Utilizare
Cursuri: 0
Publicare RED: 0
Publicare articole în reviste: 420
Servicii AI: 0
Repere în rotația anotimpurilor (II)
Ziua Internațională a Copilului
Ideea celebrării copiilor a apărut prima dată în anul 1925, la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor, care a avut loc la Geneva, iar în 1954, Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a propus ca fiecare stat să dispună de o zi dedicată copiilor, așa-numita Universal Children’s Day (Ziua Internațională a Copilului).
În România și în alte aproximativ 30 de state, printre care Republica Moldova, Rusia și China, Ziua Internațională a fost stabilită pe 1 iunie, Japonia a optat pentru 5 mai, în Spania și Anglia a fost aleasă a doua duminică din luna mai, în Ungaria se sărbătorește în ultima duminică a lunii mai, SUA a optat pentru a doua duminică a lunii iunie, Finlanda, Grecia, Egipt și Canada au ales data de 20 noiembrie etc.
Rusaliile
În fiecare an, la 50 de zile după sărbătoarea Sfintelor Paști, urmează două zile (duminică și luni) în care creștinii ortodocși prăznuiesc Rusaliile, cunoscute și sub numele de Cinzecime.
În prima zi de Rusalii, Biserica Ortodoxă sărbătorește Pogorârea Sfântului Duh asupra ucenicilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cea de-a doua zi de Rusalii este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi, care exprimă faptul că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt într-o legătură nemijlocită.
Prin revărsarea Duhului Sfânt asupra ucenicilor lui Hristos, aceștia au căpătat statutul de Apostoli, având menirea de a răspândi învățăturile Mântuitorului în mai multe limbi la diferite popoare. Rusaliile reprezintă și consacrarea solemnă a Bisericii creștine, Duhul Sfânt fiind dăruit Bisericii în ansamblu, dar și fiecărui creștin în parte.
Pentru a pune în evidență faptul că ne împărtășim în credința pentru Hristos prin Duhul Sfânt, slujbele în Biserica Ortodoxă încep cu rugăciunea: "Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, Bunule, sufletele noastre".
Referitor la etimologie, cuvântul "rusalii” provine din latinescul “rosalia”, care face trimitere la sărbătoarea trandafirilor, consacrată cultului morţilor. Creștinii au preluat obiceiul roman prin pomenirea morților în sâmbăta dinaintea Rusaliilor.
În credinţa populară, Rusaliile, numite în popor Iele sau Zâne rele, sunt spiritele morţilor care au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştile cu cei vii, dar refuză să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ şi încep să facă rele oamenilor. Orice muritor care le deranjează atunci când, așezate în cerc, dansează noaptea în aer sau pe pământ, se îmbolnăvește grav de o boală numită sugestiv “luat de Rusalii”.
În prima zi de Rusalii, creștinii obișnuiesc să aducă la biserică frunze de nuc sau de tei, ca simboluri ale Pogorârii Sfântului Duh sub forma limbilor de foc, care sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor.
Adormirea Maicii Domnului
În fiecare an, pe data de 15 august se comemorează trecerea în veșnicie a Fecioarei Maria, fiind marcată în calendarul creștin ca sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare, așa cum este cunoscută în tradiția populară.
Această zi cu semnificații religioase profunde este precedată de două săptămâni de post, iar în seara dinaintea sărbătorii se săvârşesc în toate bisericile Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Prohodului Maicii Domnului.
Moartea și ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria, Născătoare de Dumnezeu, nu este menționată în Sfintele Evanghelii, ci numai în traditia Bisericii, începând din secolul al V-lea, când, după Sinodul IV Ecumenic, s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului și au apărut scrierile a patru părinți orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului și Sfântul Ioan Damaschin.
Mormântul Maicii Domnului se află la Ierusalim, în apropierea grădinii Ghetsimani, iar în Biserica zidită pe acest mormânt există o icoană făcătoare de minuni, care este pusă la închinare pentru pelerini și este cunoscută sub numele de Ierusalimitissa.
Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani a fost rezidită de împăratul bizantin Mauriciu (528 - 603), cel care a generalizat Praznicul Adormirii Maicii Domnului în Răsărit şi a fixat definitiv data sărbătorii religioase pe 15 august.
În tradiția populară, Sfânta Maria Mare este considerată şi sărbătoarea care desparte lunile de vară de cele de iarnă, iar în această zi este celebrată şi Ziua Marinei, având în vedere că Maica Domnului este considerată ocrotitoarea marinarilor.
În România, 15 august a fost declarată zi nelucrătoare, fiind organizate în mai multe oraşe procesiuni cu icoane şi pelerinaje, dar şi manifestări artistice.
De menționat că Sfânta Fecioară Maria s-a născut în orășelul Nazaret din Galileea, părinții săi fiind Ioachim și Ana, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului fiind pe 8 septembrie.
Ziua Mondială a Profesorului
În România și în alte peste 200 de țări, Ziua Mondială a Profesorului (World Teachers’ Day) este sărbătorită pe 5 octombrie, dată consacrată și pentru Ziua Mondială a Educației.
În anul 1994, UNESCO a inaugurat Ziua Mondială a Profesorului, pentru a comemora semnarea, în 1966, a „Recomandării UNESCO/OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii) privind statutul profesorilor”, care constituie un reper important pentru abordarea drepturilor şi responsabilităţilor cadrelor didactice la scară globală.
De menționat că, prin Legea nr. 289 din 29 octombrie 2007, în România este sărbătorită și Ziua Învățătorului, care a fost stabilită pe 5 iunie, pentru a cinsti ziua de naștere a lui Gheorghe Lazăr (1779-1823), întemeietorul învățământului modern românesc.
Citate celebre despre educație, școală și cărți:
• Educaţia este cel mai frumos dar pe care îl poate primi omul. (Michelet)
• Omul nu poate ajunge om decât prin educaţie. (Kant)
• Cât timp ţine educaţia? Atât cât ţine şi viaţa. (Michelet)
• Educaţia este tot ce ne rămâne, când tot ce ne învaţă în şcoală se uită. (Emerson)
• Un trup sănătos, un suflet drept, o voinţă virtuoasă-iată ce-şi propune să formeze o bună educaţie. (Guizot)
• Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă. (Seneca)
• Cel ce deschide o şcoală, închide o temniţă. (Victor Hugo)
• Să nu laşi să treacă o zi fără să citeşti, fără să vezi sau să auzi ceva frumos. (Goethe)
• O carte este un prieten care nu te înşeală niciodată.(Des Barreaux)
• Citeşte mult, nu multe. (Pliniu cel Tânăr)
• Citiţi încet, recitiţi şi mai încet. (Fichte)
• O cameră fără cărţi e un trup fără suflet. (Cicero)
• Cărţile sunt prieteni reci şi siguri. (Victor Hugo)
Ziua Armatei României
Prin Decretul 381, din 1959, Ziua Armatei Române a fost stabilită pe 25 octombrie, pentru a sărbători eliberarea Ardealului de Nord, teritoriu ocupat de Ungaria în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, ultima localitate românească eliberată fiind Carei.
Victoria de la 25 octombrie 1944, reprezintă finalizarea deciziei istorice a autorităților române din 23 august 1944 - de întoarcere a armelor împotriva trupelor germane și maghiare de ocupație.
Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a eliberatoare, a dedicat victoria Regelui Mihai I, care s-a născut pe 25 octombrie 1921. În ordinul de zi semnat după eliberare se menționează: „Peste veacuri veți fi slăviți, voi ofițeri și soldați care ați eliberat Ardealul. (...) Încrezători în destinul neamului și luând pildă de la cei care au pus patria mai presus decât viața, continuăm lupta strâns uniți în jurul steagului și tronului”.
De Ziua Armatei României sunt omagiați ostașii români care au luptat pentru apărarea patriei, dar și militarii care îşi fac datoria în teatrele de operații din Afganistan, în Balcanii de Vest, ca observatori ONU, în poligoanele şi câmpurile de aplicaţii din ţară sau din străinătate etc.
Cu această ocazie sunt organizate ceremonii în principalele garnizoane din România, în bazele militare din teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militari români, la cimitirele și monumentele eroilor, precum: Ansamblul Monumental „Glorie Ostașului Român” din Carei, Monumentul Eroilor Patriei din cel de-Al Doilea Război Mondial (Universitatea Națională de Apărare „Carol I”), Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol I, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”etc .
Ziua Națiunilor Unite
În fiecare an, la 24 octombrie este sărbătorită Ziua Națiunilor Unite, dată care marchează intrarea în vigoare, în 1945, a Cartei Națiunilor Unite - document de bază pentru asigurarea păcii și securității internaționale, a dezvoltării durabile și a drepturilor omului.
Originea acestei sărbători este anul 1971, atunci când Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție prin care declară că „Ziua internațională a Națiunilor Unite” trebuie să fie o zi de sărbătoare și a recomandat că ar trebui să fie considerată ca o sărbătoare a Națiunilor Unite de către toate statele membre.
Pe lângă o serie de aticole, care sunt grupate în capitole, Carta Națiunilor Unite are și un Preambul în care se afirmă: „Noi, popoarele Națiunilor Unite, hotărâte să izbăvim generațiile viitoare de flagelul războiului care, de două ori în cursul unei vieți de om, a provocat omenirii suferințe de nespus, să ne reafirmăm credința în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaților și a femeilor, precum și a națiunilor mari și mici, să creăm condițiile necesare menținerii justiției și respectării obligațiilor decurgând din tratate și alte izvoare ale dreptului internațional, să promovăm progresul social și condiții mai bune de trai într-o mai mare libertate, și în aceste scopuri să practicăm toleranța și să trăim în pace unul cu celălalt, ca buni vecini, să ne unim forțele pentru menținerea păcii și securității internaționale, să acceptăm principii și să instituim metode care să garanteze că forța armată nu va fi folosită decât în interesul comun, să folosim instituțiile internaționale pentru promovarea progresului economic și social al tuturor popoarelor, am hotărât să ne unim eforturile pentru înfăptuirea acestor obiective. Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentanții lor, reuniți în orașul San Francisco și având depline puteri, recunoscute ca valabile și date în forma cuvenită, au adoptat prezenta Cartă a Națiunilor Unite și înființează prin aceasta o organizație internațională care se va numi Națiunile Unite.”
În Cartă, pe lângă structura organizatorică (Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Supremă de Justiţie, Secretariatul) sunt menţionate principii de drept internaţional valabile şi în prezent: de reglementare paşnică a diferendelor între state fără a recurge la forţă şi ameninţarea cu forţa, de cooperare în rezolvarea tuturor problemelor de ordin economic, social, intelectual şi umanitar, de tratament egal al naţiunilor mari şi mici, de respectare a drepturilor omului etc.
Ziua Națiunilor Unite este sărbătorită în cadrul Săptămânii Organizației Națiunilor Unite, care se desfășoară de la 20 la 26 octombrie.
Ziua internaţională a Mării Negre
În ultima zi a lunii octombrie este sărbătorită Marea Neagră, pentru a marca semnarea la 31 octombrie 1996 a Planului Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră de către cele şase ţări riverane, respectiv Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina.
Acest document important promovează colaborarea tuturor ţărilor costiere în vederea reducerii impactului poluării asupra ecosistemului marin, acordul final realizat în cadrul Conferinţei Miniştrilor Mediului din ţările riverane Mării Negre, desfăşurate la Istanbul, la 30-31 octombrie 1996.
Prin studii și consultări efectuate timp de trei ani, s-a confirmat faptul că, în ultimii 35 de ani, reziduurile transportate de râurile din 17 ţări, pescuitul excesiv şi deversările necontrolate de produse petroliere au produs dezechilibre ecologice grave în Marea Neagră.
Sfântul Andrei
În fiecare an, pe 30 noiembrie, înainte de Ziua Națională, românii îl sărbătoresc pe Apostolul Andrei, ocrotitorul spiritual al României.
Sfântul Andrei şi Sfântul Petru au fost fiii pescarului Iona din Betsaida, localitate situată pe ţărmul lacului Ghenizaret din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte.
În Evanghelia lui Ioan se afirmă că Sfântul Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Iisus din Nazaret, devenind astfel “cel dintâi chemat” la apostolie. După învierea lui Iisus și coborârea Duhului Sfânt, Apostolii au început la Ierusalim formarea Bisericii Creştine prin promovarea învăţămintelor lui Mesia. La Sinodul Apostolic de la Ierusalim - care a avut loc în jurul anilor 49-50 d. C. - apostolii au stabilit unde va merge fiecare să predice credinţa în Dumnezeu. Apostolului Andrei i-a revenit Scytia de la Dunăre şi Marea Neagră.
Îniţial, Apostolul Andrei l-a însoțit pe fratele său, Apostolul Petru, prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Drobogea, unde s-a oprit un timp, fiind primul propăvăduitor al Evangheliei la geto-daci.
Peștera din Dobrogea, în care se crede că a locuit Sfântul Andrei, se află la circa 4 km de localitatea Ion Corvin din județul Constanța.
După părăsirea Dobrogei, Sfântul Andrei şi-a continuat misiunea creştină până în sudul Rusiei de azi, a revenit în Grecia, ajungând în oraşul Patras din Peloponezul grecesc, unde a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. Moaștele sale se află la Catedrala din Patras.
În anul 1995, Sfântul Andrei a fost proclamat "Ocrotitorul României" de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească națională.
Sfântul Andrei este patron, nu numai al României, ci și al Rusiei, Greciei, Scoţiei (steagul scoțian include crucea Sfântului Andrei), Siciliei etc.
Deşi era iudeu, numele Sfântului Andrei provine din grecescul “Andreas”, care înseamnă “viteaz”, “bărbătesc”.
Ziua Naţională a României
În perioada 1866-1947, Ziua Naţională a României a fost pe 10 mai, apoi pe 23 august, în timpul regimului comunist, iar pe 13 iulie 1990, Parlamentul României a decis ca ziua de 1 decembrie să devină zi națională şi sărbătoare publică la români.
Această ultimă opţiune are la bază semnificaţii profunde pentru istoria României, deoarece face trimitere la Marea Unire, consfințită prin hotărârea Marii Adunări Naţionale Constituante care s-a întrunit la Alba Iulia în dimineaţa zilei de 1 decembrie 1918, când peste 1.200 de deputaţi au votat în unanimitate unirea necondiţionată a Transilvaniei cu România.
La actul istoric au asistat peste 150.000 de români, care şi-au manifestat bucuria împlinirii visului de reîntregire a neamului pe graniţele vechii Dacii şi refacerea României lui Mihai Viteazu. Este semnificativă afirmaţia episcopului Iulian Hossu: “Astăzi, prin hotărârea noastră se înfăptuiește România Mare. Una și nedespărțită. Pot fi fericiți toți românii de pe aceste plaiuri. Ne unim pe veci cu țara mamă România.”
A rămas pentru posteritate relatarea scriitorului Lucian Blaga despre strigătul impresionant al tânărului din Lancrăm: “Trăiască România dodoloață!”. Este o urare izvorâtă din inima unui copil care exprimă bucuria cea mai autentică a Marii Uniri.
De Ziua Naţională a României, cetățenii trăiesc cu intensitate sentimentul identității de limbă, tradiții și neam în cadrul culturii și civilizației europene.
Nașterea Domnului
Pentru creștini, ziua de 25 decembrie este închinată nașterii lui Iisus Hristos, fiind considerată a doua sărbătoare ca importanță, după Paști – când se celebrează Învierea Domnului.
După cum se precizează în Biblie, Fecioara Maria a rămas însărcinată după ce a primit vestea, de la îngerul Gavriil, că va deveni mamă și va naște în mod miraculos pe Mesia prin puterea Duhului Sfânt. (Matei I, 18, II 1-23, Luca I, II)
Maria și logodnicul său, Iosif, au venit din Nazaret în Betleem, pentru recensământul comandat de împăratul Octavian Augustus și organizat în Iudeea de proconsulul Quirinius în perioada 27 î.Hr - 14 d.Hr. Nemaigăsind loc de găzduire la han, s-au adăpostit într-o peșteră situată la marginea orașului Betleem. Aici, în simplitate și-n sărăcie, s-a născut Pruncul Sfânt. Trei magi de la Răsărit, călăuziți de o stea, au venit să aducă daruri celui care s-a născut împărat spiritual. Acest eveniment din istoria creștinismului este pus în evidență astăzi de copiii care merg cu steaua.
Sărbătoarea Nașterii Domnului este celebrată de creștini în prezența unui brad verde, perceput ca “arbore sfânt” nebiruit de “moartea” din anotimpurile reci, asemenea lui Hristos, veșnic viu.
Originile acestui obicei fascinant fac trimitere la perioada antică precreștină, atunci când romanii își împodobeau locuințele cu un brad suspendat cu vârful în jos de plafon, iar unele popoare nordice germanice considerau bradul un aliat fidel în susținerea vieții.
Potrivit cercetătorilor, tradiția decorării bradului a început în secolul al XV-lea în Livonia( Estonia și Letonia de astăzi), apoi în Franța, Spania, Italia, Elveția etc.
În Germania, reformatorul protestant, Martin Luther, este considerat ca fiind cel dintâi care a avut ideea împodobirii unui brad cu lumânări, acest obicei fiind transmis în Statele Unite de către coloniștii germani.
În tradiția românească, încă din vremea dacilor, exista în mediul rural obiceiul împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, obicei păstrat și astăzi de unele comunități locale din regiunile Banat și Oltenia. Bradul împodobit a căpătat o bogată încărcătură de semnificații în mentalul colectiv, de la “pomul vieții”, la "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden".
După unii cercetători, bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în România, în anul 1866, la palatul regelui Carol I de Hohenzollern.
În prezent, bradul de Crăciun, natural sau artificial, este întâlnit în casele și în instituțiile publice din România, fiind păstrat până la Bobotează, când spațiul locuit este pregătit pentru sărbătoarea Botezului Domnului.
Bibliografie
1. Drimba Ovidiu, Istoria culturii și civilizației,Vol.1-11, Ed. Saeculum-Vestala, București, 1998-2003
2. Neagu Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Editura Humanitas, București, 2013
3. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982
4. Viețile Sfinților, Vol 1-12, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor + Editura Episcopiei Romanului, 1991-1998
5. https:/
Comentarii
Multumim
Felicia Hagiu acum 1429 zile
Mulțumim frumos!
Marina Adelina Oancea acum 1429 zile
Mulțumim pentru această sinteză!
Costina-Florentina Dan acum 1428 zile
Mulțumim !
Liliana Pricopi acum 1428 zile
Mulțumim frumos!
Laura-Ana Chiroban acum 1425 zile
Mulțumim!
Mihaela Melinte acum 1425 zile
Mulțumim!
Carmen-Anghelina Săvescu acum 1425 zile
Ministerul Educaţiei