Utilizare
Cursuri: 0
Publicare RED: 0
Publicare articole în reviste: 0
Servicii AI: 0
Rolul jocului didactic în orele de educație plastică
Pentru preșcolar și școlarul mic orice activitate este joc: „Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferã în care ființa sa psihologicã cere sã respire și, în consecințã, sã acționeze” spune Claponde în „Psychologie d’enfant”.
Schiller scria: „Omul nu este întreg decât numai atunci când se joacã”. Joaca „este o manifestare spontanã, înrãdãcinatã în mecanismele biologice inconștiente, expresia unui instinct al juisãrii pe care îl întâlnim, sub forme elementare, și în lumea animalã ” (Paul Cornea).
Jocul (din latinescul jocus = glumã, apropiat de ludus = amuzament, joc) ocupã locul preferat în activitatea cotidianã a copilului. A ne întreba de ce, pentru copil, aproape orice activitate este joc, înseamnã a ne întreba de ce este copil. Jocul se definește ca o activitate modelatoare caracteristicã omului, o invenție culturalã instauratã pe baza unui acord socio-comunicativ.De-a lungul anilor au fost evidențiate valențele multiple ale jocului. Latinii numeau competițiile sacrale jocuri. Pentru ei simțul ludic înseamnã demnitate, superioritate,frumusețe, aspirație spre libertate și voioșie. Caracterul de joc era specific celor mai elevate acțiuni. Jocul are la copil rolul pe care munca îl are la adult. Numai cine cunoaște locul pe care îl ocupã jocul în viața copilului poate înțelege ușor cât de mare este eficiența folosirii lui în procesul instructiv-educativ. Prin jocul didactic în special, copilul/elevul își dezvoltã potențialul biopsihic, își dezvoltã spiritul de observație, își cultivã flexibilitatea gândirii, inventivitatea, inițiativa etc. În joc școlarul mic are posibilitatea sã-și manifeste personalitatea. Prin caracterul lui practic, jocul didactic mijlocește cunoașterea directã a lumii și, mai ales, contribuie la formarea unor deprinderi trainice, trãsãturi complexe de caracter, convingeri, intense trãiri emoționale.Numai un joc didactic, bine pregãtit poate avea o mare valoare educativã.Eficiența jocului didactic depinde de felul în care educatoarea,învãțãtorul/institutorul sau profesorul știu sã asigure o concordanțã între tema jocului și materialul didactic existent, de felul în care știe sã foloseascã cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor, fãrã sã neglijeze recompensa.
Elementele de joc imprimă activităţii un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduc varietate şi o stare de bună dispoziţie, de veselie şi de bucurie, de divertisment şi de destindere, ceea ce previne apariţia plictiselii, a monotoniei şi a oboselii.
Toate jocurile didactice trebuie să îndeplinească şase caracteristici de bază ca să fie eficiente:
• jucătorul aspiră la realizarea scopurilor sale;
• jocul se limitează la un număr de participanţi stabilit în prealabil;
• regulile de joc stabilesc sfera şi genul de acţiuni efectuate de către jucători;
• după reguli, este stabilită ordinea, succesiunea şi structura în limitele cărora pot fi întreprinse acţiunile;
• jocul este limitat în timp şi spaţiu, iar regulile stabilesc finalitatea lui;
• regulile de joc suspendă temporar acţiunile şi regulile de comportare obişnuite, înlocuindu-le cu reguli speciale, limitate la timpul şi spaţiul respectiv.
Una din trăsăturile esenţiale ale jocurilor didactice desfăşurate la orele de educaţie plastică o reprezintă caracterul lor competitiv de întrecere. Copiii sunt solicitaţi să-şi concentreze atenţia, să gândească repede şi corect, să participe activ la reuşita jocului.
Dezvoltarea sensibilității estetice contribuie la formarea gustului artistic prin intermediul mijloacelor de expresie a picturii (culorile, lumina și luminozitatea, pata, linia, punctul).
Prin aceste jocuri se urmăresc nu numai laturile formative ale învăţării elementelor de artă plastică în şcoală, ci şi anumite laturi educative, dezvoltându-le elevilor spiritul de întrajutorare, de dragoste şi ataşament pentru colectivul de elevi, atitudinea creatoare şi activă în cadrul activităţilor artistico-plastice.
În timpul desfăşurării jocului didactic, elevii se află în diverse raporturi unii faţă de alţii: la unele jocuri, copiii rivalizează fiecare cu el însuşi, la altele realizarea scopului este posibilă doar ca rezultat al colaborării, în timp ce la altele atingerea scopului apare ca rezultat al unui compromis.
Desfăşurarea jocului didactic cuprinde, de regulă, următoarele momente: etapa introductivă; etapa elaborării regulilor; etapa realizării jocului; închiderea jocului şi numirea câştigătorilor; comentarea desfăşurării partidei şi a rezultatelor obţinute.
Jocul didactic poate fi organizat cu succes la orice tip de lecţie de educaţie plastică în orice clasă a ciclului primar pentru că această metodă de învăţământ constituie o tehnică atractivă de explorare a realităţii.
Încă din clasa I se pot realiza jocuri didactice variate la activităţile plastice desfăşurate în orele de curs, în concordanţă cu particularităţile psiho-fizice ale elevilor. La tema plastică „Cunoaşterea culorilor” se poate folosi jocul didactic „Găseşte culoarea” pentru a fixa şi consolida culorile cunoscute. Se foloseşte o cutie cu jetoane colorate-roşu, galben, albastru, verde, portocaliu, violet; elevii se împart pe trei grupe şi câte un reprezentant din fiecare grupă trage, pe rând, câte un jeton colorat din cutie. După ce privesc cu atenţie jetonul, fiecare grupă denumeşte cinci obiecte care au acea culoare şi zece care se pot colora cu ea (se aproba chiar şi ideile ce contrastează cu realitatea). La a doua probă elevii extrag un alt jeton din cutie şi un alt copil din grupa respectivă spune ce fel de culoare a găsit: caldă, rece, primară, binară, închisă sau deschisă. Dacă grupa care extrage jetonul nu ştie să răspundă, pot răspunde celelalte grupe, care astfel primesc puncte în plus. Grupa de elevi care dă cele mai multe răspunsuri corecte câştigă şi este răsplătită cu aplauze şi cu premii simbolice.
Pentru ca elevii să-şi consolideze grupele de culori complementare se foloseşte jocul didactic „Caută perechea” desfăşurat în timp foarte scurt dar cu o mare eficienţă; fiecare elev primeşte un jeton colorat şi trebuie să-şi caute perechea – culoarea complementară celei de pe jeton. Fiecare elev priveşte cu atenţie jetoanele celorlalţi şi caută culoarea complementară celei pe care o are în mână; câştigă elevii care îşi găsesc perechea.
După ce elevii învaţă clasificarea culorilor în culori primare, binare şi terţiare, combinarea şi crearea lor, este necesară o consolidare a acestor cunoştinţe care se poate realiza prin intermediul jocului „Culoarea salvatoare”: se împarte clasa în grupe de câte 6 elevi; fiecare grupă primeşte un set de 19 fişe de culori diferite: roşu, galben, albastru, verde, portocaliu, violet, ocru, gri-albăstrui, maro-roşcat- câte două şi un jeton alb. Unul din elevi împarte jetoanele- câte trei pentru fiecare elev, iar primului patru. Cel care are patru jetoane începe jocul şi scapă de unul din jetoane, fiecare urmărind să-şi realizeze un grup complet de culori-primare, binare sau terţiare pentru a câştiga.
Un alt joc didactic prin care se urmăreşte formarea de nuanţe ale culorilor este şi jocul „Ce ne scrie Culoare-Împărat?”. Pentru realizarea acestui joc se confecţionează fişe mici de diferite culori care se rulează şi se leagă cu panglici care au la capăt câte o pecete colorată; elevii scot pe rând din săculeţ câte două scrisori în care au pete de culori diferite şi mesajul : „Amestecă-le de mai multe ori, în cantităţi diferite, şi vei găsi toate comorile vistieriei mele!”. Jocul durează 3 –5 minute şi câştigă elevul care obţine cele mai multe nuanţe cromatice
În clasele mici elevii au părerile lor despre armonizarea culorilor, păreri ce nu sunt întotdeauna în concordanţă cu cele ale adulţilor, fiecare culoare reprezintă ceva anume pentru orice copil, de aceea ei le grupează şi le aranjează pe materialul-suport după preferinţele lor. Pentru a le dezvolta gustul estetic, este necesar să se ştie care sunt preferinţele copiilor, capacitatea lor de armonizare a culorilor, de aceea se poate folosi jocul didactic „Zânele din Ţara Culorilor mi-au dăruit camera cea mai frumoasă!”. Li se dă copiilor câte o planşă ce reprezintă o cameră mobilată, frumos aranjată, dar necolorată şi li se cere să folosească toate culorile preferate pentru ca zânelor să le placă şi să le dăruiască cea mai frumoasă cameră. ( „Camera mea” –clasa I). Educaţia plastică vine deseori în ajutorul celorlalte obiecte de învăţământ- educaţie muzicală, citire, comunicare, ştiinţe- iar de multe ori aceste obiecte îi ajută pe copiii de vârstă şcolară mică să-şi dezvolte imaginaţia, gustul estetic, să folosească o cromatică adecvată în lucrările plastice pe care le realizează; astfel, se poate folosi jocul „Comunicăm, dar şi desenăm”. Pentru desfăşurarea acestui joc sunt necesare scurte texte descriptive care sunt citite într-un ritm lent de către învăţător. Elevii le ascultă cu atenţie şi, în acelaşi timp, desenează pe ½ sau ¼ din foaie, fiind atenţi la amănunte; după ce colorează lucrarea, ascultă încă o dată lectura pentru a completa amănuntele care au fost omise la prima lectură. Pentru fiecare detaliu corect desenat se acordă câte un punct şi câştigă cel care a realizat cel mai detaliat desen. Prin acest joc didactic se urmăreşte atât reprezentarea unei forme cu ajutorul culorilor, cât şi dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii, a gustului şi a judecăţii estetice.
Jocurile didactice sunt practice numai dacă sunt bine explicate şi dirijate. Rolul hotărâtor în desfăşurarea jocului îl are învăţătorul care trebuie să aleagă jocul potrivit la tema plastică şi la momentul desfăşurării lui, pentru că, jucându-se, elevii nu observă că acumulează noi cunoştinţe şi deprinderi plastice mult mai uşor decât prin alte metode de învăţământ.
Bibliografie:
Dascălu, A. Educaţia plastică în ciclul primar. Iași: Ed. Polirom, 1997.
Drăghicescu, S. Educaţie plastică. Ghid metodic pentru clasele I-IV. București: Ed. Aramis, 2007.
I. Cerghit, I. T. Radu, E. Popescu, I. Vlãsceanu - „DIDACTICA - Manual pentru clasa a X-a Școli normale”, Editura Didacticã și Pedagogicã, București, 1990.
Ministerul Educaţiei