Sărbătoarea Dobrogei

Vasile TudorLiceul Tehnologic Duiliu Zamfirescu, Dragalina (Călărași)14 nov. 2023

Ziua Dobrogei este celebrată de către români pe 14 noiembrie, pentru a marca reintegrarea Dobrogei de Nord (inclusiv Delta Dunării și Insula Șerpilor) în Principatul României la 14 noiembrie 1878, după războiul ruso-turc din 1877-1878 .
Pentru reorganizarea statelor balcanice după războiul ruso-turc, la inițiativa cancelarului Germaniei, Otto von Bismarck, în perioada 13 iunie - 13 iulie 1878 a fost organizat Congresul de la Berlin, având ca participanți cele șase puteri europene (Rusia, Regatul Unit, Franța, Austro-Ungaria, Italia, Germania) și patru state balcanice (Grecia, Serbia, România și Muntenegru). În tratatul încheiat la Berlin a fost recunoscută independența României (după patru secole de suzeranitate turcească), dar i s-a impus acordarea cetățeniei române evreilor care locuiau în țară, iar cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail și Bolgrad) - care fuseseră restituite României în 1856, prin Tratatul de la Paris - să fie retrocedate Rusiei.

Pentru a marca acest vis de împlinire teritorială a României, în dimineața zilei de 14 noiembrie 1878, domnitorul Carol I a ajuns la Brăila, unde a citit două proclamații - una către locuitorii dobrogeni și cealaltă către armata română.

Pentru posteritate este sugestivă Proclamația către armata română:
„Soldaţi!
   Puterile mari europene, prin Tratatul de la Berlin, au unit cu România Dobrogea, această veche posesiune a părinţilor noştri de mai înainte.
Azi veți pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc! Însă acum veți merge în Dobrogea, nu în calitate de cuceritori, ci amici, ca frați ai locuitorilor, care de azi înainte sunt concetățenii noștri.
Soldați!
   În această nouă Românie veți găsi o populațiune care în cea mai mare parte este deja românească. Însă veți găsi și locuitori de alt neam și alte credințe. Toți aceștia, care devin membri ai statului român, au același drept la protecțiunea și la dragostea voastră! Între ei veți găsi mahomedani, ale căror obiceiuri se deosebesc de ale noastre. Vă recomand cu deosebire ca să respectați credința lor.
   Fiți în mijlocul noilor voștri concetățeni, ceea ce ați fost atât în timp de pace, cât şi pe câmpul de onoare: model de bravură şi de disciplină, apărători ai drepturilor României și anteluptători ai legalității și ai civilizației Europei; astfel vă cunoaște acum întreaga Europă, și cu mândrie confirmăm aceasta.
   Așadar, drum bun soldați și Dumnezeu să vă apere!
   Trăiască România! ”
De menționat că Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) a fost încorporată în 1913, după războiul împotriva Bulgariei. România a pierdut întreaga Dobroge (cu excepția Deltei Dunării) în timpul Primului Război Mondial, după Tratatul de la București din 1918, l-a recâștigat un an mai târziu după Tratatul de la Neuilly sur Seine, iar după Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940 a pierdut Dobrogea de Sud (cu excepția Deltei Dunării), eveniment istoric care a dus la un schimb de populații între Bulgaria și România.
Drobogea este un vechi habitat istoric și geografic dintre Dunăre și Marea Neagră, ținutul fiind cunoscut în antichitate sub denumirea de Sciția Mică și făcea parte din provincia Moesia inferior, iar în Evul Mediu, din Paristrion.
În prezent, Dobrogea, cu o suprafață de 23.400 kmp, dintre care 15.570 kmp aparțin României ( județele Tulcea și Constanța), 7.412 kmp aparțin Bulgariei (regiunile Dobrici și Silistra), 338 kmp aparțin Ucrainei (insulele de la sudul talvegului brațului Chilia și insula Șerpilor, luate de URSS în 1948).
Partea românească a Dobrogei este delimitată de cursul inferior al Dunării care înconjoară la vest podișul Moesic și la nord-vest podișul Casimcei și Munții Măcinului, la nord-est are ca limită Brațul Chilia al Deltei Dunării, la est se află Marea Neagră, iar la sud este granița dintre România și Bulgaria.

Din punct de vedere geologic, Dobrogea cuprinde trei unități:

• Delta Dunării în nord-est, cea mai recentă formațiune geologică, fiind alcătuită din aluviuni fluviale și marine Holocene, care se modifică permanent.
• Masivul hercinian al Măcinului în nord-vest, include roci efusive, precum și sedimente paleozoice și mezozoice.
• Podișul moesic în sud, format din sedimente cenozoice și neozoice pe un soclu mezozoic.
Pe teritoriul țării noastre au fost descoperite vestigii arheologice a unor habitate umane încă din neolitic, însă cele mai vechi așezări de tip urban se află în județul Constanța, mai precis, orașele-cetăți întemeiate de coloniștii greci pe țărmul Pontului Euxin (Marea Neagră): Histria (Istria), Callatis (Mangalia) și Tomis (Constanța).

Cetatea Histria (Istros = denumirea Dunării de către grecii antici) a fost întemeiată de coloniştii greci din Milet în jurul anului 675 î.Hr. (după istoricul Eusebiu din Cezareea).

Cetatea Callatis a fost înființată de grecii dorieni în secolul IV î.Hr., în timpul regelui Amyntas III al Macedoniei, tatăl lui Filip II şi bunic al lui Alexandru Macedon. Denumirea coloniei a fost dată de locuitorii din Heracleea Pontică (situată pe țărmul asiatic al Mării Negre) în amintirea râului Cales, care scaldă pământurile metropolei Heracleea.
Oraşul Constanţa (cunoscut în latină Tomis Constantiana) este cel mai vechi oraş de pe teritoriul României.
Prima atestare documentară a cetății milesiene Tomis datează încă din 657 î.Hr., când aici s-a înfiinţat o colonie grecească, numită Tomis. A fost cucerită de romani în 71 î.Hr. şi redenumită Constantiana, după sora împăratului Constantin cel Mare. Oraşul s-a dezvoltat mult în secolul al XIII-lea, cu ajutorul negustorilor italieni care dominau Marea Neagră.
În timpul dominaţiei otomane, Constanţa a decăzut la nivelul unui sat unde oamenii se ocupau mai mult cu pescuitul şi creşterea animalelor. În secolul XIX a revenit la măreţia apusă, după ce s-a construit calea ferată şi portul, devenind principalul centru pentru exportul grânelor.
După Războiul de Independenţă, când Dobrogea a devenit parte a Regatului României, Constanţa, fiind principalul port al statului, a crescut continuu, astăzi fiind cel mai mare port din bazinul Mării Negre şi al patrulea din Europa.

Vă mărturisesc, stimați cititori, că Delta Dunării este pentru mine zona de liniște sufletească în care cerul, apa și pământul se îmbină armonios în acest colț de rai.
Delta Dunării este a treia ca mărime din Europa, având o suprafață de peste 5700 kmp, din care doar 10% este reprezentată de uscat. Acest teritoriu prelativ tânăr s-a format de-a lungul a 10 000 de ani și continuă să crească și astăzi cu aproximativ 40 mp.

Din punct de vedere fizico-geografic, Delta Dunării cuprinde două mari subregiuni naturale, și anume: delta fluvială și delta maritimă. Acest teritoriu fascinant are atât forme de relief pozitive, numite grinduri, cât și forme de relief negative - reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri).
Este un ținut al apei și uscatului, care se caracterizează printr-o biodiversitate uimitoare, aproape 5500 de specii, dintre care 1839 de plante (78% din vegetație fiind reprezentată de stuf, rogoz, papură, pipirig, salcie pitică). Pe marginea canalelor se pot întâlni nuferi albi sau galbeni, iar pe grindurile fluviale cresc arbori și arbuști: plopul alb, plopul negru, cătină, tufe de mure, etc. În arealul deltei se găsesc și două plante carnivore: aldrovanda și otrățelul de baltă.
Un loc aparte în flora Deltei îl are Pădurea Letea, fiind una dintre cele mai vechi rezervații naturale din România și cea mai nordică pădure subtropicală din lume. În această rezervație - unde pâlcurile de pădure alternează cu dunele de nisip – predomină stejarii (unii dintre ei cu vârste de peste 300 de ani), dar se pot întâlni și 10 specii de orhidee, precum și o specie de liană ce poate ajunge până la 25m.
În arealul Deltei trăiesc 54 specii de mamifere (hermina, câinele enot, bizamul, vulpea, vidra, nurca europeană, pisica sălbatică, mistrețul, castorul), 331 specii de păsări (pelicani, rațe, gâște, stârci, egrete, lebede, cormorani, pescăruși, țigănuș, lopătar, ciocîntors, piciorong), 10 specii de amfibieni (broasca râioasă verde, broasca de lac mare, broasca râioasă brună, buhaiul de baltă sau brotăcelul de copac), 133 specii de pești (hamsia, calcanul, stavridul, somnul, linul, bibanul, crapul, avatul, șalăul, știuca, păstruga, cega, morunul, nisetrul, scrumbia).
Cu siguranță, pelicanul reprezintă cea mai emblematică pasăre din arealul Deltei, unde trăiesc două specii - pelicanul comun (mult mai răspândit, circa 18 000 de indivizi) și pelicanul creț. Pelicanul comun este o pasăre migratoare care iernează pe o suprafață ce se întinde din nord-estul Africii și până în India, în Delta Dunării fiind prezent doar în sezonul cald.
În anul 1991, Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO, fiind clasificată ca rezervație a biosferei în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUNC.

În rotația anotimpurilor, vizitați Delta Dunării pentru a surprinde derularea misterelor vieții!
Mă rog lui Dumnezeu să ocrotească teritoriul fascinant de la Dunăre la Marea Neagră și să binecuvânteze locuitorii săi.
La mulți ani, Dobrogea! La mulți ani, dobrogeni, cu sănătate, fericire și împliniri!

Un material interesant și foarte util!

Rodica Paleru acum 1052 zile

Alte articole ale autorului

Lumina minții9 iul.2 comentarii
Urme prin adevăr4 iun.7 comentarii
Metacunoașterea14 feb.8 comentarii

Toate articolele autorului

Ministerul Educaţiei

Sărbătoarea Dobrogei

Comentarii

Alte articole ale autorului

Termeni şi condiţii de utilizare a serviciilor platformei iTeach