Paradoxul războiului sfânt

Vasile TudorLiceul Tehnologic Duiliu Zamfirescu, Dragalina (Călărași)14 dec. 2023

Istoria universală reprezintă un reper esențial în devenirea umană, deoarece, prin cunoașterea trecutului, există șanse sporite pentru proiectarea optimă a societății de mâine.
   Pe lângă realizări de vârf în artă, știință, tehnică și tehnologie, omenirea a fost marcată de conflicte între comunități, state și chiar civilizații, care s-au transformat în războaie sângeroase cu numeroase pierderi de vieți omenești și imense distrugeri materiale.
Un exemplu elocvent îl reprezită războaiele sfinte dintre civilizația occidentală și cea islamică, cunoscute în istorie sub numele de cruciade și jihad.
Cruciadele reprezintă expedițiile militare ale creștinilor catolici în Orientul Apropiat, întreprinse între anii 1096 și 1270 sub pretextul eliberării de musulmani a Ierusalimului, precum și de recucerire a teritoriilor care fuseseră în trecut creștine.
   Din păcate, cruciadele și alte conflicte de tip religios (încreștinările forțate din primele secole după Edictul de la Milano din anul 313, Reconquista iberică din secolele XIV și XV, Conquista spaniolă a Americii Latine din secolele XV și XVI, războaiele si persecuțiile contrareformei catolice din secolul XVI, sentințele date de Inchiziție celor acuzați de erezie sau vrăjitorie) s-au soldat cu circa 10 milioane de morți, la care se adaugă alte câteva milioane de oameni persecutați, torturați, exilați, afectați fizic și mental.
Trebuie precizat că vina pentru faptele menționate nu este a credincioșilor de rând, ci a autorităților religioase din acele vremuri.
   Este meritul Papei Francisc de a recunoaște erorile din trecut ale Bisericii Catolice, pentru care și-a cerut iertare în diverse ocazii.
Jihadul este un termen având diverse semnificații – luptă (în special luptă cu sine), efort, strădanie, război sfânt (preluat din vocabularul cruciaților).
Conceptul de jihad a apărut în timpul vieții lui Mahomed, fiind distincte două etape Profetul avertizator (din perioada meccană, 617 -622), respectiv Profetul înarmat (din perioada medineză, 622-632). Spre deosebire de Mecca, unde Mahomed a utilizat metoda convingerii prin argumente religioase, pentru a face prozeliți, la Medina a promovat ideea de război sfânt, pentru „a-i combate pe cei care nu aderau la Islam, până ce se converteau sau consimțeau să plătească tributul, semn al supunerii lor“.
În teologia islamică, jihadul are o dublă semnificație - de luptă interioară a fiecărui musulman pe drumul credinței, respectiv de război sfânt pentru protejarea și expansiunea civilizației islamice. Pentru exemplificare se prezintă două citate din Coran:
„Nu asculta de cei necredincioși, ci te luptă [jihad] împotriva lor împreună cu el [Coranul] cu luptă mare.” (XXV, 54)
„Cei ce cred și purced și se luptă pentru drumul lui Dumnezeu[Allah], aceia să nădăjduiască în mila lui Dumnezeu , căci Dumnezeu este iertător, îndurător”. (II, 215)
   Prin astfel de războaie sfinte, musulmanii au reușit să răspândească Islamul și să creeze două mari imperii – Califatul arab și Imperiul otoman.
În prezent, se impune realizarea unor punți de legătură noi între civilizații, având în vedere că lumea musulmană este nemulțumită de Occident, considerând că folosește un standard dublu în apărarea intereselor proprii față de interesele altor civilizații.
În acelaşi timp, este necesară adaptarea la noile cerinţe istorice a Organizaţiei Naţiunilor Unite, care a fost fondată în Conferinţa de la San Francisco (26 iunie 1945) cu scopul de a „menţine pacea şi securitatea internaţională” prin măsuri colective eficace.
În Carta ONU, pe lângă structura organizatorică (Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Supremă de Justiţie, Secretariatul) sunt menţionate principii de drept internaţional valabile şi în prezent: reglementarea paşnică a diferendelor între state fără a recurge la forţă şi ameninţarea cu forţa, de cooperare în rezolvarea tuturor problemelor de ordin economic, social, intelectual şi umanitar, de tratament egal al naţiunilor mari şi mici, de respectare a drepturilor omului etc.
   Suntem martorii unei dinamici sociale profunde, relaționării la scară planetară, schimbării modului de acțiune umană și de raportare la Existență.
Dacă rațiunea va triumfa, mileniul trei va aparţine păcii, creativității și dezvoltării durabile, puse sub semnul valorilor perene de bine, frumos, dreptate și adevăr.
Printr-o politică înţeleaptă și decizii responsabile se poate preveni ,,şocul viitorului” pe Terra, această magnifică planetă care poartă omenirea în istorie.
Lucrarea ,,Paradoxul războiului sfânt” se adresează tuturor celor interesați să tragă învățăminte din istoria culturii și civilizației, fiind structurată astfel:
I. Sacrificiul uman în religie
II. Dreptul divin la viață
III. Cruciadele
IV. Jihadul
V. Pledoarie pentru empatie religioasă
Scopul lucrării este atins, stimați cititori, dacă, după lectură, veți reflecta la evenimentele contradictorii ale istoriei printr-o analiză justă, fără prejudecăți, deplasând accentul din registrul emoțional pe rațiune.
..........................................................................................................................................................
Cei interesați de conținutul integral al lucrării „Paradoxul războiului sfânt” pot accesa legătura web
http://www.telisavonline.ro/2023/12/14/paradoxul-razboiului-sfant