Utilizare
Cursuri: 0
Publicare RED: 0
Publicare articole în reviste: 400
Servicii AI: 0
High technology
În dorința de a-și ușura munca, omul a creat dispozitive și mașini automatizate care pot să realizeze sarcini monotone și repetitive, dar și sarcini complexe de mare precizie. Speranțele sale de a realiza sisteme artificiale inteligente au prins contur în ultimele cinci decenii, odată cu evoluția fără precedent a tehnologiei informației și a comunicațiilor.
Automatizarea completă a unui proces înseamnă că este operat doar prin aplicații informatice predefinite sau adaptabile, care controlează mișcările unor dispozitive automatizate electrice, mecanice sau electromecanice. Aplicațiile predefinite se referă la algoritmi, iar aplicațiile adaptabile înseamnă că algoritmii pot fi modificați pentru a se adapta modificările procesului sau ale mediului.
Mecatronica și robotica sunt domenii pluridisciplinare ale științei, tehnicii și tehnologiei, care se ocupă cu proietarea și realizarea mașinilor inteligente (sisteme mecatronice, roboți), în scopul înlocuirii parțiale sau totale a omului în diverse activități.
Pentru a realiza funcțiile de bază (transmiterea de mişcare sau putere, percepţia, cunoaşterea şi execuţia), o mașină inteligentă include 4 tipuri de sisteme interconectate:
• sistemul mecanic, format din lanţuri cinematice cu mişcare controlată;
• sistemul senzorial, care culege informații din exteriorul și interiorul sistemului mecatronic;
• sistemul de comandă şi control, care procesează informaţiile primite de la sistemul senzorial şi le transmite sistemului de acţionare;
• sistemul de acţionare, care pune în mişcare sistemul mecanic, conform informaţiilor procesate. Denumirea de “robot” are la origine cuvântul “robota” (înseamnă munca șerbilor) din limba cehă, care a fost utilizat de Karel Čapek în piesa de teatru “Roboții universali ai lui Rossum” (1924), lucrare în care autorul prezintă o situație imaginară cu dispozitive automatizate care preiau controlul asupra lumii, ideea fiind preluată apoi de scriitorul Isaac Asimov în povestirea științifico-fantastică “Fuga în cerc” (1941).
Robotica are ca scop realizarea de sisteme automatizate care efectuează sarcini mai mult sau mai puțin controlate de om, pe baza unor algoritmi informatici și a unor programe predeterminate sau adaptabile.
Există diverse criterii de clasificare a roboților:
• după mărime – (1) nanoroboții sau nanoboți (au dimensiuni cuprinse între 0,1 și 10 micrometri), (2) microboți, miliboți și miniboți (au dimensiuni mai mici de 1 mm, 1 cm, respectiv 10 cm), (3) roboți mici și mijlocii (au dimensiuni sub 100 cm, respectiv între 100 și 200 cm), (4) roboți mari (au dimensiuni de ordinul metrilor, care depășesc înălțimea unui om);
• după domeniul de utilizare – există roboți industriali, de servicii, medicali, de uz casnic, de divertisment, pentru cercetare, pentru hobby-uri și competiții, militari;
• după scop – (1) roboți specifici (efectuează o anumită sarcină sau o secvență de sarcini posibile), (2) roboți cu scop general (sunt roboți care se pot asambla în moduri diferite pentru a soluționa sarcini specifice sau sunt programați pentru a realiza diverse sarcini);
• după modul de grupare - (1) individuală (un singur robot care funcționează de sine stătător),
(2) în echipă sau în roiuri (mai mulți roboți acționează împreună pentru a realiza o sarcină mai mult sau mai puțin complexă).
Suntem martorii celei de-a patra revoluții industriale, care integrează tehnologiile emergente cele mai noi, precum mecatronica, robotica, IoT, 5G, inteligența artificială etc.
Pe de altă parte și multimedia a avut un progres rapid în ultimele patru decenii:
• În 1983 concernul american RCA a decis realizarea unui sistem digital complet care să integreze tehnici de prelucrare și de redare a sunetului, imaginii și textului.
• În 1987 Intel preia tehnologia realizată de RCA pentru a o dezvolta la standarde de calitate în ceea ce privește procesarea informației multimedia.
• În 1996 firmele Sony, Philips, Yamaha, Toshiba și Hewllet fac cercetări pentru creșterea capacității de stocare a informației pe suporturi optice, trecând de la CD la DVD.
• După anul 2000, multimedia a beneficiat din plin de dezvoltarea și răspândirea calculatoarelor.
Din registrul vast al aplicațiilor multimedia se menționează: proiectare asistată de calculator(CAD), dezvoltare de pagini web, tehnoredactare computerizată, editare asistată de calculator (audio și/sau video), grafică digitală (animație, bitmap, vectorială), comunicații multimedia (videoconferințe, Voip), jocuri video (aventură, strategie, acțiune) etc.
Dacă raţiunea va triumfa, civilizaţia mileniului III va aparţine culturii, nivel de evoluție în care știința, tehnica şi tehnologia conferă noi dimensiuni rolului ființei umane în Univers.
Trăim vremuri aflate sub semnul înaltei tehnologie (high technology), care s-a dezvoltat exponențial, generaţia întâi de calculatoare, bazată pe tuburi electronice, a fost urmată rapid de generaţia a doua, cu dispozitive semiconductoare, apoi de generaţiile următoare, cu circuite integrate pe scară tot mai largă.
Cu siguranţă, la trecerea în secolul XXI, destinul omenirii a fost pus definitiv sub semnul tehnologiei informaţiei, în care inteligenţa artificială va marca profund modul de gândire și de acţiune umană, cu cosecințe nebănuite de relaționare interumană și de organizare a societății.
Cercetările sistematice în inteligența artificială au apărut în 1956, urmând perioade de succese și dezamăgiri, finanțările fiind împărțite pe subdomenii (ex. robotica, învățarea automată) care nu au comunicat adesea între ele.
Andreas Kaplan și Michael Haenlein afirmă că IA reprezintă “capacitatea unui sistem de a interpreta corect datele externe, de a învăța din astfel de date și de a folosi ceea ce a învățat pentru a-și atinge obiective și sarcini specifice printr-o adaptare flexibilă”. Realizarea unei asemenea tehnologii implică conceperea unor algoritmi care folosesc un volum mare de date și modele avansate de procesare a informațiilor, cum ar fi învățarea automată, învățarea profundă prelucrarea limbajului natural și percepția mediului.
După Kaplan și Haenlein, se pot distinge trei tipuri de inteligență artificială:
• IA analitică - permite o reprezentare cognitivă a lumii prin învățare bazată pe experiențe anterioare pentru luarea unor decizii corecte;
• IA inspirată de om - pe lângă inteligența cognitivă, se caracterizează și prin înțelegerea emoțiilor umane de care se ține seama în luarea deciziilor;
• IA umanizată - pe lângă inteligența cognitivă și inteligența emoțională, include și inteligența socială, fiind capabilă să fie conștientă de sine, dar se raportează și la relațiile interumane.
În prezent, inteligența artificială a căpătat unele caracteristici similare inteligenței umane, fiind capabilă să învețe lucruri noi, să le aplice în practică și să se adapteze la condițiile concrete, succesul său fiind benefic în diverse domenii, ca de exemplu: industria, agricultura, transportul, educația, sănătatea, sistemul financiar-bancar, administrația și serviciile publice etc.
Dintre aplicațiile inteligenței artificiale se menționează următoarele:
• Învățarea din experiență - se bazează pe algoritmi care fac predicții pe baza datelor avute la dispoziție; se utilizează în serviciile de streaming, serviciile de ridesharing, diagnosticarea unor boli, interpretarea investigațiilor de imagistică, obținerea unor medicamente eficiente.
• Învățarea profundă - pentru procesarea rapidă a datelor, pe lângă învățarea din experiență, folosește rețele de informații care imită rețeaua neuronală din creierul uman; în practică este folosită în serviciile Siri pentru recunoașterea vorbirii, iar în arheologie este utilizată pentru a identifica o față umană.
• Procesarea limbajului natural - permite computerelor să recunoască, să interpreteze sau să genereze limbaj uman.
• Procesarea imaginilor - utilizează tehnici de învățare profundă și de identificare a tiparelor pentru interpretarea imaginilor, inclusiv imagini existente în documente PDF, grafice, tabele, texte și video.
• Computația cognitivă - are ca obiectiv reproducerea gândirii umane într-un model de computer, prin analiza limbajului și a semnificațiilor ascunse în spatele cuvintelor, sunetelor și imaginilor, având consecințe benefice în optimizarea interacțiunilor dintre oameni și mașini.
Dezvoltarea inteligenței artificiale de la varianta IA îngustă la variantele IA generală și IA superinteligentă s-a făcut progresiv, pe măsura evoluției înaltei tehnologii (high tech).
De la mașini automate care imită inteligența umană pentru a îndeplini sarcini conform unor instrucțiuni concepute de programatori, s-a ajuns la Deep Learning (bazate pe rețele neuronale) și sisteme de inteligență artificială generativă (bazate pe modele de fundație, cum ar fi LLM), care sunt mult mai flexibile și eficiente, deoarece se bazează pe învățarea automată pentru a crea conținut nou, fără să fie limitate de o programare explicită rigidă, fiind capabile să recunoască modele și să tragă concluzii atunci când accesează o bază mare de date.
Rețelele neuronale artificiale sunt simulări pe calculator ale rețelelor neuronale biologice, fiind formate dintr-un număr mare de unități interconectate de tratare a informațiilor, numite neuroni artificiali, care primesc semnale și le transmit mai departe. În funcție de semnalul primit, fiecare neuron artificial reacționează într-un anumit mod, care se poate adapta în timp, această arhitectură neuronală cu mai multe straturi fiind cheia pentru realizarea unor funcții precum memoria, învățarea și rezolvarea problemelor.
Având în vedere că rețelele neuronale artificiale au ca sursă de inspirație creierul uman, progresul în domeniul neuroștiințelor va fi benefic nu numai pentru descoperirea unor tratamente medicale ale unor afecțiuni neurologice (epilepsie, Alzheimer, leziuni), ci și pentru trecerea la o nouă interfață om-calculator, care să fie bazată pe interacțiunea prin gânduri.
Altgoritmii IA se autoperfecționează prin generarea altor altgorimi sau prin învățarea unor strategii care au funcționat bine în trecut. Rețelele bayesiene și arborii de decizie, dacă ar dispune de date, timp și memorie infinite, ar putea teoretic să obțină toate cunoștințele posibile, prin potrivirea datelor cu toate ipotezele posibile, demersul fiind imposibil în practică din cauza fenomenului de explozie combinatorică, în care timpul necesar pentru a rezolva o problemă crește exponențial. Pentru depășirea acestui impediment, cercetătorii IA sunt preocupați de problematica determinării modului de identificare și de evitare a unei game largi de posibilități care au o probabilitate foarte mică de a fi benefice.
Spre deosebire de un calculator tradițional, în care UCP preia datele din memorie, le procesează succesiv și stocheză rezultatele în memorie, rețelele neuronale se caracterizează prin tratarea simultană (de tip prelucrare paralelă) de către neuroni a unei cantități mari de informații, ambele funcții (de stocare și de prelucrare a informațiilor) fiind îndeplinite de neuroni. Stocarea datelor se poate face în neuroni sau în conexiunile dintre aceștia, după cum intervalul de timp este mai mic sau mai mare.
Rețelele neuronale se pot simula cu ajutorul calculatoarelor tradiționale, însă funcționarea la capacitate maximă este atinsă doar prin utilizarea unui hardware pentru procesare paralelă. în cercetare, dar și în plan social, având în vedere că va crea sute de mii de locuri de muncă.
Companiile de inteligență artificială OpenAI (a lansat ChatGPT în 2022), SoftBank și Oracle intenționează să colaboreze în proiectul “Stargate”, care va debuta prin construirea unui centru de date în Texas și se va extinde ulterior și în alte state.
Fondatorul SoftBank, Masayoshi Son, consideră că este “începutul unei noi ere” în care Inteligenţa Generală Artificială şi Suprainteligenţa Artificială vor fi echivalente sau superioare capacităţilor umane, unul din efectele benefice fiind progresul în medicină.
Desigur, inteligența artificială fiind o tehnologie novatoare cu multe necunoscute, se impune reglementarea dezvoltării acesteia pentru evitarea unor posibile consecințe negative. Regulamentul UE privind IA este prima lege din lume concepută să garanteze că sistemele de inteligență artificială sunt dezvoltate și utilizate în mod responsabil, stabilind patru niveluri de risc (minime sau inexistente, limitate, ridicate și inacceptabile) și promovând o inteligență artificială etică, sigură și de încredere la nivel mondial. Normele impun obligații furnizorilor și implementatorilor de tehnologii IA și reglementează autorizarea sistemelor de inteligență artificială pe piața unică a UE, măsuri care ar putea deveni un standard mondial pentru reglementarea IA, așa cum s-a întâmplat, în ceea ce privește confidențialitatea datelor, cu Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD).
Cei interesați de high technology pot accesa legătura web http:/
Bibliografie
1. Vasile Tudor, Alma Lux, Ed. Agora, Călăraşi, 2001
2. https:/
3. https:/
Comentarii
Mulțumim! Felicitări!
IA completează inteligența nativă.
Omul a fost proiectat pentru dezvoltarea continuă, inovare, descoperire cu scopul de a îmbunătăți nivelul de trai pentru fiecare.
Mariana Ivan acum 577 zile
Felicitări!
Maria Mirabela Neagu acum 576 zile
Felicitări!
Laura Magdalena Nagy acum 576 zile
Felicitari!
Mirela-Liliana Mihai acum 576 zile
Ministerul Educaţiei