Natura ca spațiu de învățare – de la experiența Erasmus+ la practica educațională

experienţe pedagogice

Andreea Elena ChiranuGRADINITA CU PROGRAM NORMAL DARMANESTI (Dâmbovița)8 oct.

Educația outdoor în învățământul preșcolar și primar

Autori: Chiranu Andreea Elena, Fumea Dragoș Mihai, Floricică-Voicu Corina-Mădălina
Rezumat

Articolul valorifică experiența de formare dobândită în cadrul cursului Erasmus+ „Outdoor Education – Nature as a Learning Space” și prezintă modalități prin care natura poate deveni un mediu autentic de învățare pentru copiii de vârstă preșcolară și școlară mică. Sunt evidențiate principii de proiectare a activităților în aer liber, învățarea senzorială, rolul naturii ca „partener” al cadrului didactic, caracterul interdisciplinar al educației outdoor, storytelling-ul, educația pentru sustenabilitate și exemple de jocuri și activități adaptabile. De cele mai multe ori asociem învățarea cu sala de grupă sau cu sala de clasă. Experiența de formare din cadrul programului Erasmus+ ne-a reamintit însă cât de multe situații de învățare pot apărea atunci când ieșim împreună cu copiii în curtea grădiniței, în curtea școlii, într-un parc sau într-un alt spațiu verde apropiat. Natura oferă contexte simple, reale și ușor de valorificat didactic.
În cadrul cursului de formare Erasmus+ „Outdoor Education – Nature as a Learning Space”, desfășurat în Sevilla, Spania, am analizat și experimentat modalități prin care mediul exterior poate fi folosit în mod real în procesul didactic. Una dintre ideile care a revenit pe parcursul formării a fost aceea că educația outdoor nu înseamnă doar să desfășurăm afară o activitate pregătită pentru clasă. Mediul trebuie să devină el însuși o resursă: copiii observă, caută, compară, ating, ascultă, pun întrebări și învață pornind de la ceea ce întâlnesc în jurul lor.
Activitățile discutate în timpul cursului pot fi adaptate atât pentru preșcolari, cât și pentru elevii din ciclul primar. De multe ori, punctul de plecare poate fi același; ceea ce se schimbă este cerința, limbajul folosit și nivelul de aprofundare.
De ce să mutăm învățarea dincolo de pereții clasei?
Natura oferă copilului ceea ce nicio fișă de lucru nu poate reproduce în totalitate: contactul direct cu realitatea. Copilul poate observa culoarea unei frunze, îi poate simți textura, poate compara dimensiunea acesteia cu a alteia, poate asculta foșnetul frunzelor, poate urmări mișcarea lor în bătaia vântului și poate formula întrebări pornind de la ceea ce descoperă.
Materialele studiate în cadrul cursului evidențiază beneficii precum susținerea concentrării, comunicării, cooperării, creativității și rezolvării de probleme, alături de dezvoltarea unei relații mai apropiate cu mediul înconjurător. În acest context, copilul nu mai este doar receptorul informației transmise de cadrul didactic, ci devine explorator și participant activ la propria învățare.
Natura – un „co-profesor”
Una dintre ideile abordate în timpul formării care mi s-a părut deosebit de valoroasă a fost conceptul „Nature as a Co-Teacher” – natura ca partener al cadrului didactic.
Mediul natural oferă permanent situații autentice de investigare: plante, animale, fenomene meteorologice, sunete, culori, forme și texturi. Copiii pot observa, formula ipoteze, experimenta și reflecta asupra descoperirilor realizate. Rolul cadrului didactic se transformă astfel din acela de principal furnizor al informației în acela de facilitator al descoperirii.
Întrebări aparent simple precum „Ce observi?”, „Ce diferențe găsești?”, „De ce crezi că s-a întâmplat acest lucru?” sau „Ce s-ar întâmpla dacă...?” pot declanșa procese autentice de investigare. La nivel preșcolar, întrebările pot viza predominant observarea și exprimarea. La nivel primar, aceeași experiență poate fi aprofundată prin clasificare, măsurare, înregistrarea datelor, formularea de ipoteze și comunicarea rezultatelor.
Învățarea prin toate simțurile
Un loc important în cadrul cursului l-au ocupat activitățile senzoriale destinate dezvoltării observației, atenției și creativității.
„Nature Scavenger Hunt – Vânătoarea de comori în natură” poate presupune identificarea unor frunze, flori, pietre sau alte elemente pe baza formei, culorii ori modelului. În „Sound Mapping – Harta sunetelor”, copiii ascultă mediul în liniște și încearcă să identifice și să localizeze diferitele sunete. În cadrul unui „Texture Walk”, ei descoperă și compară suprafețe și texturi diferite – scoarță aspră, pietre netede, frunze sau alte materiale naturale.
La preșcolari, asemenea jocuri pot avea sarcini foarte simple: „Găsește ceva moale”, „Găsește o frunză galbenă”, „Ascultă și spune ce auzi”. Pentru elevii din ciclul primar, aceeași activitate poate deveni o investigație: copiii pot nota observațiile într-un jurnal, pot fotografia elementele identificate, le pot clasifica după anumite criterii sau pot realiza ulterior o prezentare a descoperirilor. În acest fel, aceeași metodă poate crește odată cu vârsta copilului.
Matematica iese în curtea școlii
Materialele cursului demonstrează foarte bine caracterul interdisciplinar al educației outdoor. În matematică, copiii pot utiliza pietre, frunze sau crenguțe pentru numărare, grupare, sortare și construirea unor șiruri. Pe asfalt pot fi desenate cu creta linii numerice sau grile pe care elevii se deplasează pentru a identifica rezultatul unei operații.
Natura și arhitectura curții școlii pot fi folosite și pentru identificarea formelor geometrice și a axelor de simetrie, iar bețele sau sfoara pot deveni materiale pentru construirea figurilor geometrice.
La nivel preșcolar putem cere copiilor să găsească trei pietricele, să sorteze frunzele după mărime sau culoare ori să identifice obiecte rotunde. La ciclul primar putem trece la măsurători, comparații și colectarea datelor. Astfel, matematica încetează pentru câteva momente să mai fie o realitate reprezentată pe hârtie și devine una pe care copilul o poate vedea, atinge și măsura.
Natura spune povești
Educația outdoor poate fi valorificată foarte bine și pentru dezvoltarea limbajului și a creativității.
O activitate de tip „Sensory Story Walk” presupune o plimbare în care copiii observă, ating, ascultă și simt mediul, pentru ca ulterior să construiască o poveste inspirată de experiența trăită. O altă metodă prezentată în cadrul cursului este „Story Stones”. Pe pietre sunt desenate personaje, animale, elemente meteorologice sau alte simboluri, iar copiii extrag pietrele și construiesc o poveste pornind de la imaginile descoperite.
În „Nature’s Story Circle”, fiecare participant adaugă câte o propoziție poveștii colective, integrând elemente găsite în natură – o frunză, o crenguță sau un con de brad. Pentru preșcolari, cadrul didactic poate susține povestea prin întrebări și imagini. Elevii din ciclul primar pot merge mai departe, redactând povestea, realizând ilustrații, descrieri sau chiar un mic jurnal al explorării.
Educația outdoor și responsabilitatea față de mediu
Un alt pilon al cursului l-a reprezentat „Education for Sustainable Development”. Au fost abordate grădinile școlare, proiectele de natură urbană, inițiativele de reciclare și modalitățile de dezvoltare a responsabilității copiilor față de mediu.
Consider că, mai ales la vârste mici, responsabilitatea față de mediu se formează mai firesc prin experiență decât exclusiv prin discurs. Un copil care urmărește evoluția unei plante pe care a îngrijit-o, observă insectele din curtea școlii, colectează responsabil materiale naturale sau participă la îngrijirea unui mic spațiu verde începe să înțeleagă concret de ce natura trebuie respectată.
De la experiența Erasmus+ la practică: „În căutarea frunzelor de toamnă”
În etapa finală a formării, cunoștințele și metodele abordate au fost valorificate prin elaborarea unui proiect personal de învățare outdoor. Am conceput proiectul „Nature’s Classroom: In Search of Autumn Leaves”, destinat copiilor de 3–4 ani și construit în jurul întrebării: „What can autumn leaves tell us about the season?” – „Ce ne pot spune frunzele de toamnă despre anotimp?”
Scopul proiectului a fost dezvoltarea capacității de observare, a curiozității și creativității prin experiențe directe și explorare senzorială. Copiii pornesc într-o mică misiune în natură, lucrând în grupuri mici. Ei caută trei frunze de culori diferite, o frunză mare și una mică și o frunză cu o formă interesantă. Explorarea nu este exclusiv vizuală: copiii ating, ascultă și simt vântul și temperatura.
Cadrul didactic stimulează investigația prin întrebări deschise: „Ce observi?”, „Care frunză este mai mare?”, „Ce culoare îți place cel mai mult?”, „Ce sunet fac frunzele?”. Experiența se finalizează printr-un produs colaborativ, „Autumn Leaf Carpet – Covorul frunzelor de toamnă”, realizat din frunzele colectate. Prin această activitate sunt urmărite creativitatea, motricitatea fină, capacitatea de observare, cooperarea și lucrul în echipă.
Aceeași idee poate fi adaptată ciclului primar: elevii pot clasifica frunzele după criterii stabilite, măsura dimensiunile acestora, realiza tabele sau reprezentări grafice, investiga arborii de la care provin, redacta texte descriptive sau crea un jurnal ilustrat al anotimpului. Aceste extensii reprezintă propuneri de adaptare pentru nivelul primar, pornind de la proiectul realizat în cadrul formării.
Siguranța – o condiție a învățării outdoor
Entuziasmul pentru activitățile în aer liber trebuie dublat întotdeauna de o planificare responsabilă. În cadrul cursului s-a insistat asupra evaluării riscurilor, alegerii unui spațiu accesibil și sigur, verificării condițiilor meteorologice, stabilirii limitelor spațiului de activitate, pregătirii materialelor și menținerii unei supravegheri corespunzătoare.
Copiii trebuie să cunoască regulile înainte de începerea activității, iar instrucțiunile trebuie să fie clare și adaptate vârstei. Educația outdoor nu înseamnă, așadar, mai puțină planificare. Dimpotrivă, libertatea de explorare a copilului trebuie susținută de o foarte bună organizare a adultului.
În loc de concluzie: sala de clasă poate avea și cer
Participarea la cursul Erasmus+ „Outdoor Education – Nature as a Learning Space” mi-a oferit oportunitatea de a privi dintr-o perspectivă diferită relația dintre copil, profesor și mediul de învățare.
Una dintre concluziile cu care am rămas după această formare este că educația outdoor nu cere neapărat deplasări complicate sau materiale costisitoare. Putem începe chiar din curtea grădiniței sau a școlii, folosind lucrurile obișnuite pe care copiii le întâlnesc acolo: o frunză, o piatră, un copac, o umbră sau un sunet.
La nivel preșcolar, natura poate deveni spațiul în care copilul simte, observă, se joacă și descoperă. La nivel primar, aceleași experiențe pot evolua spre investigație, măsurare, formularea ipotezelor, rezolvarea problemelor și realizarea unor proiecte interdisciplinare.
Pentru noi, ca profesori, provocarea este să observăm potențialul educativ al acestor lucruri simple și să construim în jurul lor sarcini potrivite copiilor. Uneori, o activitate reușită poate începe pur și simplu prin ieșirea în curte și printr-o întrebare bună: «Ce observăm astăzi în jurul nostru?»
Bibliografie și materiale de formare
• Learning Together / Advanced Institute for Skills Development. Outdoor Education: Nature as a Learning Space – course description, learning outcomes and daily programme. Material de curs Erasmus+.
• Outdoor Education – Nature as a Learning Space, Day #2. Principles of outdoor lesson planning; safety, logistics and group management; sensory activities; Nature as a Co-Teacher. Material de formare.
• Outdoor Education – Day 5. Education for Sustainable Development; school gardens, recycling initiatives; nature storytelling and creative expression outdoors. Material de formare.
• Taking Math Outside. Material de curs cu exemple de numerație, geometrie, măsurare și colectare de date în aer liber.
• David Suzuki Foundation (2015). Nature as a Classroom: How to Start Teaching Students Outdoors.
• Chiranu, Andreea Elena. Nature’s Classroom: In Search of Autumn Leaves. Proiect PBL realizat în cadrul evaluării finale a cursului Erasmus+.