Să alegem iubirea de oameni

Liliana ConstăndoiuSCOALA GIMNAZIALA BOGDANESTI (Bacău)8 aug. 2023

Violenţa este, din păcate, un mod de a rezolva problemele şi divergenţele adoptat în mod greşit de multe generaţii. Aceasta este din ce în ce mai des întâlnită în şcoli, devenind din păcate una din problemele importante ale învăţământului românesc. Cel mai important rol al școlii este acela de a pregăti tinerii pentru viaţa ce va urma, cu bune şi cu rele, învățându-i ce este iubirea faţă de toţi semenii noştri.
        Violenţa este, din păcate, un mod de a rezolva problemele şi divergenţele adoptat în mod greşit de multe generaţii. Aceasta este din ce în ce mai des întâlnită în şcoli, devenind din păcate una din problemele importante ale învăţământului românesc.
    Violenţa este un comportament învăţat. Copiii invaţă de la alţi oameni , uneori proprii părinţi sau profesori, de la televizor , de pe internet , până la urmă învaţă chiar pe stradă cum să devină violenţi. Filmele pentru ado¬lescenţi şi copii, ba chiar şi de¬se¬nele animate ce se adresează pre¬şco-larilor sunt agresive și pline de vio¬lenţă. De la cele mai fragede vârste, copiii învaţă de la atât de mult iubiţii Tom şi Jerry ce este violenţa. Lipsesc poveştile pline de com¬pasiune şi invăţăminte. Asistăm par¬că la jocuri video dezvoltate, în care personaje terestre, extraterestre şi animăluţe se bat, se ucid, se luptă. Până şi în reclamele unor produse ce se adresează copiilor in¬tâlnim gesturi, scene violente, cu¬vin¬te cel puţin vulgare. Dacă acestea sunt modelele oferite, ce pretenţii avem noi de la cei care le urmează?
       Dacă ochiul vede, atunci creierul aplică. Imaginile brutale rămân întipărite în minte , ca şi cum, orice ai face nu le-ai putea uita. Iar dacă încerci să le elimini, te atacă şi mai mult, te presează , te fac să te gândeşti mai tot timpul la violenţă , astfel la un moment dat să o pui in aplicare. Copiii care se bat, se îmbrâncesc şi injură, nu vor renunţa uşor la acest stil de viaţă. Nu este uşor să trăieşti într-o lume plină de agresivitate, nu e uşor să trăieşti într-un univers inconjurat de lucruri rele .
        Un subiect şi mai pretenţios este violenţa în familie. Aceasta nu numai că este, evident ca o răufăcătoare asupra tuturor membrilor care participă la agresivitate sau la acel limbaj dur, ci este şi un exemplu feroce pentru copii, care când vor creşte îl vor aplica fără ezitare. Se aude de atât de multe ori de violenţa în familie, încăt nici nu ştii la ce să te aştepţi .Este atât de pronunţat efectul brutalităţii încât creşte de la generaţie la generaţie. Fiinţe inocente ajung victime, fiinţe inconstiente ajung vinovaţi, până la urmă, această lume este plină de violenţă.
      Specialiştii spun că violenţa împotriva copilului este orice formă de violenţă fizică sau psihică, neglijare sau rele tratamente, maltratare şi exploatare, abuzul împotriva copilului de către orice persoană aflată în poziţie de răspundere, putere sau încredere. Este adevărat şi dureros că,în aceste zile destul de agitate pentru noi toţi, părinţii îşi găsesc ex¬trem de puţin timp să stea de vorbă cu copiii lor şi, atunci când o fac, se în¬tâmplă să vorbească despre ce au mai învăţat la şcoală, dacă mai au ne¬voie să le mai cumpere ceva sau de¬spre politică, dar niciodată despre opţiunile lor de viaţă, niciodată despre ceea ce cred despre diverse su¬biecte care îi frământă şi pe care nu au cu cine să le discute.
    Adulţii care găsesc că e absolut normal să insulte şi să ridice mâna asupra unui copil se plâng că nu le arată respect, ignorând un aspect fundamental: modelul de comportament pe care ei înşişi îl oferă. Dacă tu, ca adult, nu arăţi respect unui copil, acesta de unde să-l înveţe?
     Dar poate fi uşor să ajuti ca violenţa să fie , chiar şi pentru un moment, uitată.
Cine vrea să înlăture comportamentul violent, trebuie să aibă în vedere un proces de reînvăţare. Pentru acesta se cere convingerea ca premisă.
      Şcoala este mediul social în care copii şi tinerii îşi formează, dezvoltă şi desăvârşesc personalitatea , caracterul. Şcoala ideală doreşte să formeze caractere pozitive, viitori adulţi responsabili, OAMENI..
      A educa tânăra generaţie înseamnă în primul rând a o pregăti pentru viaţa ce va urma , cu bune şi cu rele.   A educa tânăra generaţie în spiritul credinţei, înseamnă a creşte în iubire, respect pentru aproapele, preţuire pentru ceea ce înseamnă creaţia lui Dumnezeu. Prin credinţă şi înţelegerea valorilor spirituale îi poţi stimula pe elevi să fie silitori, buni, iertători, înţelegători, iubitori. Oamenii pot trăi fericiţi în această viaţă şi în cea viitoare numai dacă la credinţă şi nădejde, vom adăuga faptele iubirii de Dumnezeu.
      Indiferent de scara socială pe care ne aflăm, de funcţia pe care o ocupăm, trebuie să ne purtăm cu iubire faţă de toţi semenii noştri. Iubirea adevărată activă şi profundă se exprimă prin fapte şi izvorăşte dintr-un suflet curat. Nu există o misiune mai înaltă decât desăvârşirea în iubirea jertfelnică. În zilele noastre ideea de a-ţi iubi aproapele a fost înlocuită de iubirea de sine. Oamenii au devenit, odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai egoişti, iar această stare s-a accentuat parcă în perioada de pandemie care s-a scurs atât de greu. Mulți dintre noi nu oferă nimic şi au pretenţia să li se aştearnă lumea la picioare. “Totul pentru mine şi pentru alţii nimic”, de ce să ajuţi pe alţii când te poţi ajuta pe tine însuţi, să ai tu mai mult şi mai mult. Zgârcenia şi egoismul, dar mai ales indiferenţa faţă de soarta celor nefericiţi şi îndreptarea gândurilor mereu spre interesul propriu distrug principiul Universului. “Iubeşte-ţi aproapele” spune Dumnezeu, iubeşte-l mai presus decât pe tine şi pune nevoile lui înaintea nevoilor tale, trăieşte pentru el şi nu pentru tine şi atunci vei şti ce e fericirea adevarată. Acesta este sfatul Domnului,
       Dumnezeu ne îndeamnă pe fiecare din noi la dragoste şi nu la dragostea de sine ci la dragostea celui de lânga sine. Definiţia noastră pentru dragoste este total deformată. Iubim pentru că ne convine, pentru că suntem egoişti şi vrem să ne fie bine, iubim prefăcut, ne prefacem că iubim pentru a duce la îndeplinire un interes. Şi Dumnezeu ne spune că de fapt nu iubim şi ajungem la concluzia că am uitat să iubim cu adevărat. Dumnezeu ne vorbeste de o dragoste total diferită de cea pămantească el ne reaminteşte adevărata definiţie a dragostei, de o dragoste ce nu piere nicodată: “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată” ( 1 Corinteni 13) . Respectul faţă de sine şi faţă de aproapele, iubirea faţă de cei aflaţi în suferinţă sunt virtuţi creştine pe care fiecare trebuie să le cultive încă de pe băncile şcolii.
          Aşadar să punem în cugetul şi în faptele noastre întâi dragostea. Nu dragostea care vrea pentru sine, ci dragostea care dăruieşte, care alină şi bucură pe altul, dragostea care se revarsă continuu.

Frumos! Felicitări!

Georgeta Cîrstea acum 1142 zile

Alte articole ale autorului

Hexagonul - simbolul creaţiei şi al manifestării12 sep. 20239 comentarii
Triunghiul - simbol al focului12 sep. 202316 comentarii
Cercul - simbolul ciclurilor manifestării11 sep. 20236 comentarii

Toate articolele autorului

Ministerul Educaţiei

Să alegem iubirea de oameni

Comentarii

Alte articole ale autorului

Termeni şi condiţii de utilizare a serviciilor platformei iTeach