Muntele Cailor, Podul Cailor, respectiv Valea Cailor sau Izvorul Cailor, ci și muntele, versantul și valea circului glaciar și pârăul care se prăvăleşte jos pe abrupturi au fost denumite sugestiv, Podul Cailor, respective Muntele Cailor, circul glaciar a fost denumit Podul Cailor, iar pârăul care se prăvăleşte jos pe abrupturi se numeşte Izvorul Cailor.
Cascada Cailor face parte din Parcul Național Munții Rodnei, fiind una dintre cele mai frumoase cascade din România.
Izvorul Bigăr, denumit și Izbucul Bigăr, se află în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița (176 hectare) din județul Caraș-Severin. Apa, bogată în calcar, iese de sub o stâncă și, după circa 200 m, se varsă în răul Miniș peste un prag de aproape 8 metri înălțime, formând o cascadă celebră.
Legenda Cascadei Bigăr face trimitere la povestea a doi îndrăgostiți. Se spune că o familie de țărani de pe Valea Almajului, ce nu au putut să aibă urmași, au aflat în vis de la o vrăjitoare, că, dacă femeia va bea apă de la izvorul de sub stâncă dintre cele două lumi, va avea un copil. Vrăjitoarea le-a mai spus că, în cazul în care va fi fată, să nu o lase să se îndrăgostească că își va găsi moartea.
Conform legendei, femeia a născut o fată care s-a îndrăgostit de un băiat pe nume Bigăr. Pentru a o ține departe de blestem, tatăl ei a închis-o în grota de pe munte. Vrăjitoarea care trăia în Tărâmul Regăsirii Dorului a vizitat fata în grotă și, fiind impresionată de marea suferință a copilei, i-a transformat părul într-o cascadă pe care au început să cadă lacrimile ei.
Groapa Ruginoasă este o ravenă uriașă, cu rupturi ruginii, care s-a format în Munții Bihorului, la izvoarele Văii Seci, prin eroziunea torențială a depozitelor de cuarțite, gresii și argile roșii. Are o lățime de circa 600 m, o adâncime de peste 100 m și ocupă o suprafață de aproape 20 ha, iar volumul de material erodat pe parcursul timpului se estimează la aproximativ 7 milioane de metri cubi. Pereții gropii sunt înclinați, având muchiile ascuțite care converg spre centrul său, văile foarte strâmte dintre versanți crează imaginea unui canion spectaculos.
Groapa Ruginoasă se găsește pe teritoriul Parcului Natural Apuseni, dincolo de groapă, la 4 km distanță, se află Poiana Florilor, iar pereţii albi ce se văd în depărtare sunt Pietrele Galbenei.
Salina Turda se află în zona Durgău-Valea Sărată din Turda și reprezintă una dintre atracțiile turistice din Transilvania, dar și un important centru de tratament și recuperare pentru cei cu afecțiuni respiratorii.
Pe lângă galeriile subterane, minele și sălile specifice, turiștii beneficiază și de alte posibilități pentru recreere: un ștrand, SPA, bazin înot, roata, minigolf, tenis, biliard, bowling sau plimbări cu bărcuța pe lacul subteran.
Principalele obiective turistice de la Salina Turda sunt: Galeria Franz Josef, Mina Iosif (sala ecourilor), Sala Crivacului, Sala puţului de extracţie, Mina Ghizela, Sala de apel - Altarul, Sala de apel – Scara bogaților, Mina Rudolf, Mina Terezia, Mina Anton, Staționar Gizela, Salina Balneară.
Mina de sare din Durgău-Valea Sărată își are începuturile încă din secolul al XVII-lea,însă începe să decadă după 1840, din cauza concurenţei tot mai mari a salinei de la Ocna Mureş, ajungând să îndeplinească rolul unei rezerve a acesteia din urmă.
În anul 2009, Salina Turda a fost restaurată cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, iar în 2010, a devenit devenit monument istoric al județului Cluj.
Cimitirul Vesel de la Săpânța reprezintă un important obiectiv turistic din județul Maramureș, fiind faimos pentru crucile viu colorate din lemn de stejar, care au în partea de sus un basorelief cu o imagine din viața celui decedat, iar sub acesta sunt descrise în versuri scene din viața și ocupația persoanelor înhumate, deseori cu nuanțe umoristice și uneori ironice.
Cimitirul datează din anul 1935 și este creația artistului popular Stan Ioan Pătraş, care s-a inspirat din credințele dacilor în viața veșnică, moartea fiind pentru ei doar o trecere într-o altă lume, unde aveau șansa de a se întâlni cu zeul Zamolxe.
Artistul Stan Ioan Pătraș, sculptor, pictor și poet în același timp, s-a născut în anul 1908 într-o familie de maramureșeni din Săpânța, unde a învățat de la tatăl său arta prelucrării lemnului. Încă de la 14 ani a început să sculpteze cruci, stilul său caracteristic manifestându-se pe deplin la vârsta de 26 de ani când a început să scrie epitafe. Pâna la moartea sa în anul 1977, artistul a creat sute de cruci, în prezent opera lui fiind continuată de ucenicul său Dumitru Pop Tincu. Cei doi artiști au realizat un cimitir cu peste 800 de cruci pictate, unic în lume, care constituie o arhivă vastă a istoriei locuitorilor din Săpânța.
Dacă vă aflați în trecere prin Maramureș, aveți posibilitatea să vizitați Cimitirul Vesel și Casa Memorială Stan Ioan Pătraș din Săpânța, dar și Memorialul Durerii de la Sighetul Marmației.
În județul Mehedinți se află Podul Natural de la Ponoarele, denumit și “Podul lui Dumnezeu”, care reprezintă un pasaj rutier natural pe șoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, având 30 m lungime, 13 m lățime, 22 m înălțime și 9 m grosime.
Podul lui Dumnezeu a rezultat prin prin surparea tavanului unei peșteri, fiind cel mai mare pod natural al țării și al doilea ca mărime din Europa.
Cazanele Dunării reprezintă un sector din Defileul Dunării (Clisura Dunării), care este format din Cazanele Mari (se întind pe o lungime de aproximativ 4 km între masivele Ciucarul Mare din România și Veliki Strbac din Serbia) și Cazanele Mici (se întind pe o lungime de aproximativ 3 km între masivele Ciucarul Mic din România și Mali Strbac din Serbia). În acest sector, Dunărea se îngustează până la 230 m și atinge adâncimi maxime de circa 75 m, curgând cu viteze mai mari de 5 m/s printre pereți stâncoși, aproape verticali. Cazanele Mari și Cazanele Mici sunt despărțite între ele de Golful Dubova.
Turiștii pot lua vaporașul de la Orșova pentru a vizita Cazanele Mari, Statuia lui Decebal, placa Tabula Traiana și Mănăstirea Mraconia. În peretele de calcar ce flanchează Cazanele Mari se află peșterile Gura Ponicovei și Veterani.
La aproape 2 km de la pornire vaporașul trece pe deasupra insulei Ada Kaleh (acoperită de apa barajului de la Porțile de Fier), care a fost disputată în trecut de Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman. Aici austriecii au construit o fortificaţie de tip Vauban, dar insula a revenit Imperiului otoman, stabilindu-se o comunitate turcească. În anul 1923, reprezentanţii comunităţii turceşti au cerut ca insula să facă parte din statul român.
La intrarea în Cazanele Mici, pe malul sârbesc poate fi văzută placa Tabula Traiana, dedicată împăratului roman Traian în anul 103 d. Hr., atunci când s-au încheiat lucrările drumului roman de pe malul drept al Dunării. În prezent, cea mai mare parte a drumului roman este scufundată în apa barajului de la Porțile de Fier. De menționat că Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I a fost inaugurat la 16 mai 1972.
Aproape de golful Mraconia, se poate observa Statuia lui Decebal săpată în stâncă, având 55 m înălțime și 25 m lățime. Este cea mai înaltă sculptură din Europa și cel mai căutat obiectiv turistic din Clisura Dunării. Lucrarea a fost realizată în perioada 1994 – 2004 și a fost finanțată de omul de afaceri și istoricul Iosif Constantin Drăgan.
La doar 500 m depărtare de statuie se găsește Mănăstirea Mraconia cunoscută și sub numele de Mănăstirea de sub apă, lăcaș de cult care a fost atestat documentar în anul 1453. Fundațiile vechii biserici au o formă de trifoi cu patru foi și pot fi văzute în apă doar atunci când nivelul Dunării este foarte scăzut. Dacă nivelul Dunării este ridicat, atunci turiștii pot amira doar a doua biserică a Mănăstirii de maici Mraconia, care a fost construită în perioada 1993 – 2000.
Delta Dunării este a treia ca mărime din Europa, având o suprafață de peste 5700 km2, , din care doar 10% este reprezentată de uscat. Acest teritoriu relativ tânăr s-a format de-a lungul a 10 000 de ani și continuă să crească și astăzi cu aproximativ 40 m2.
Din punct de vedere fizico-geografic, Delta Dunării cuprinde două mari subregiuni naturale, și anume: delta fluvială și delta maritimă. Acest teritoriu fascinant are atât forme de relief pozitive, numite grinduri, cât și forme de relief negative - reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri).
Este un ținut al apei și uscatului, care se caracterizează printr-o biodiversitate uimitoare, aproape 5500 de specii, dintre care 1839 de plante (78% din vegetație fiind reprezentată de stuf, rogoz, papură, pipirig, salcie pitică). Pe marginea canalelor se pot întâlni nuferi albi sau galbeni, iar pe grindurile fluviale cresc arbori și arbuști: plopul alb, plopul negru, cătină, tufe de mure, etc. În arealul deltei se găsesc și două plante carnivore: aldrovanda și otrățelul de baltă.
Un loc aparte în flora Deltei îl are Pădurea Letea, fiind una dintre cele mai vechi rezervații naturale din România și cea mai nordică pădure subtropicală din lume. În această rezervație - unde pâlcurile de pădure alternează cu dunele de nisip – predomină stejarii (unii dintre ei cu vârste de peste 300 de ani), dar se pot întâlni și 10 specii de orhidee, precum și o specie de liană ce poate ajunge până la 25m.
În arealul Deltei trăiesc 54 specii de mamifere (hermina, câinele enot, bizamul, vulpea, vidra, nurca europeană, pisica sălbatică, mistrețul, castorul), 331 specii de păsări (pelicani, rațe, gâște, stârci, egrete, lebede, cormorani, pescăruși, țigănuș, lopătar, ciocântors, piciorong), 10 specii de amfibieni (broasca râioasă verde, broasca de lac mare, broasca râioasă brună, buhaiul de baltă sau brotăcelul de copac), 133 specii de pești (hamsia, calcanul, stavridul, somnul, linul, bibanul, crapul, avatul, șalăul, știuca, păstruga, cega, morunul, nisetrul, scrumbia).
Cu siguranță, pelicanul reprezintă cea mai emblematică pasăre din arealul Deltei, unde trăiesc două specii - pelicanul comun (mult mai răspândit, 18 000 de indivizi) și pelicanul creț. Pelicanul comun este o pasăre migratoare care iernează pe o suprafață ce se întinde din nord-estul Africii și până în India, în delta Dunării fiind prezent doar în sezonul cald.
În anul 1991, Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO, fiind clasificată ca rezervație a biosferei în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUNC.
Alte atracții turistice:
Ministerul Educaţiei