PLAN DE INTERVENTIE PERSONALIZAT

Nicoleta PetreaȘcoala Gimnazială, Homocea (Vrancea)28 iun.

PLAN DE INTERVENTIE PERSONALIZAT

Numele copilului: C.D.
Domiciliul: Homocea
Data naşterii: 24.12.2020
Scurt istoric: C.D. provine dintr-o familie biparentală, legal constituită.Din discuţiile purtate cu mama reiese că a avut o sarcină purtată cu dificultăţi, mama făcând tratament pentru menţinerea sarcinii şi pentru carenţă de calciu.. Tatăl este muncitor, mama casnică, starea de sănătate a membrilor familiei este bună, nu sunt menţionate boli grave în copilăria lui D. De asemenea nu sunt menţionate deficienţe de limbaj în familie.

Tabloul copilului: D a venit în grădiniţă în grupa mare, a frecventat sporadic o altă grupă în anii, deoarece nu se adapta ..La venirea în grădiniţă, examenul logopedic apreciază că D . prezintă dislalie polimorfă şi tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii. Unele sunete sunt pronunţate separat, corect, adesea însă sunt înlocuite, având în vedere punctul de articulare apropiat.Dificultăţile de articulare corectă a sunetelor amintite au ca origine o alternativă a dislaliei funcţionale, copilul având un ritm propriu de articulare (timid), alimentat pe fond psihic de o fobie faţă de vorbire şi un complex de inferioritate, alimentat şi de mamă, care îl admonestează şi procedează destul de aspru, la o pretinsă preocupare de corectare.T. se opreşte din vorbire când vede că nu e înţeles, se enervează şi începe să plângă.
Considerăm că în perioada antepreşcolară nu s-a preocupat nici familia, nici vreun specialist de profilaxia tulburărilor de articulaţie, tocmai în etapa propice formării limbajului. De aceea, dislalia fiziologică a devenit funcţională, iar comunicarea s-a automatizat cu perseverarea unor tulburări de tipul înlocuirilor, inversărilor sau omisiunilor de foneme, din diverse grupe de articulare. Fiind vorba de tulburări de articulare menţinute după vârsta de 4 ani, ceea ce a dus la permanentizarea unui mod defectuos de vorbire şi la instalarea unui complex de inferioritate, terapia s-a profilat pe aspectul unei psihoterapii, apelând la dorinţa copilului de a colabora, pentru a putea aplica adecvat terapia logopedică.

Tipul de intervenţie specializat:
-dezvoltarea abilităţilor de comunicare, corectarea deprinderilor de vorbire necorespunzătoare;
-stimularea copilului de a intra în relaţie şi de a comunica cu ceilalţi copii şi cu adulţii;
-formarea unor deprinderi elementare de autoservire şi de comportament, în vederea integrării în activitatea instructiv-educativă a grupei şi grădiniţei;
-consilierea părinţilor.
Persoane implicate în proiect: educatoarea grupei P.N., prof. logoped M.L.., părinţii copilului.

Obiective:
Pe termen lung:

-dezvoltarea exprimării orale , înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor
structurilor verbale;
-corectarea respiraţiei defectuoase şi obişnuirea copilului cu un mod corect de a respira;
-corectarea tulburărilor de limbaj , de ritm şi fluenţă;
-dezvoltarea auzului fonematic;
-consilierea părinţilor.

Pe termen scurt:

-să ia parte la discuţii în mici grupuri informale;
-să întrebe şi să răspundă la întrebări;
-să ia parte la activităţile de învăţare în grup, intrând în relaţie cu ceilalţi copii, cu educatoarea/logopedul.

Stabilirea nevoilor specifice
 Nevoia de pronunţare corectă a sunetelor, pentru a se face înţeles de colegi;
 Nevoia de exprimare corectă (în propoziţii), pentru a putea să-şi exprime ideile, să povestească şi să participe la activităţile grupei;
 Nevoia de socializare, de integrare într-un grup,pentru a stabili relaţii de prietenie cu ceilaţi copii, pentru a nu fi considerat “altfel”;
 Nevoia de comunicare-legată de celelalte nevoi, pentru că trebuie să-şi învingă timiditatea, reţinerile şi să comunice prin cuvânt, pentru a fi înţeles mai bine;
 Nevoia de a învăţa-ştiut fiind că achiziţia de cunoştinţe are la bază dezvoltarea limbajului;
 Nevoia de afecţiune-orice copil are nevoie să fie preţuit şi iubit;
 Nevoia formării unei bune imagini de sine, de a căpăta încredere în forţele proprii şi de a participa astfel, activ, la orice activitate realizată în grădiniţă, dar şi în familie.

În realizarea acestui program am pus accent pe unitatea şi continuitatea activităţilor de la grădiniţă în familie, acţionând în următoarele direcţii, în colaborare cu prof.logoped, bazându-mă pe metode şi srategii centrate pe copil, în funcţiede particularităţile lui:

1.realizarea unor exerciţii de gimnastică articulatorie:
 Exerciţii de mobilitate pentru maxilar şi mandibulă: jocul “Mic-mare”:copilul se ghemuieşte , apoi, la ridicare, inspiră pe gură şi cu voce puternică şi gura larg deschisă strigă “Uraa!”;execută mişcări laterale de mandibulă stânga-dreapta;exerciţii de aşezare a dinţilor de sus pe buza de jos şi a dinţilor de jos pe buza de sus.
 Exerciţii pentru mobilitatea buzelor:sugerea buzelor pe rând, apoi una sub alta;se fac buzele trompă, se mişcă la stânga, la dreapta, se rotesc;strănutul calului; mişcarea ambelor buze încordate puternic.etc.
 Exerciţii pentru gimnastica limbii:lipirea limbii de cerul gurii şi desprinderea ei cu zgomot;gura uşor deschisă şi mişcări laterale ale vârfului limbii, care va atinge alternativ colţurile buzelor;exerciţii ritmice însoţite de silaba la,de exemplu lo-la,la-la;limba mişcată de la un colţ la altul al gurii (imită cu vocalizare linguriţa în paharul cu ceai);

În scopul dezvoltării unei bune motricităţi a aparatului fono-articulator, care să permită articularea corectă a sunetelor limbii, am exersat, sub formă de joc, următoarele exerciţii:
-Sforăitul calului:vibrarea surdă a buzelor;vibrarea sonoră a buzelor:Cum porneşte maşina;umflarea şi baterea obrajilor cu pumnii:Broscuţa;sugerea obrajilor:Iepuraşul;limba iese afară:lopata;limba în formă de cupă, lată şi îngustă.
 Exerciţii pentru corectarea auzului fonematic:Chemăm pisica; Să nu speriem păsările; Spune ca mine;Ce ai auzit?;imitarea onomatopeelor.
 Jocuri-exerciţiu de emitere de sunete:Şuieră ca mine,Trenul,Cine şuieră mai tare? .
 Exerciţii de pronunţare a sunetelor r,l,s,z,c,b, m.
 Exerciţii-frământări de limbă:Rică nu ştia să zică…;Un pitic aşa de mic…;Uite-un moş cu un cocoloş într-un coş…etc.
Toate acestea s-au repetat pe toată durata terapiei, până la realizarea motilităţii elementelor articulatorii.
 Jocuri didactice pentru pronunţarea corectă a cuvintelor, denumirea obiectelor:Ce este aceasta?; Cine trimite cadouri?;Cine a venit?;Cine face aşa?.
 Jocuri didactice ce vizează formularea de propoziţii:Spune ce face?;Completează ce lipseşte!;Ce lucrează mama?;
 Activităţi de lectură după imagini:Familia mea; La magazin: O plimbare cu trenul etc.
 Activităţi de memorizare: Băieţelul harnic, Prietenul meu; Prietenii curăţeniei etc.

Exerciţiile de auz fonematic au pus accentul pe repetarea fonemelor surdă-sonoră, T. fiind ajutat în pronunţie ,asociat cu logopedul, apelând la inhibibiţia de diferenţiere, mai ales pe bază de jetoane cu imagini ce conţin sunetul diferenţiat.Se fac exerciţii până când sunetele respective sunt recepţionate şi identificate conştient.Am avut în vedere discriminarea sunetelor apropiate ca structură acustică şi, inclusiv, ca mobilitate articulatorie: siflantele „s’-„z”, şuierătoarele „ş”-„j”; labiodentalele „l”-‚v’ şi dentalele „t”-d”, velarele ocluzive „c”.-„g’.

Corectarea sunetului „r” (consoană orală, sonantă, vibrantă, oclusivă, apicală) a pornit de la impostarea sunetului în pronunţie bilabială, executând cu ambele buze şi aer în expiraţie puternică:trrr!;prrr!; brrr!,apoi în cuvintele: prinde, aprinde, prune, brune, crude, crede, pe baza cărora se construiesc scurte propoziţii: Aprinde focul!; Am două prune brune; Tata crede că se spală.Se imită soneria ceasului deşteptător:ţârrr!,hârâiala câinilor:hârrr!; ruperea unui lemn:pârrr etc. În etapa de consolidare am folosit cuvinte cu sunetul în cele trei poziţii: finală:zbor, păr, car, far, cor, dor; mediană: urs, coral, artă, vatră, cretă, varsă şi iniţială: râu, rău, rai, roi, rom, roşu.Pe măsură ce a stăpânit sunetul i-am cerut să pronunţe singur diverse cuvinte ce-l conţin: ruladă, rugăciune, bucurie, cameră, aripă, buzunar etc., construind apoi mici propoziţii cu acestea.Am folosit apoi grupe de consoane în care este sunetul „r”: trenul trece, trei, bravo, brad, broască,crede, cruce, frate, etc.Pentru etapa de automatizare s-au învăţat mici poezii:
Îmi spunea o broască grasă:
- Caut aţă şi un ac
Şi-o mătase verde, groasă
Şi-mi fac rochie. Oac!Oac!
Brustur, brustur, brusturel,
Brumă, brumă, brumărel,
Cade bruma.Vai de el!

În terapia logopedică s-au impostat separat sunetele „p”, „b” şi „m”, pentru a percepe tactil şi auditiv fiecare fonem (modelul logopedului fiind asociat cu cel al pronunţiei copilului).La început pronunţă doar logopedul şi-l întreba pe T. ce sunet a auzit;dacă nu-l articulează este ajutat să-l perceapă auditiv, auzul fonematic fiind educat prin perceperea tactilă. La fel se procedează cu fiecare sunet.Fiecare sunet impostat şi diferenţiat este introdus apoi în silabe, apoi în cuvinte, ca: apa; epe; ipi; apa-upu; pa-pa-pe-te; pi-ta; pa-pa; ba-ba; be-be; bi-bi; bu-ba; ba-na-na;al-bi-na; la-lea; lap-te;Du-du.
A urmat introducerea cuvintelor în mici propoziţii:
Dudu e dus cu tata; Eu am un balon; Lupul e în pădure; Mama bate ouă cu telul; Eu am un inel nou; Copilul bea mult lapte,etc
Pentru a relaţiona cât mai bine cu ceilalţi copii, integrându-se în colectivul grupei cât mai firesc, am organizat activităţi variate, care să-i suscite interesul, observând că atunci când participă la activităţi care-i plac, comunicarea cu ceilalţi copii este mult mai bună, T. se antrenează cu entuziasm în activitate, greşelile de pronunţie şi exprimare sunt mai puţine:
-participarea la jocuri de rol în care T. are un rol principal:De-a familia;De-a grădiniţa; De-a trenul;
-participarea la activităţi de serviciu pe o săptămână( lucrul în echipă)Şi noi muncim!;
-participarea la activităţi pe subgrupe, punând accent pe munca în echipă şi pe responsabilizarea membrilor;
-Participarea , ca ajutor al educatoarei, la unele activităţi ale grupei, transmiterea de sarcini restului grupei;
-Discuţii cu ceilalţi copii din grupă, pentru a-i face să-l înţeleagă pe T., să nu-l evite în jocurile lor, să nu râdă atunci când pronunţă greşit, să-l corecteze firesc , fără a-i crea disconfort afectiv.

 Activităţi pentru consilierea părinţilor
În informarea educaţională a părinţilor am urmărit ca părinţii să înţeleagă că pot influenţa şi controla comportamentul lui T., însuşindu-şi abilităţile de bază în acest sens, că numai dacă gândim şi acţionăm împreună, în mod unitar, îl putem ajuta să-şi depăşească dificultăţile.

 Cum învăţăm împreună?
-discutarea faţă-n faţă a problemelor; învăţăm din bunele practici ale altora;observarea şi discutarea comportamentelor parentale cotidiene şi particulare, în situaţii diferite; informarea părinţilor asupra activităţilor lui T., asupra progreselor/regreselor şi a problemelor ce intervin.

 Comportamente adecvate propuse părinţilor:
-rezervaţi-vă un timp anume pentru a vorbi cu copilul.De exemplu:seara sau la plimbare;
-vorbiţi cu T. despre programul zilei, purtaţi mici discuţii despre ceea ce urmează să faceţi împreună în timpul zilei; învăţaţi-l să-şi exprime nevoile când nu sunteţi de faţă: mi-e sete…;
-repetaţi clar şi rar orice exprimare care nu a fost corectă, răspundeţi la propoziţiile lui T. prin cuvinte noi, dar care să fie pe înţelesul lui;
-discutaţi despre experienţe noi pe care le va avea T. la grădiniţă, la dentist, în vacanţă etc.;
-faceţi plimbări cu T. în mod regulat şi vorbiţi-i despre ce vedeţi împreună;
-recunoaşteţi eforturile copilului chiar şi atunci când nu reuşesc pe deplin.Fiţi pozitivi, referiţi-vă mai întâi la ce are bun copilul, acordaţi-i cu consecvenţă atenţie pozitivă, mai multe aprecieri.
Şi familia şi-a schimbat atitudinea şi comportamentul faţă de T., devenind mult mai apropiaţi de echipa educatoare-logoped, nutrind sentimente de recunoştinţă şi apropiere sufletească.

Concluzii:
Acordând o atenţie aparte acestui copil, prin intermediul terapiei logopedice, consilierii pedagogice şi implicării familiei, am reuşit să facilitez integrarea funcţională a lui T. în grupa de copii., participarea lui firească la activităţile instructiv-educative din grădiniţă.Munca şi colaborarea dintre educatoare, logoped, părinţii lui T.a constituit un cerc de susţinere afectivă, volitivă,de echilibrare şi integrare a lui T. în mediul grupei, al grădiniţei, ajutându-l să-şi corecteze pronunţia, ritmul şi fluenţa vorbirii, să-şi construiască bazele unei imagini de sine pozitive, bazate pe încrederea că “poate”să fie la fel ca orice copil.

1 comentariu18 accesări