Monografia comunei Dragalina

Vasile TudorLiceul Tehnologic Duiliu Zamfirescu, Dragalina (Călărași)30 mar. 2024

Comuna Dragalina este un habitat uman din inima Bărăganului, fiind formată din satul cu acelaşi nume, satul Drajna Nouă şi satul Constantin Brâncoveanu.
Cetăţenii din comuna Dragalina sunt mândri că localitatea în care trăiesc poartă numele unui erou naţional. În faţa bisericii din satul Dragalina se află statuia generalului care şi-a apărat ţara cu preţul vieţii. Generalul Ioan Dragalina, ortografiat şi Ion Dragalina, s-a născut la Caransebeş pe 16 decembrie 1860, fiind primul din cei patru copii ai lui Alexandru Dragalina şi Marta Lazaroni.
Denumirea satului Drajna Nouă face trimitere la faptul că primii locuitori ai săi provin din comuna Drajna, situată în nord-estul judeţului Prahova, pe cursul inferior al râului Drajna, care o străbate de la nord la sud. Cuvântul drajna derivă din cuvintele slavone draj care are semnificaţia de „râu repede, energic” şi dolojna care înseamnă „drum, cale”. Comuna Drajna are o suprafaţă de 55,66 kilometri pătrați şi se află în depresiunea Drajna-Chiojd, fiind flancată de culmile Pintenului Văleni-Homorâciu.
Denumirea satului Constantin Brâncoveanu a fost dată în cinstea domnitorului martir al Ţării Româneşti, care a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.
Comuna Dragalina este o localitate pusă sub semnul perenităţii, fiind situată în partea sudică a Bărăganului, pe platforma cuprinsă între Lunca Dunării la sud şi Lunca Ialomiţei la nord. Localitatea face parte din judeţul Călăraşi, care s-a format la 23 ianuarie 1981 din părţi componente ale judeţelor Ialomiţa şi Ilfov.

Judeţul Călăraşi este situat în partea de sud-est a României şi a Regiunii Sud Muntenia, pe cursul inferior al Dunării, la graniţa cu Bulgaria.
Comuna Dragalina se învecinează la est cu comuna Perișoru, la vest cu comuna Dragoș Vodă, la nord cu Ciulnița și Cosâmbești (județul Ialomița), iar la sud, cu comuna Ștefan Vodă.
Relieful comunei este reprezentat de un bazinet cu altitudinea medie de circa 43 m, care se înalţă cu 17-31 m deasupra luncii inundabile a Dunării şi cu 17-20 m deasupra luncii inundabile a Ialomiţei. O asemenea configuraţie a terenului permite acumularea apelor pluviale în anii cu regim intens de precipitaţii, care pot produce inundaţii, atunci când sistemul de canale pentru irigaţii nu poate prelua apa în exces.
În această comună se află nodul feroviar Ciulniţa, precum şi nodul rutier dintre DN 21 (Călărași–Slobozia) şi A2 (Autostrada Soarelui).
    Încă din timpuri mai vechi, sunt cunoscute două drumuri vestite, amenajate pe teritoriul comunei – Drumul Subţire cu direcţia V-E şi Drumul Bălanului, din sudul aşezării, folosit de ciobanii de la munte care îşi duceau turmele în bălţile Dunării.
Bărăganul face parte din Câmpia Română, unitate de relief care a devenit uscat spre sfârşitul cuaternarului, prin umplerea lentă cu sedimente a Lacului Getic din sudul munţilor Carpaţi, la suprafaţa ei existând acum un strat gros de loess.
Fundamentul Câmpiei Române, alcătuit din şisturi cristaline foarte vechi (proterozoice şi paleozoice), reprezintă o placă tectonică aflată într-o uşoară subducţie sub placa ce poartă arcul carpatic. În particular, structura geologică a subsolului comunei Dragalina se caracterizează prin depozite cuaternare sub care se află depozite mezozoice(cretacice, perasice, triasice) suprapuse pe cristalin, cu o uşoară înclinare pe direcţia S-N. Peste depozitele lacustre vechi şi de aluviuni s-au aşezat, mai ales în partea de nord, depozite eoliene formate din nisipuri fine.
Teritoriul comunei Dragalina se caracterizează printr-un relief neted, ușor vălurit, fiind încadrat în marea unitate a Câmpiei Române, iar ca subunitate, la limita dintre Câmpia Mostiștei de est și Câmpia Bărăganului de Sud.
Din punct de vedere geologic, zona Dragalina face parte din Platforma Moesică, unitate geostructurală precarpatică având două elemente specifice - unul inferior, cutat, constituind soclul și altul superior, cuvertura, care corespunde etapei în care acest spațiu s-a stabilizat.
Subsolul este acoperit cu un strat gros de cernoziom, deosebit de util pentru agricultură. Din cauza procesului de tasare a loessului, pe suprafaţa câmpiei au apărut crovuri şi vâlcele, care au servit în Evul Mediu ca suhaturi pentru vechi aşezări omeneşti de păstori.
Regimul termic şi de precipitaţii aparţine climatului temperat continental de tip stepic, cu ierni geroase şi zăpezi troienite de viscol, dar şi veri secetoase, caracterizate prin insolaţie şi temperaturi ridicate, cu o dinamică schimbătoare a atmosferei de la calmul deplin, la vânturi cu viteze relativ mari.
Valoarea medie anuală a temperaturii este de circa 11,2 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitaţii este de numai 500 mm, arealul aflându-se sub influenţa vânturilor de nord-est (Crivăţul), a celor de sud-est (Austrul), precum şi a vânturilor de sud (Băltăreţul).
Aceste caracteristici climatologice pot fi valorificate eficient pentru obţinerea unor surse energetice alternative de tip panouri solare şi turbine eoliene.
Diversitatea de plante şi animale întâlnite pe teritoriul comunei Dragalina reprezintă o tulburătoare filă a evoluţiei vieţii în condiţii specifice zonei de câmpie din sudul României.
   În ultimul secol, echilibrele ecologice stabilite de milenii în acest colţ de ţară au fost profund marcate de intervenţia umană care a contribuit la schimbări majore în biosferă.
Este impresionantă descrierea din opera „Ciulinii Bărăganului” a lui Panait Istrati, care a prezentat cu mijloace literare specifice peisajul de câmpie în forma sa primară.
O mărturie peste veacuri, la fel de semnificativă pentru matricea în care s-a format sensibilitatea românului faţă de natură, rămâne opera literară „Pseudokinegetikos”, a lui Alexandru Odobescu. Pentru exemplificare, vă invit să reflectaţi asupra următoarelor fragmente din fascinanta operă a marelui scriitor:
„Din căruţa cu coviltir a vânătorului se zărea creştetul delicat al dropiei mişcând printre fulgii de colilie…Oare ce desfătare vânătorească mai deplină şi mai legănată în dulci şi duioase visări poate fi pe lume decât aceea pe care o gustă cineva când prin pustiile Bărăganului căruţa în care stă culcat abia înaintează pe căi fără urme? … În depărtare pe linia netedă a orizontului, se profilează moşoroaie de cârtiţă, uriaşe, movilele a căror urzeală e taina trecutului şi podoaba pustietăţii.”
   Astfel de imagini ale trecutului au rezonanţă profundă asupra mentalului colectiv al comunităţilor umane din zona de câmpie, în acţiunea de educare în graniţele comportamentului civilizat.
Aşezându-se pe aceste meleaguri, locuind în bordeie, înconjuraţi de turme de animale, oamenii au răspândit plantele cultivate şi le-au redus pe cele naturale. Datorită particularităţilor ecologice deosebite, covorul vegetal primar local era alcătuit din plante diferite, mai ales arbuşti şi ierburi. Pe câmpul de la Dragalina nu au existat păduri, însă în localitatea Cornăţel şi în apropierea staţiei de cale ferată Mărculeşti au existat crânguri de stejari brumării. De asemenea, spre Mărculeşti, a fost plantată în pepinieră o specie de salcâm adusă din părţile Americii de Nord.
Dintre plantele din flora primară, se pot menţiona: traista ciobanului, scânteiuţa, urzica moartă, pelinul, ciulinul, florile galbene de păpădie ce înveselesc terenurile nelucrate, muşeţelul şi coada şoricelului utilizate ca plante medicinale.
Terenurile agricole sunt deosebit de fertile pentru obţinerea unor producţii mari de grâu, porumb, soia, floarea-soarelui, sfecla de zahăr etc.
   Câmpiile au fost şi sunt încă sălaş al animalelor, ca de exemplu cârtiţa, şobolanul,
ariciul, iepurele, dihorul etc.
În perioada interbelică, dropiile alergau în voie pe câmpiile Bărăganului, însă au dispărut în urma vânării iraţionale dar şi a restrângerii habitatului prin lucrări agricole. De remarcat că, dispariţia dropiei din acest areal, reprezintă un semnal de alarmă pentru factorii de decizie politică care promovează valorile perene de bine, frumos şi adevăr în demersul de protecţie a mediului înconjurător.
   Primăvara şi toamna, în trecere peste aceste meleaguri, pot fi admirate în zbor păsări migratoare, precum barza albă şi cocostârcul, gâsca sălbatică, raţa sălbatică etc.
Uliul, şorecarul comun, cucuveaua sunt şi ele prezente pe cerul Bărăganului. Prin livezi şi plantaţii trăiesc alte păsări, ca turturica, cucul, prigoria, piţigoiul, vrabia de câmp, ciocârlia, cioara. Dintre reptile, amintim şopârla şi şarpele.
Acest complex faunistic, caracterizat prin echilibre ecologice delicate, poate rezista în timp prin adoptarea unor măsuri eficiente de protecţie a mediului înconjurător.
         Pe baza informaţiilor existente, comuna Dragalina s-a format pe moşia domnitorului Constantin Brâncoveanu, care, după executarea acestuia şi a fiilor săi, a revenit succesorilor pe linie maternă până în anul 1896, când a trecut în stăpânirea urmaşilor principelui Nicolae Bibescu, ca moştenitori ai lui Zoe Brâncoveanu.
Moşia Ciulniţei a fost prezentată de Duiliu Zamfirescu în romanul “Viaţa la ţară”. Numele moşiei a fost preluat de gara Ciulniţa, care a fost construită înainte de apariţia satului Dragalina.
În baza legii de colonizare din 1924, a fost înfiinţat satul General Dragalina, fiind dependent administrativ de comuna Ciulniţa de Sus, unde se găsesc primele acte de împroprietărire şi de stare civilă pentru acest habitat uman.
Denumirea localităţii este legată de numele generalului Ion Dragalina, originar din Caransebeş, erou în primul război mondial, care s-a remarcat în strategia şi tactica militară folosită în luptele de pe Valea Jiului purtate împotriva trupelor nemţeşti. După primul război mondial, o fiică a distinsului general a cumpărat o parte din moşia Ciulniţei, care a fost amenajată, după schiţa unui arhitect, ca habitat uman, astfel încât aşezarea să aibă căi de acces către toate punctele cardinale.
Pentru a asigura o populaţie stabilă pentru lucrările agricole, autorităţile din acele vremuri, în baza unui decret regal, au împroprietărit ţărani care au luptat în primul război mondial, originari mai ales din comuna Dridu, dar şi din alte zone, unde terenul arabil era insuficient, ajungându-se astfel în 1926 la 60 de familii.
   Din documente rezultă că primul ţăran împroprietărit a fost Pavel Rotaru, care şi-a săpat un bordei în noua aşezare, iar Colea Tolea a fost primul ţăran care şi-a construit o casă.
Prin creşterea numărului de colonişti, localitatea Dragalina se dezvoltă şi capătă în 1928 statutul de comună. Ulterior, comuna Dragalina s-a extins prin adăugarea teritoriilor pe care se află satele Drajna Nouă şi Constantin Brâncoveanu.
În anul 1930, comuna a avut 2374 de locuitori, grupaţi în 488 de gospodării, iar în 1940 se ajunge la 3100 de locuitori, grupaţi în 682 de familii.
Satul Drajna Nouă a apărut sub această denumire după colonizarea cu ţărani de la munte (Drajna de Sus, Drajna de Jos, Ogretin, Cătunu, Poiana Mierlei), care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial pe fronturile de la Stalingrad, Cotul Donului, Crimeea, Stepa Calmucă, Oarba de Mureş, Budapesta, Zvolen şi Munţii Tatra.
              Comuna Dragalina are o structură complexă a populaţiei, cetăţenii săi având rădăcini în diferite zone ale ţării. Această caracteristică se explică prin modul deosebit de constituire a unei comunități locale în jurul gării Ciulniţa – nod feroviar important din Bărăgan, realizat înaintea înfiinţării localităţii, pentru colectarea şi transportul cerealelor.
Poziţia favorabilă a comunei Dragalina şi potenţialul agricol deosebit, la care se adaugă investiţiile considerabile realizate de autorităţi, au impus un ritm alert pe traiectoria evoluţiei istorice atât în regimul comunist, cât şi în regimul democratic instaurat după 1989. Este un caz remarcabil al devenirii unei comunităţi rurale din zona de sud a ţării.
La nivelul anului 1976, comuna Dragalina a dispus de 16. 280 ha de pământ arabil, 18 ha de păşuni, 36 ha de vii si pomi şi 618 ha de teren pentru construcţii. Din totalul suprafeţei agricole, cca 13. 177 ha erau irigate, ponderea în structura culturilor fiind deţinută de cereale.
La nivelul anului 2009, comuna Dragalina a dispus de o suprafaţă totală de 18.071 ha, din care 421 ha situată în intravilan.
Prin curţi şi grădini se găsesc plantaţi pomi fructiferi, cum ar fi: mărul, părul, gutuiul, prunul, cireşul, dar şi flori, precum: laleaua, crinul alb sau galben, zambila, bujorul românesc cu petale roşii ca sângele, liliacul cu flori albe sau liliachii, trandafirul etc.
După revoluţia din 1989, locuitorii comunei, pe lângă activitatea pe care o desfaşoară pe terenurile agricole restituite de către stat, lucrează şi în alte sectoare de activitate, cum ar fi: prestările de servicii, comerţul, confecţiile, transporturile, doar puţini au mai rămas să muncească în cadrul industriei din municipiul Călăraşi.
Cei interesați de conținutul integral al monografiei comunei Dragalina pot accesa legătura web
http://www.academia.edu/39277222/Monografia_comunei_Dragalina