Poveste dramatică

Vasile TudorLiceul Tehnologic Duiliu Zamfirescu, Dragalina (Călărași)4 dec. 2023

A fost odată ca niciodată în istoria destinului uman, că, dacă n-ar fi fost, nu v-aș mai spune, stimați cititori, povestea impresionantă a vieții unui om care se autodescrie concis astfel: „Definiția mea este: Petre Țuțea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință. Și convingerea mea este că suferința rămâne totuși cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu”.
Două imagini cu Petre Țuțea la vârste diferite:

Remarcabilul gânditor Petre Țuțea s-a născut la 6 octombrie 1902 în localitatea Boteni din județul Argeș. Tătăl său, preotul Petre Bădescu, după ce a rămas văduv, fără posibilitatea de a se căsători conform dogmei creștine, a avut concubină pe Ana, cu care a avut opt copii nelegitimi - primul dintre ei fiind Petre Țuțea. Pentru „garantarea zilei de mâine” a copiilor, înainte de moartea sa în 1925 (la vârsta de 66 ani), Petre Bădescu a trecut întreaga avere pe numele Anei, care s-a stins din viață în 1960 (la vârsta de 75 ani).
După absolvirea în 1913 a școlii primare din Boteni, Petre Ţuţea a urmat cursurile gimnaziului „Dinicu Golescu”(1913 – 1917) din Câmpulung Muscel, apoi, după război, între anii 1920 – 1923, își continuă studiile, la Liceul „George Barițiu” din Cluj-Napoca.
   După absolvirea liceului, între anii 1923 –1926, a frecventat cursurile Facultăţii de Drept a Universității din Cluj, unde, și-a susținut și doctoratul în drept administrativ (1929), obținând calificativul Magna cum Laudae, cu o lucrare privind contenciosul administrativ.
Deși a fost simpatizant al comuniştilor și apoi a mișcării legionare, în anul 1929, Petre Țuțea debutează publicistic cu un pamflet în ”Chemarea tinerimii române”, organul clujean al Partidului Național Român, unde va publica numeroase texte, până în anul 1932, folosind și pseudonimul Observator.
   În anul 1933, a fost angajat prin concurs ca referent în Ministerul Industriei și Comerțului (ulterior devenit Ministerul Economiei Naționale) unde a avansat până la funcția de director de studii.
În perioada când a fost detașat în Germania (1933-1934) la Agenția economică din Berlin, a urmat cursuri de politologie la Universitatea „Humboldt” din Berlin. Fiind rechemat în țară, a rămas angajat în Ministerul Economiei Naționale, centrala Industrie și Comerț, până în 1948, atunci când a fost arestat, fiind condamnat de regimul comunist la 13 ani de închisoare politică (între anii 1948-1953 şi 1956-1964).
După eliberarea din pușcărie, în urma amnistiei generale din august 1944, Petre Ţuţea a dus o viață extrem de modestă, într-o garsonieră din apropierea Parcului Cișmigiu, fiind ajutat de câțiva prieteni care obținuseră un mic ajutor bănesc pentru el și mâncare de la Casa Scriitorilor.
Deși a fost urmărit de Securitate până în 22 decembrie 1989, a trăit înconjurat de tineri din boema bucureșteană a vremii, realizând numeroase proiecte, majoritatea rămase în manuscris (eseuri, dialoguri filosofice, teologice și antropologice), singurele sale apariţii au fost reprezentate de mici texte, publicate în revistele Familia și Tribuna.
Petre Țuțea a fost o personalitate complexă și contradictorie, fiind supranumit „ Socrate al României” - datorită preocupărilor sale filosofice, dar mai ales a rolului educativ pe care și l-a asumat prin exemplul personal în orice circumstanțe, chiar și în închisoare.
Către sfârșitul vieții, Petre Țuțea a început să lucreze la o „Antropologie creștină”, inițial fiind concepută schematic cu următoarele capitole:
• Problemele sau Cartea întrebărilor;
• Sistemele sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întregurile ontice;
• Stilurile sau Cartea unităților cultural-istorice și a modalităților estetice ale artelor, sau Omul estetic;
• Științele, sau Disciplinele spiritului omenesc;
• Dogmele sau situarea spiritului în imperiul certitudinii;
   PetreȚuțea a murit la scurt timp după Revoluţie, la 3 decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului „Cristiana” din București, în timpul unui interviu cu un grup de reporteri.
Pentru modul de a se raporta la Existență, este sugestivă afirmația sa: „Nu mă tem de moarte. Mă tem de însingurare. Eu, care am fost prezent la toate tragediile şi victoriile acestei ţări, mă simt ca un par în mijlocul furtunii. Singura nădejde este că, om cum sunt, Dumnezeu mă iubeşte şi aşa…”
   A fost înmormântat la Boteni în ziua Sfântului Nicolae, sicriul fiind dus spre locul de veci într-un car tras de boi.
După moartea lui, statul român a luat două măsuri reparatorii faţă de memoria marelui gânditor, mai precis, prin Decizia nr. 55 din 21 octombrie 1997 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost achitat de condamnarea din 1957, a doua achitare fiind dată la 19 ianuarie 1998, când a fost admis recursul în anulare împotriva deciziei penale nr. 540 din 21 noiembrie 1959 a Colegiului Militar al Tribunalului Suprem, prin care Ţuţea fusese condamnat la 18 ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică.
Petre Țuțea reprezintă o personalitate complexă, dar și contradictorie, având o gândire profundă, dar și idei de stânga sau simpatii cu mișcarea legionară, fiind permanent urmărit de Securitate.
Despre Nicolae Ceaușescu, Petre Țuțea a făcut următoarele afirmații: „Ceaușescu a condus România timp de 24 de ani. Nu se poate spune că era „bine” pe vremea lui Ceaușescu, dar puțini știu cum era România înainte de Ceaușescu! Acest conducător a fost pentru țara asta ceea ce au fost Kemal Ataturk pentru Turcia și Abdel Nasser pentru Egipt: TATĂL NAȚIUNII!
Ceaușescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina lumânării, la lumina electrică, de la carul cu boi, la întreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive și avioane… Nu știu dacă, păstrând proporțiile, există performanțe asemănătoare în istorie – poate Ramses cel Mare!
Ceaușescu a dictat să se ridice școli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, căi ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrări hidrotehnice portuare, flote de avioane si vapoare, irigații pe mii de hectare, poduri impresionante, ba chiar și… autostrăzi. În 24 de ani amărâți, răstimp în care a plătit datoriile și a dublat populația urbană! De fapt, este incredibil!
Dacă știți despre ce vorbesc veți vedea că performanțele lui Ceaușescu frizează imposibilul. Și, peste asta, a păstrat DEMNITATEA acestui POPOR DE… TÂMPIȚI!”
   Deși o asfel de atitudine pare anacronică după 1989, reprezentanţii media l-au făcut celebru prin interviuri şi documentare despre viaţa şi gândirea filosofului, întreaga sa operă fiind publicată post-mortem.
Cărți publicate
Mircea Eliade, 1992
Între Dumnezeu şi neamul meu, 1992
Bătrâneţea şi alte texte filosofice, 1992
Omul. Tratat de antropologie creştină, 1992
Philosophia perennis, 1992
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, 1993
Filosofia nuanţelor (Eseuri. Profiluri. Corespondenţă), 1995
Ieftinirea vieţii. Medalioane de artropologie economică, 2000
Reformă naţională şi cooperare, 2001
Anarhie şi disciplina forţei, 2002
Filosoful Petre Țuțea a rămas în conştiinţa românilor și prin cele „332 de vorbe memorabile” publicate de Editura Humanitas în anul 2009.
Vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea
* Dumnezeu se situează deasupra evenimentelor vieţii mele.
* În fața lui Dumnezeu nu există genii. Dumnezeu nu lucrează cu genii, ci cu oameni.
* Dumnezeu este creator, iar omul imitator.
* Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea.
* Fără Dumnezeu, fără credință, omul devine un animal rațional, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri.
* Religia este sediul Adevărului transcendent în esenţă.
* Libertatea omului este partea divină din el.
* Egalitatea este cel mai mare dușman al libertății.
* Liberalismul instituie concurenţa ca o competiţie de valori, şi nu confiscarea umană. El are un singur defect: prin competiţia dură care se practică în liberalism, nu poate fi evitată apariţia deşeurilor sociale, adică a neajutoraţilor.
* Principiul egalităţii, pe care-l vehiculează democraţii din lume, funcţionează în mod real numai în religie, fiindcă numai religia creştină consideră oamenii egali în faţa lui Dumnezeu.
* Românilor, nu vă mai alegeţi conducători care nu-şi iubesc ţara!
* Mihai, regele românilor, a pus pumnul în balanţa forţelor, înclinând-o în lagărul democraţilor, într-un moment în care nu se ştia în care înclina, nici în senatul francez, nici în cel american.
* Conceptul este expresia jocului dintre empiric şi logic.

Se poate afirma că Petre Țuțea, Mircea Eliade,Constantin Noica, Emil Cioran și Eugen Ionescu sunt monumente ale gândirii și credinței, fiind pasionați de a găsi răspunsuri la tulburătoarele întrebări ale vieții.