Eroul din Vaslui

Vasile TudorLiceul Tehnologic Duiliu Zamfirescu, Dragalina (Călărași)7 dec. 2022

Peneș Curcanul, cunoscut din poezia cu același nume a lui Vasile Alecsandri, a existat într-adevăr, numele său real fiind Constantin Țurcanu, sergentul-erou care s-a născut la 1 martie 1854 în Vaslui și a participat la Războiul de Independenţă (1877 – 1878).
Încă de la primele versuri, reiese starea de spirit a ostașilor:
Plecat-am nouă din Vaslui,
Şi cu sergentul, zece,
Şi nu-i era, zău, nimănui
În piept inima rece.
Voioşi ca şoimul cel uşor
Ce zboară de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
Ş-aveam şi pene-n frunte.
Toţi dorobanţi, toţi căciulari,
Români de viţă veche,
Purtând opinci, suman, iţari
Şi cuşma pe-o ureche.
Ne dase nume de Curcani
Un hâtru bun de glume,
Noi am schimbat lângă Balcani
Porecla în renume! ( ... )
La vârsta de 21 de ani, fiul lui Gheorghe și al Mariei Țurcanu a fost înregimentat în cadrul Regimentului 13 Dorobanți, pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu.
Profitând de contextul istoric favorabil, România şi-a proclamat independenţa faţă de Poartă pe 9 mai 1877, implicându-se în războiul ruso-turc prin campaniile militare la sud de Dunăre - Plevna, Smârdan, Rahova și Vidin.
Atacul de la Smârdan, din ianuarie 1878, a avut un rol decisiv în cucerirea liniei fortificate a Cetății Vidin de către trupele Armatei Române, fiind prezentat magistral în pictura lui Nicolae Grigorescu.

Regimentul 13 Dorobanți a participat la asaltul general asupra Plevnei, sergentul Constantin Țurcanu fiind rănit la cucerirea redutei Grivița 1. A fost transportat la Turnu Măgurele pentru îngrijiri medicale, iar după vindecare a fost decorat de către regele Carol I cu ordinul „Steaua României” pentru curajul de care a dat dovadă.
Noua situaţie creată după războiul ruso-turc este recunoscută pe plan mondial prin Tratatul de pace de la San Stefano (1878), care consfiinţea totodată autoritatea României asupra Dobrogei, însă teritoriile Cahul, Bolgrad şi Ismail din sudul Basarabiei (retrocedate Moldovei în 1856 prin Tratatul de la Paris) sunt încorporate Imperiului ţarist.
Pentru posteritate, au rămas la Arhivele Naționale ale României consemnările eroului vasluian: „Eu mă numesc din botez Constantin Țurcanu, însă în războiul din 1877, marele poet mi-a schimbat numele și prenumele zicându-mi Peneș Curcanu. Aceasta s-a auzit că am fost cel dintâi care am intrat în redanul luat la 27 august 1877. (...) La luarea redanului am fost decorat de domnitorul Carol cu «Virtutea Militară», iar la 31 august la Grivița tot de domnitorul Carol I am fost decorat cu «Steaua României» în gradul de cavaler. Acest atac l-am dat pe ziua de 31 august 1877. (...)
Tot în acel an la reduta nr.2 am dat un atac fals și am fost rănit la acea redută. La 7 octombrie tot la această redută am fost prins de cange și, dacă nu se rupea mantaua, trebuia să fiu tras în șanț și tăiat bucăți. Că tot acolo a fost prins un sublocotenent și l-au tăiat în bucăți și l-au aruncat pe malul șanțului. (...) Am stat în spital până ce m-am internat. Așa că în noiembrie 1877, reîntors la Regimentul meu 13 Dorobanți Iași Vaslui, însă regimentul fiind distrus am fost la luptă că nu mai rămăseseră decât 300 de oameni din 1200. (...)
La 1 Decembrie 1877 am plecat la București cu 10.000 de prizonieri turci și într-o zi, plimbându-mă pe Calea Victoriei, m-am întâlnit cu un domn care m-a întrebat de unde sunt, cum mă numesc, ce grad am și dacă am fost rănit. I-am răspuns că sunt din orașul Vaslui și mă numesc Constantin Țurcanu, am gradul de sergent și am fost rănit. În anul 1881, eu fiind eliberat, am văzut poezia «Plecat-am 9 din Vaslui și cu sergentul 10». În 1913 aveam servici ca picher de stat și eram plătit cu 150 lunar. Mi-am lăsat serviciul și m-am înscris ca voluntar în Regimentul 25 de a merge contra bulgarilor. Tot ca voluntar în 1916, idem în 1918, idem în 1922, 1923 și de astăzi până la moarte în armată“.