Trezește-te, române!

Vasile TudorLiceul Tehnologic Duiliu Zamfirescu, Dragalina (Călărași)7 nov. 2023

Am ales titlul simbolic „Trezește-te, române!”, pentru că mesajul pe care vreau să-l transmit rezonează cu cel din „Deșteaptă-te, române!”, care a devenit din 1990 imnul de stat al României, ale cărui versuri aparțin lui Andrei Mureșanu (1816-1863), iar autorul muzicii imnului este Anton Pann(1790-1854).
   Imnul de stat al României este alcătuit din 11 strofe, însă la ocazii festive se interpretează doar strofele 1, 2, 4 și 11.
1. Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
2. Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.
4. Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte” strigă toţi.
11. Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ.
   Pentru aflarea adevărului, să reflectăm fără patimi, stimate cititor, dacă revoluția din 1989 înseamnă trecerea la o democrație veritabilă, așa cum au fost aspirațiile celor care și-au dat viața pentru România de mâine. După trei decenii de politică postrevoluționară, economia, sănătatea și învățământul au fost restructurate de către noua clasă politică pe așa-zise criterii de performanță, însă am ajuns să plecăm din țară pentru o viață mai bună, să plătim pentru asigurarea unor condiții decente de sănătate și să constatăm că proiectul „România educată” este doar o amăgire pentru generațiile tinere.
Într-adevăr, Trezește-te, române!, pentru că este strigător la cer să plătești cu pensii speciale pe unii dintre decidenții care, voluntar sau involuntar, au contribuit la transformarea unei țări cu economie industrială și agricolă medie într-o piață concurențială pentru schimbul global de mărfuri prin mecanismul cerere-ofertă, fără să existe preocupări majore pentru investiții în progresul științei, tehnicii și tehnologiei, pentru stoparea corupției, a risipei și nepăsării. Să nu se uite că România înseamnă cei ce suntem, cei care am fost și cei care vor trăi în spațiul ondulat de la Dunăre, Carpați și Marea Neagră.
Cum pot justifica cei care au guvernat după 1989 faptul că s-a trăit din ce au produs generațiile din regimul comunist și din fonduri de la Uniunea Europeană, s-au vândut resurse importante ale țării, s-a ajuns în 2023 la o datorie externă de peste 150 miliarde de euro, deși au preluat o țară fără datorii.   Nu cred că este suficient să justifici totul în numele libertății și democrației câștigate de români, aderarea României la NATO și integrarea în Uniunea Europeană. Rămâne ca tribunalul istoriei și Dumnezeu să-i judece pentru tot ce-au făcut.
    Multe din ideile politice moderne își au originea în Iluminism, o mișcare intelectuală, filosofică, ideologică și culturală care a apărut în secolul al XVIII-lea în Franța și s-a răspândit apoi în întreaga Europă şi în America de Nord, având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” la întreaga populație.
Filosoful francez Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) a fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Iluminismului, care s-a remarcat, ca și filosofii englazi Thomas Hobbes (1588-1679) și John Locke (1632-1704), prin reflecții interesante asupra naturii umane, cât și a optimizării și adaptării modului de guvernare la nevoile cetățenilor.
   Concepția lui Rousseau despre guvernarea societății este prezentată în celebra lucrare „Contractul social“, publicată în 1762, care este considerată de unii analiști ca fiind primul tratat de filosofie politică în care oamenii nu sunt obiect, ci subiect al discursului politic, făcând astfel trimitere la ideea unei democrații constituționale.
   În lucrarea menționată, Rousseau afirmă: ,,Omul se naște liber și pretutindeni este înlănțuit. Unul se crede stăpânul celorlalți și cu toate acestea rămâne mai sclav decât ei”.
   Mai mult, în viziunea filosofului francez, omul este bun din fire, însă societatea îi alterează comportamentul.
Întoarcerea la starea naturală nefiind o soluție fezabilă, oamenilor care aspiră la libertate le rămâne posibilitatea identificarii unui sistem eficient de guvernământ, bazat pe un contract social cu statul, în care cetățenii convin să cedeze o parte din puterea lor către autoritățile publice, cu condiția ca acestea să le apere drepturile și libertățile. Puterile încredințate autorităților publice trebuie exercitate doar în interesul general al membrilor comunității.
Modelul sistemului politic elaborat de Rousseau are ca obiectiv principal realizarea deplină a libertății și egalității, ca principii etice și morale capabile să îndrume comunitatea.
Desigur, viața în comunitate implică supunere, dar numai la normele și ordinele care au fost generate rațional și prin consens, deci nu este vorba de participare bazată pe impunere.       În acest context, legea este înțeleasă și acceptată ca principală sursă de ordine în societate.
   În istoria culturii și civilizației, Rousseau rămâne unul din cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului, fiind deschizător de drumuri prin idele sale liberale, republicane și democratice, care se regăsesc în schimbările promovate de Revoluția Franceză din 1789.
Democrațiile moderne presupun participarea maselor populare la conducerea societății, fie prin reprezentanți aleși prin vot universal (democrație reprezentativă), fie prin implicarea directă a cetățenilor (democrație participativă), separarea puterilor în stat , pluripartidism politic, libertate de exprimare și inițiativă responsabilă.
După 1989, cetățenii și-au dorit libertate deplină și o democrație veritabilă în care sunt asigurate locurile de muncă, iar politicienii sunt în slujba poporului și urmăresc ridicarea standardelor de viață prin proiecte asumate și finalizate, nu doar vorbe pentru manipularea alegătorilor și certuri fără sfârșit despre interese proprii sau de grup.
Este posibil să fim martorii trecerii într-o nouă epocă istorică, cea a psiho-informaticii, în care inteligența ființei umane va beneficia din plin de noi posibilități, pe măsura implementării tehnologiei 5 G și a utilizării inteligenței artificiale, factori ai dezvoltării cu impact deosebit asupra culturii, telecomunicațiilor, globalizării și colaborării la scară planetară.
Este posibil un model dual de organizare și conducere a societății de mâine, în care componenta umană acționează după principiile de bază ale democrației, iar componenta informatică este complementară, fiind structurată și planificată „de sus în jos” pentru reglare și control, prin includerea unor proiecte importante de țară, dar și zonale sau globale, având stabilite etape cu obiective și termene precise de realizare, corelate cu norme din programele și ideologiile factorilor decizionali implicați în politicile dezvoltării durabile.
În perspectivă, inteligența artificială ar putea fi utilizată chiar și pentru ieșirea din manipulare și minciună, prin evaluarea conținutului de adevăr al diverselor afirmații emise în procesul de comunicare dintre membrii unei comunități.
Așa cum s-a dovedit în istorie, situația acumulării contradicțiilor la intrarea în mileniul trei poate fi depășită prin regândirea organizării societății, având în vedere că stările de criză profundă, chiar dacă au afectat dramatic omenirea, au reprezentat „salturi calitative” pe noi trepte ale culturii și civilizației, omul fiind factorul spiritual care dă sens și valoare întregii Existențe.
Cred că ideea lui Rousseau despre contractul social se poate adapta și la vremurile noastre, fiind imperios necesar să existe mecanisme eficiente de reglare și control pentru administrația la nivel local, județean și central.
Trezește-te, române!, până nu va fi prea târziu, căci suntem în pragul unei noi ordini mondiale, al schimbării ideologiilor și modului de acțiune umană.
Un salt calitativ în evoluția României va fi atunci când vor exista criterii juste (universal acceptate) pentru alegerea liderilor, altfel destinul muritorului de rând se va afla sub semnul unor succesiuni de contradicții.
Planul de guvernare trebuie să se bazeze pe diagnoză și prognoză, pe analiză SWOT cu imformații clare, detaliate și bine documentate, pe obiective și strategii în care să fie menționate sursele de finanțare, termenele de realizare, evaluările periodice și responsabilitățile decidenților. Dezvoltarea durabilă a României reprezintă o prioritate pentru autoritățile centrale și județene, fiind corelată cu dezvoltarea durabilă a comunităților locale, implementarea proiectului de țară reprezintă o prioritate pentru responsabilitate pentru cei care solicită încrederea și votul cetățenilor, în condiţiile schimbării regimului politic din România, exigenţelor impuse de economia de piaţă, competiţia pe piaţa muncii şi raportarea la o scară de valori specifică unei societăţi democratice deschise.
Reperele fundamentale ale dezvoltării durabile evidenţiază interdependenţa dintre local şi global, utilizarea eficientă a resurselor şi protecţia mediului înconjurător, îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii, promovarea spiritului democratic în procesul integrat de colaborare şi luare a deciziilor, distribuirea corectă a costurilor şi a beneficiilor dezvoltării, preocuparea pentru echitate şi corectitudine între generaţii. O comunitate durabilă deţine controlul asupra procesului de dezvoltare, îşi asumă responsabilitatea şi se mobilizează pentru acţiuni de lungă durată, dispune de un sistem informaţional eficient, elaborează strategii pe termen lung şi asigură feedback-ul pentru corectarea erorilor în timp util.
Realizarea obiectivelor generale este posibilă prin aplicarea unui management eficient care se bazează pe respectarea următoarelor principii :
• întărirea capacităţii instituţionale;
• identificarea nevoilor şi a priorităţilor comunităţii locale;
• evaluarea cerinţelor familiilor sărace;
• protecţia mediului înconjurător;
• realizarea programului şi a proiectelor, fie de către sectorul public,fie prin parteneriat public-privat;
• asigurarea transparenţei informaţiilor cu impact pe investiţii.
Pe termen mediu, comunitățile locale trebuie să devină o destinaţie preferată pentru valorificarea resurselor de către agenţii economici, având un impact deosebit asupra calificării forţei de muncă şi ridicarea standardului de viaţă pentru rezidenţi.
Pe termen lung, analizele pentru dezvoltarea durabilă pun accentul pe următoarele direcţii strategice:
• evidenţierea elementelor de identitate ale comunității locale şi punerea în valoare a resurselor tradiţionale;
• dezvoltarea şi modernizarea elementelor infrastructurii de bază, conform standardelor europene în vederea îmbunătăţirii reţelelor rutiere;
• îmbunătăţirea calităţii mediului ambiant în condiţiile respectării criteriilor de dezvoltare durabilă;
• creşterea competitivităţii economiei locale pe termen lung şi încurajarea dezvoltării sectoarelor conexe;
• dezvoltarea şi utilizarea eficientă a resurselor umane, asigurarea incluziunii sociale pentru toate grupurile socio-profesionale şi reducerea decalajelor sociale.
Într-o exprimare sugestivă, destinul comunităților - care formează națiuea română - este legat de responsabilitatea şi înţelepciunea factorilor de decizie, dar şi de voinţa şi acţiunea conjugată a cetăţenilor pentru ridicarea calităţii vieţii sub semnul valorilor perene de bine, frumos, dreptate și adevăr.
Despre situația în care a ajuns România după 1989, este sugestivă opinia prof. universitar dr. Constantin Ionescu Târgoviște: „Avem o țară bogată și foarte frumoasă, cu foarte mulți oameni săraci și cu mulți bogați care au averi făcute nu prin muncă cinstită, ci din înfruptarea din banii poporului, din munca celor săraci, cu ajutorul direct a celor care, vremelnic, conduc țara și care pun biruri grele și le încasează după cum vor ei, de la cei care muncesc din greu pentru pâinea cea de toate zilele.” După 1989, politicienii au răsărit ca ciupercile după ploaie, invazia acestora pare de neoprit până la primenirea societății sub semnul valorilor perene de bine, frumos, dreptate și adevăr.
Pe de altă parte, stimate cititor, să reflectăm la mesajul Papei Ioan Paul al II-lea - cu ocazia primei sale vizite într-o țară ortodoxă, din 7-9 mai 1999 - în care Suveranul Pontif a atribuit României numele de Grădina Maicii Domnului.
Mă rog lui Dumnezeu să ocrotească neamul românesc și glia strămoșească.