Sunt pregătiți copiii pentru școală?

Ecaterina Carmen RădulescuScoala Gimnaziala B.P. Hasdeu, Campina (Prahova)17 aug. 2022

Copilul ştie, chiar dacă se mai poticneşte, să citească, să socotească şi să scrie? Grozav! E prea puţin totuşi pentru un start reuşit pe treptele şcolii. Ce anume mai are importanţă?
Se întâmplă adesea ca la vârsta preşcolară un copil să deţină o multitudine de cunoştinţe, să dea dovadă că şi-a însuşit nu puţine deprinderi. Cu toate aceste „avantaje“, s-ar putea să nu fie pregătit pentru integrarea în procesul de învăţământ. Asta pentru că un rol foarte important îl are şi pregătirea psihologică, ceea ce înseamnă să îndeplinească şi alte criterii, tocmai pentru ca adaptarea la mediul şi cerinţele noi să fie una facilă şi încununată de rezultatele dorite.
Din păcate, nu puţini sunt părinţii care consideră că a fi pregătit pentru şcoală înseamnă doar să dai dovadă că ai atins un anumit nivel al dezvoltării intelectului, în care scop nu precupeţesc eforturile de a-şi încuraja copilul să-şi dezvolte memoria, atenţia, gândirea. E lăudabil când se întâmplă astfel, doar că nu este suficient. În pregătirea pentru şcoală, trebuie urmărite şi alte aspecte.
Motivaţia
E foarte important ca viitorul şcolar să vrea să meargă la şcoală nu doar pentru că astfel va putea avea şi el ghiozdan şi penar sau costum de elev, precum fratele mai mare sau orice alt şcolar. Este doar o motivaţie exterioară, esenţială fiind cea interioară, tradusă prin dorinţa de a învăţa, de a acumula noi şi noi cunoştinţe. E interesant de menţionat că rezultate remarcabile la învăţătură au tocmai copiii astfel motivaţi chiar din primele zile de şcoală.
Comunicarea
Înainte de a începe şcoala, copilul trebuie să se fi obişnuit deja să interacţioneze atât cu adulţii, cât şi cu cei de-o seamă cu el. Asta pentru ca, în relaţia cu „cei mari“, să conştientizeze contextul în care are loc comunicarea şi să acţioneze în conformitate cu ea. De exemplu, să ştie când se poate ridica din bancă în timpul orei, ce întrebări îi poate pune învăţătoarei şi când anume. În ceea ce priveşte comunicarea cu colegii, se cuvine, pe de o parte, să fie capabil să coopereze cu ei, iar pe de alta, să nu-l perturbe concurenţa dintre elevi pe care o presupune activitatea şcolară.
Disciplina
Este important ca micul elev să aibă aptitudinile sociale necesare într-un mediu de învăţare, să reacţioneze corespunzător la indicaţiile şi pretenţiile învăţătorului – cu alte cuvinte, să-l asculte şi să execute ceea ce-i cere acesta.
Dialogul
Viitorul elev ar trebui să fie capabil să poarte un dialog, să ştie să pună întrebări, dar şi să răspundă la cele ce-i sunt adresate, să poarte cu uşurinţă o conversaţie, să asculte liniştit când vorbeşte cineva, focalizându-şi toată atenţia asupra respectivei persoane.
Rolul educatorului
În mod firesc, apare întrebarea: ce faci dacă prichindelul tău se află la vârsta începerii şcolii, dar s-ar părea că nu este pregătit pentru aceasta? Nu-l dai la şcoală? Nu e nicidecum o soluţie de luat în samă. Într-o asemenea situaţie, rolul educatorului este extrem de important, motiv pentru care va trebui căutat unul „corespunzător“, care să intuiască greutăţile cu care se confruntă copilul.
Apoi, este foarte important ca între tine, părintele, şi învăţătoare să nu existe divergenţe de opinii, să ai încredere în ea şi s-o informezi în legătură cu dificultăţile pe care crezi că le-ar putea întâmpina copilul la şcoală sau în momentul când se confruntă cu ele, pentru ca aceasta, înţelegându-le, să fie dispusă să-i acorde un timp oarecare o atenţie deosebită şi, cu delicateţe, să-l ajute să le depăşească. Printr-o bună colaborare între părinte şi educator, toate greutăţile vor putea fi învinse.

Atitudinea părinţilor
În pregătirea psihologică a copilului pentru şcoală, ajutorul tău de părinte se poate dovedi extrem de preţios. În ce ar consta el?
# Caută să petreci cât mai mult timp împreună cu copilul, atrăgându-l în activităţi ce promovează aptitudini de rezolvare a problemelor, creativitatea şi imaginaţia;
# Inspiră-i plăcerea de a descoperi lumea din jur;
# Încurajează-l să pună întrebări şi să răspundă celor ce-i sunt adresate;
# Asigură-i posibilitatea de a interacţiona cu alţi copii;
# Încurajează-l să aibă un comportament respectuos;
# Ajută-l să-şi învingă temerile legate de şcoală, în cazul în care le are, chiar dacă ţie ţi se par nejustificate sau lipsite de importanţă;
# După începerea şcolii, ascultă-l cu atenţie şi arată-i că eşti alături când se confruntă cu vreo dificultate. Ai răbdare cu el, nu-i face observaţii la tot pasul şi nici nu-i cere mai mult decât poate în momentul respectiv. Ba, dimpotrivă, laudă-i orice reuşită, oricât de măruntă ţi s-ar părea.
Starea de sănătate, esenţială
Un copil care urmează să înveţe a fi competitiv ar trebuie să fie, înainte de toate, sănătos. Aşa că pune pe lista cu probleme şi evaluarea stării lui de sănătate. E important să excluzi din timp neplăcerile ce i-ar putea afecta evoluţia pe parcursul anului şcolar. Consultă neapărat medicul pediatru, eventual şi medici de alte specializări. Primul pe listă: oftalmologul. Un copil care nu vede bine şi nu poartă ochelari se va confrunta cu dureri de cap, va obosi mai repede decât colegii lui, nu va dori să înveţe să citească.
„Ura, voi merge şi eu la şcoală!“, exclamă cu bucurie copilul. Ca ea să nu-i fie prea curând umbrită de poticneli de tot felul, asigură-te că este sănătos, dar şi că este pregătit, psihologic vorbind, să facă faţă cerinţelor ce-i stau în faţă.