Traditii si obiceiuri in Teleorman

cultură – societate – educaţie

Monica AchimGRADINITA CU PROGRAM NORMAL ORBEASCA DE JOS (Teleorman)26 ian. 2016

Traditii si obiceiuri de iarna din judetul Teleorman

PIP CLASA PREGATITOARE ACHIM MONICA
SC. GIMNAZIALA NR. 2 ORBEASCA DE JOS
JUD. TELEORMAN

George Enescu spunea:
,,Folclorul nostru…nu numai că este sublim, dar te face să înțelegi totul. E mai savant decât toată muzica așa-zis savantă. Și asta într-un fel cu totul inconștient. E mai melodic decât orice melodie, dar asta fără să se vrea. E duios, ironic, trist, vesel și grav.”
Fără tradiție nu există cultură: nici omul simplu, nici geniul nu pot crea nimic fără tradiție. Omul fără tradiție este ca pomul fără rădăcini. Numai pentru aceste motive, copiii trebuie să-și cunoască, să păstreze și să transmită următoarelor generații obiceiurile și tradițiile locale și naționale.
Obiceiurile înrădăcinate în viaţa oamenilor, comunică o poezie netăgăduit de frumoasă. Obiceiul este o deprindere câştigată prin repetarea deasă a aceleiaşi acţiuni. Obiceiurile, datinile, cântecele, însoţesc viaţa omului de la naştere până la moarte.
Judeţul Teleorman este foarte bogat în obiceiuri şi tradiţii de iarna.
Iarna incepe cu sărbatoarea, atât de aşteptată de copii, a Sfântului Nicolae. Caţi dintre noi nu au aşteptat cu înfrigurare   cadouri de la mos Nicolae?
Un obicei foarte cunoscut este împodobirea pomului de Crăciun, a bradului (6 decembrie –Moş Nicolae). Bradul care este veşnic verde simbolizează viaţa, făcându-se astfel analogie cu viaţa care intră în lume o dată cu Naşterea Fiului lui Dumnezeu, Căci Cel ce este Viaţa se naşte pentru ca noi să dobândim viaţa veşnică. Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul "O, brad frumos!". Împodobirea bradului şi aşteptarea de către copii a "Moşului", numit, în sud-estul Europei, Crăciun, care vine cu daruri multe, este un obicei occidental care a pătruns de la oraş la sat, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Un alt obicei foarte cunoscut este „tăierea porcului”. Porcul se taie de Ignat. Ignatul este divinitatea solară care a preluat numele şi data de celebrare a Sf. Ignatie Teofanul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor - în zorii zilei de Ignat se taie porcul de Crăciun. Animalul sacrificat în această zi este substitut al zeului care moare şi renaşte, împreună cu timpul, la solstiţiul de iarnă. În antichitate, porcul a fost simbol al vegetaţiei, primavara, apoi sacrificiul lui s-a transferat în iarnă.
Imediat după sacrificare, gospodarul face “pomana porcului”: oferă celor care l-au ajutat la tăiat (uneori şi vecinilor) şorici, carne proaspăt prajită şi un pahar de vin (sau ţuică fiartă). În puţinele zile rămase până la Crăciun, gospodinele fac piftie (răcitură), sarmale, cozonaci cu nucă, mac şi rahat (sau brânză şi stafide), plăcintă şi prăjituri diverse. În acelaşi timp, începe curăţenia în casă şi în curte, împodobirea locuinţei şi pregătirea hainelor pentru Sărbători.
Odată finalizate toate pregătirile, gospodinele pun din fiecare fel de mâncare câte ceva într-un coş de nuiele şi o sticlă cu vin şi duc acest coş la biserică, în seara de Ajun, pentru sfinţire.
Primele semne ale Sărbătorii Naşterii Domnului le dau grupurile de colindători, care pornesc din casă în casă, cu o traistă încăpătoare pe umăr, pentru a le ura gazdelor fericire, sănătate şi prosperitate.   Copiii merg cu „colindeţele”, o tradiţie prin care copii colindă pe la casele oamenilor strigă:   „Bună seara la Ajun, Poimaine la Moş Crăciun, Intr-un ceas bun, Ieşi nene cu ...... colindeţe.”    ,,Steaua" este un colind care începe din prima seară a Crăciunului şi se încheie la Bobotează. Steaua este de asemenea purtată de un copil, în spatele ei fiind o lanternă aprinsă, vestind astfel naşterea Domnului. Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi. Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievala a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale.
Micul cor al stelarilor, care intră în imobil în zilele Crăciunului, cântă versuri religiose despre naşterea lui Isus: "Steaua sus răsare".
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi, îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.
Pluguşorul copiilor este tot un obicei străvechi agrar. În ajunul Anului Nou, cetele de copii intră din casă în casă să ureze, purtând bice (harapnice) din care pocnesc, buhaie (un instrument specific), clopoţei, tălăngi etc. Obiceiul Pluguşorului este legat de speranţa fertilităţii, versurile sale prezentând practicile agricole şi urări de holde bogate. În schimbul acestor urări, copiii primesc bani.
În Teleorman, sorcova este obiceiul conform căruia în dimineata zilei de 1 ianuarie, copiii care merg cu sorcova, poartă în mână o crenguţă împodobită cu flori din hârtie colorată, trec pe a rude unde le urează fericire, sănătate, tăria fierului, frumuseţea trandafirului. Versurile sunt însoţite de urări specifice: „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra, iute ca săgeata/ Tare ca fierul, iute ca oţelul/ La anul şi la mulţi ani” .
     In ziua de Sfântul Vasile, există obiceiul ca flăcăii să umble cu “capra”.   În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor - invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul "caprei".   "Capra" este de fapt un om mascat, ascuns sub un costum larg, care ţine deasupra capului un băţ în vârful căruia este cioplit un fel de cap de capră. “Falca” de jos a “caprei” este mobilă, astfel încât gura acesteia poate închide sau deschide, dar mai ales poate “clămpăni”, făcând un zgomot specific. În jurul caprei cântă şi dansează alţi colindători mascaţi şi costumati specific, unii dintre aceştia fiind instrumentişti cu acordeon, fluier, tobă sau chiar vioară. La sfârşit, toţi le urează gazdelor multă sănătate, fericire, recolte bogate, mese îmbelşugate şi la mulţi ani.
Judeţul nostru este plin de astfel de obiceiuri, in fiecare anotimp al anului. Din păcate astăzi, tinerii ocupaţi fiind de problemele cotidiene, uită să se mai bucure de aceste minunate obiceiuri, şi astfel ele sunt ameninţate cu dispariţia. Noi, cadrele didactice încercăm, prin serbările pe care le facem, să le reamintim că au moştenit o tradiţie şi sunt obligaţi să o ducă mai departe.   Folclorul românesc, fiind deosebit de bogat, constituie una din mândriile noastre naționale. Prin mesajul său, trezește în sufletul copilului sentimente de adâncă dragoste, admirație și mândrie față de țara unde s-a născut.
Toate aceste creații au fost valorificate in activitățile inspirate de temele referitoare la obiceiurile de iarnă.
La activităţile de Educație muzicală s-a învățat melodia colindelor studiate in cadrul activitatilor de comunicare în limba romană, s-au învățat colinde noi și s-au organizat audiții de colinde.
La orele de Educație plastică au fost realizate desene și picturi inspirate din obiceiurile de iarnă: Pomul de Crăciun, Moș Crăciun, Nașterea Domnului, Plugușorul, Sorcova.
În cadrul orelor de Abilități practice s-au confecționat obiecte necesare împodobirii bradului și pentru mersul cu colinda: steluțe, clopoței, brăduți împodobiți, globuri, lănțișoare, măști, sorcove.
În ultimii ani, în cadrul serbărilor pe care le-am organizat cu copiii, am căutat să aducem în prim plan ,,şezătorile’’, implicand deopotrivă părinţii şi bunicii copiilor.
Astfel am adus un plus de culoare acestor evenimente, deoarece copiii au purtat costumul popular tradiţional zonei noastre, au interpretat roluri, au cantat colinde, cantece populare, poezii, cum ar fi:   poezii: În seara de Crăciun, Colindătorii de George Coșbuc, Noapte de Crăciun, de Otilia Cazimir, Simplitate, de Vasile Voiculescu, Crăciunul copiilor, de Octavian Goga, Colinde, colinde, de Mihai Eminescu; colinde de Crăciun: Steaua sus răsare, Moș Crăciun, Cu Moș Ajunul, Din an în an, O, ce veste minunată, Florile Dalbe, Trei păstori, Astăzi s-a născut Hristos, O, brad frumos; colinde de Anul Nou: Plugușorul (diverse variante), Sorcova, au desfășurat dansuri populare, montaje literar-muzicale, dramatizări despre Nașterea Domnului, despre iarnă, brad, Moș Crăciun .
Creșterea și educarea copiilor în cultul pentru educarea și păstrarea obiceiurilor și tradițiilor, revine tuturor factorilor implicați în educarea lor.
,,Căci ei vor fi în lume și în viață
Așa cum noi le-am spus și arătat,
Iar ei, la fel, așa vor da povață
Și-un lung popor e-acum de noi format.”

Bibliografie
I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998.
T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, Bucureşti, 1977.
M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, București, 1909 .
Crăciunescu, Nedelcu – Forme de activități extrașcolare desfășurate cu elevii ciclului primar, Editura Miniped, București, 2005.

0 comentarii13 accesări

Comentarii

Ministerul Educaţiei

Monica Achim

Traditii si obiceiuri in Teleorman

Comentarii

Termeni şi condiţii de utilizare a serviciilor platformei iTeach