Utilizare
Cursuri: 0
Publicare RED: 0
Publicare articole în reviste: 0
Servicii AI: 0
METODELE INTERACTIVE UTILIZATE LA ORELE DE LIMBA SI LITERATURA ROMANA
Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoala de către dascăl în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii,de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare,formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea.
Prin" metodă de învăţământ" se înţelege o modalitate comună de acţiune a cadrului didactic şi a elevilor în vederea realizării obiectivelor pedagogice. Cu alte cuvinte, metoda reprezintă„un mod de a proceda care tinde să plaseze elevul într-o situaţie de învăţare, mai mult sau mai puţin dirijată. Sub raportul structurării, metoda este un ansamblu organizat de operaţii, de procedee.
Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valenţe,depăşind optica tradiţională prin care era un furnizor de informaţii..
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului. Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate,inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.Uneori considerăm educaţia ca o activitate în care continuitatea e mai importantă decât schimbarea. Devine însă evident că trăim într-un mediu a cărui mişcare este nu numai rapidă ci şi imprevizibilă, chiar ambiguă. Nu mai ştim dacă ceea ce ni se întâmplă este “bine” sau “rău”. Cu cât mediul este mai instabil şi mai complex, cu atât creşte gradul de incertitudine.
Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Efortul copiilor trebuie sa fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor demersuri intelectuale interdisciplinare decât cele clasice, prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv în care copiii îşi asumă responsabilitatea, formulează şi verifică soluţii, elaborează sinteze în activităţi de grup, intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluţiile grupului au încărcătură afectivă şi originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilităţii.
Metodele implică mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie sa-şi adapteze stilul didactic în funcţie de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdător pentru fiecare găsind gestul, mimica, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reţinerea, aprecierea, entuziasmul în concordanţă cu situaţia şi totul va fi ca la carte.
În cadrul activităţii didactice am sesizat ceea ce înseamnă pentru elevi aplicarea metodelor activ-interactive.Acestea îmbină munca individuală cu munca în echipă şi în colectiv,dezvoltă copiilor o motivaţie intrinsecă,implică întreg colectivul, elevul devine obiect şi subiect al actului de instruire şi educare,îmbină armonios învăţarea individuală cu învăţarea socială, stabilesc relaţii de colaborare şi comunicare între membrii unui grup.Dintre factorii ce îngreunează activitatea de grup se pot aminti opoziţia de scopuri, interese şi obişnuinţe alemembrilor,dificultăţile de comunicare, de coordonare care cresc pe măsură ce grupurile sunt mai mari, iar dependenţa excesivă de ceilalţi poate fi favorizată de activitatea în grup.
Metoda predării/ învăţării reciproce este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de studiere a unui text. Elevii sunt puşi să joace rolul profesorilor ,instruindu-şi colegii.
Etapele metodei
♦ explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii
♦ împărţirea rolurilor elevilor
♦ organizarea pe grupe
♦ lucrul pe text
♦ realizarea învăţării reciproce
♦ aprecieri, completări, comentarii
Exemplu : clasa a IV-a / lecţie de consolidare a textului”Pălăria Omului-de-Zăpadă” de Iuliu Raţiu.Elevii sunt anunţaţi că vor lucra pe echipe.Fiecare extrage dintr-un bol un bileţel pe care este scrisă una din literele R, Î, C, P. Cei care au extras aceeaşi literă vor forma un grup.Se precizează ce simbolizează literele: R (rezumatorii), Î (întrebătorii), C (clarificatorii), P(prezicătorii).Explic fiecărui grup ce are de făcut:
1.Rezumatorii: vor rezuma textul. Fiecare membru al grupului are de formulat câte două, trei propoziţii ce vor fi ordonate într-o sinteză logică.
2.Întrebătorii :formulează întrebări referitoare la conţinutul textului studiat, folosindu-se de paletele cu întrebări (pe fiecare paletă este scrisă o întrebare Ce? Cine? Când? Cum? Dece?)
3.Clarificatorii:identifică cuvintele şi expresiile literare din text,comportamentele, atitudinile ce sunt neclare pentru ceilalţi şi găsesc împreună răspunsul corect pentru a clarifica toate noutăţile
4.Prezicătorii:fac predicţii,analizează în grup textul şi prognozează ce se va întâmpla în continuare exprimând cele mai neaşteptate idei.Timpul de lucru acordat elevilor este de 10 minute după care fiecare grupă va interpreta rolul asumat în faţa clasei.Evaluarea se face în funcţie de obiectivele propuse pentru fiecare strategie.
Metoda „Schimbă perechea” are la bază munca elevilor în perechi astfel:
1. Se împarte clasa în două grupe egale,formându-se două cercuri concentrice,elevii fiind faţă în faţă , pe perechi.
2. Fiecare pereche primeşte o sarcină de lucru sau o întrebare, discută şi apoi comunică ideile.
3. Cercul din exterior se roteşte în sensul acelor de ceasornic,realizându-se astfel schimbarea partenerilor în pereche.Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare coleg din clasă.Jocul se continuă până se ajunge la partenerii iniţiali sau se termină întrebările.
5.Clasa se regrupează şi se analizează ideile emise.
Cubul este o metodă folosită în condiţiile în care se doreşte să se afle cât mai multe informaţii în legătură cu un eveniment.Ca mijloc de învăţare, cadrul didactic realizează un cub iar pe fiecare faţă a acestuia notează unul din cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică,argumentează.
Ciorchinele este o tehnică de predare-învăţare care încurajează elevii să gândească liber şi deschis.Etape:
1.Se scrie un cuvânt sau o propoziţie nucleu în mijlocul tablei sau a unei foi de exemplu: părţi de vorbire
2.Elevii vor spune rapid cuvinte legate de tema propusă
3.Învăţătorul va trage linii între cuvintele care derivă unele din altele
4.Se scriu toate cuvintele propuse de elevi fără nicio evaluare a acestora până la expirarea timpului alocat activităţii sau până la epuizarea ideilor ce apar.
Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativităţii, se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri.Materialul necesar pentru aplicarea metodei: o stea mare,cinci steluţe mici de culoare galbenă,cinci săgeţi roşii, jetoane.Etape:
1.Elevii aşezaţi în semicerc propun problema de rezolvat.Pe steaua mare se scrie sau se desenează ideea centrală.
2. Pe cele cinci steluţe se scrie câte o întrebare de tipul CE? CINE? UNDE? DE CE? CÂND?, iar cinci elevi din clasă extrag câte o întrebare, după care fiecare îşi va alege câte trei, patru colegi organizându-se astfel în cinci grupuri.Pentru elaborarea întrebărilor grupurile cooperează.
3. La expirarea timpului, elevii revin în semicerc în jurul steluţei mari iar fiecare grup prezintă întrebările elaborate adresându-le celorlalţi.Elevii din celelalte grupe răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.Se apreciază efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum şi modul de cooperare şi interacţiune.
Turul galeriei este o metodă activă în care elevii sunt încurajaţi să înveţe prin colaborare.Poate fi folosită într-un exerciţiu de dezgheţ, combinându-se adeseori cu un exerciţiu de evaluare.De exemplu la cls.a IV-a pentru a anunţa subiectul lecţiei noi „Sfarsit de toamnă” de Vasile Alecsandri li se poate cere elevilor să realizeze un desen în care să reprezinte anotimpul toamna, cerându-le să scrie pe o foaie o definiţie originală a toamnei ,o propoziţie despre acest anotimp sau doar un cuvânt ce le sugerează toamna.Produsele sunt expuse în clasă,lipite pe un panou sau pe tablă, alcătuind o galerie.Grupurile vizitează galeria trecând ,pe rând, prin faţa tuturor produselor , făcând observaţii, comentând,eventual notând pe o foaie părerile unor colegi.
Clasamentul final se stabileşte prin însumarea punctelor, câştigând produsul care are cel mai mare punctaj..La expirarea timpului de lucru, grupurile au afişat posterele pe pereţii clasei, după care au trecut de la o lucrare la alta pentru a o examina.Unde a fost cazul au completat lucrările celorlalte grupuri cu soluţiile potrivite.După încheierea turului galeriei ,grupurile au revenit la locul iniţial şi timp de câteva minute au analizat observaţiile făcute de colegi.
Metoda Mozaicului .Prin această metodă se promovează învăţarea prin colaborare şi cooperare între elevi.Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert.
El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi.
.După ce au parcurs faza de lucru independent, experţii cu acelaţi număr se reunesc,constituind grupe de experţi pentru a dezbate problema împreună.Au loc discuţii care lămuresc,clarifică noile cunoţtinţe ce vor fi transmise echipei de învăţare din care fac parte.Urmează reîntoarcerea elevilor în echipa iniţială de învăţare.Experţi transmit colegilor cunoştinţele asimilate.Grupele prezintă rezultatele întregii clase.Evaluarea s-a realizat în scris , fiecare primind o fişă de lucru..Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de semnificaţii. Dacă nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual a predării, învăţarea nu are loc.
Diagrama Venn-este o altă metodă de învăţare activă,care se foloseşte pentru a compara,a observa,a analiza,si se poate utiliza în activităţile de învăţare şi fixare a cunoştinţelor.Învăţătoarea va desena pe tablă două cercuri mari,suprapuse parţial.Aceleaşi cercuri sunt desenate şi pe foile copiilor,care vor lucra individual sau în perechi.Fiecare copil completează cercurile.
Metoda „Pălăriilor gânditoare”, pe care o folosesc cu precădere la orele de limba şi literatura română, este o tehnică interactivă şi funcţionează stimulând potenţialul creativ al elevilor mei. Această metodă vizează diferite tipuri de gândire, urmăreşte realizarea feed-back-ului, verifică, fixează şi sistematizează cunoştinţele. Folosirea ei presupune alegerea unor texte literare care să aibă un caracter interdisciplinar.
Am confecţionat şase pălării foarte atrăgătoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, verde, galben, albastru şi negru. Când un elev îşi alege o pălăriuţă, va interpreta rolul precis pe care culoarea respectivă îl are şi pe care el îl cunoaşte.
Pălăria albastră anunţă subiectul pus în discuţie, introduce pălăria albă în scenă, pune întrebări pălăriilor ţinând cont de culoare, preia controlul întregii activităţi. Poate fi numită moderatorul acţiunii.
Pălăria albă este povestitorul, deci i se va cere să redea pe scurt conţinutul textului.
Pălăriuţa roşie, fiind psihologul, poate primi sau poate adresa întrebări de genul: Care sunt sentimentele pe care le nutreşti faţă de personajele din text? Cum te-a afectat întâmplarea? etc.
Pălăria neagră( criticul) vede tot timpul partea negativă a faptelor. Poate primi / adresa întrebări de tipul: Ce nu ţi-a plăcut? Cu ce nu ai fost de acord? Ce fapte dezaprobi?
Pălărioara verde(gânditorul) este creativă. Solicită colegelor efort creativ prin întrebări referitoare la modul în care ar proceda dacă ar fi în locul personajelor din text.
Pălăria galbenă, numită şi creatorul, reprezintă simbolul gândirii pozitive şi constructive. Poate primi/formula cerinţa de a găsi alt final întâmplării sau de a o continua.
La clasele mici sau la începutul practicării metodei, recomand ca rolul pălăriuţei albastre să fie interpretat de învăţător.
Aplicarea cu succes a metodei, necesită câteva etape pregătitoare: anunţarea activităţii, stabilirea copiilor care vor purta pălăriile( la început dirijată în funcţie de abilităţi) sau repartizarea pe grupe, reamintirea relaţiei culoare - sarcini, abordarea subiectului pe care se va lucra cu un moment de reflectare.
Gânditorul ne relatează cum ar fi procedat în locul diferitelor personaje sau îşi imaginează ce ar fi făcut dacă ar fi fost unul dintre ele. Ultimul cuvânt îl are pălăria creatoare, care poate continua povestea sau îi poate găsi un alt final.
Cvintetul este o poezioară de cinci versuri prin care se rezumă un conţinut de idei. Activitatea se poate desfăşura individual, în perechi, în echipă.
Structura: - are un titlu
1. Primul vers este un singur cuvânt- cheie (substantiv);
2. Al doilea vers este format din două adjective care descrie ceva;
3. Al treilea vers este format din trei verbe ( de obicei la gerunziu);
4. Al patrulea vers este format din patru cuvinte şi exprimă păreri, sentimente faţă de subiectul în cauză;
5. Al cincilea vers este un cuvânt care exprimă esenţa problemei.
Bibliografie
Ioan Cerghit( 2005)-“ Metode de învăţământ”, EDP, Bucureşti.
Ion- Ovidiu Pânişoară( 2006) – “ Comunicarea eficientă”, ediţia a III-a, Editura Polirom, Iaşi
Crenguţa - Lăcrămioara Oprea( 2008) – „ Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP,Bucureşti
Rodica Leonte, Mihai Stanciu( 2004) – “ Strategii activ-participative de predare-învăţare în ciclul primar”, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău
Venera Mihaela Cojocariu( 2004) – “ Teoria şi metodologia instruirii”, EDP, Bucureşti
Ministerul Educaţiei