De ieri si de... azi

cultură – societate – educaţie

Liliana IonescuLiceul Tehnologic Decebal, Drobeta Turnu Severin (Mehedinți)24 aug. 2010

"Decreţeii" - generaţiile salvate de Ceauşescu de la a fi doar simple bucăţi de carne aruncate la canalizare în urma întreruperilor de sarcină, odată cu decretul din 1966, au avut şansa să fie martorii unor evenimente de ieri şi de azi, ce cu siguranţă vor reprezenta file de istorie scrisă, atât cât istoricii noştri mai au interesul să contureze identitatea neamului românesc, căci acceptăm cu uşurinţă viciile Europei şi tânjim după valorile americane…

Am trăit Revoluţia din 1989, dar nu şi condamnarea comunismului şi a pionilor ei la scenă deschisă. Verigi ale fostului aparat PCR se regăsesc şi astăzi în funcţii de conducere şi par de neclintit, bucurându-se de susţinerea actuală a partidului ce i-a ridicat la rampă. Am văzut cum, sub ochii îngăduitori ai celor ce au preluat puterea, poporul a înţeles să distrugă toate bunurile din patrimoniul fostelor CAP-uri ; au fost vandalizate clădiri; s-au furat opere de artă şi totul păleşte în amploare, gândindu-ne la ce a urmat. Industria a fost pusă pe butuci, plantaţiile de pomi fructiferi au fost lăsate în paragină, invadându-ne în acest timp şomajul.Tărâmul democraţiei, pe care ne-am trezit din hazard, a fost fertil celor ce au ştiut să jongleze în apele tulburi ale unui sistem fiscal nepus la punct şi ale unor legi care deja incomodau pe unii. Am scăpat în acest timp de legea averilor ilicite şi a crescut logaritmic numărul milionarilor în lei şi euro, o parte dintre aceştia fiind cocoţaţi în vârful piramidei de unde pot avea acces la fel şi fel de facilităţi. Pe de altă parte, pragul sărăciei pentru unii pare a fi de netrecut, atât timp cât statul duce o politică indiferentă faţă de cetăţenii săi, acţionând doar în situaţii de criză, gen calamităţi naturale sau accidente de muncă.

După ce am mai cucerit un pisc a cărui ascensiune nu ne era imperios necesară- membrii NATO-, în 2007 ne-am trezit membrii în Uniunea Europeană, dar fără a şti prea multe despre marea familie ce îşi doreşte să-şi menţină integritatea economică în emulaţie cu statele Americii şi ale Rusiei. Noi, între timp, ca naţiune, fascinaţi de mirajul democraţiei devenim o simplă piaţă de desfacere pentru marile concerne europene şi nu numai, suprimând iniţiativa privată prin impozite şi taxe copleşitoate ce merg la un buget al statului la comun, de unde nu se ştie ce şi cât merge spre agricultură, cât spre sănătate, cât spre educaţie…

Educaţie!! Cât s-au mai chinuit cei 13 miniştri, ce au ocupat scaunul din General Berthelot 28-30, să îşi pună amprenta asupra sistemului de învăţământ postdecembrist şi se pare că nu au făcut decât să încurce mai mult decât să descurce sistemul de educaţie din vremea comunismului, care impunea ordine şi disciplină, în primul rând, permitând celor cu potenţial să străpungă barierele mediocrităţii şi angrenându-i pe cei mediocri în producţie, asigurându-le un loc de muncă şi unora şi altora, în funcţie de capacităţile lor intelectuale, permiţând în acelaşi timp evoluţia pe scară ierarhică prin investiţia personală în educaţie şi la o vârstă mai înaintată.

Fiecare ministru a ţinut să zdruncine din temelii şcoala românească, făcând tot felul de experimente pe copiii şcolii, iar ceea ce este dramatic proiectele lor nu au avut continuitate. Oameni fără viziune au pus pe butuci şi şcoala românească, nu numai industria şi este strigător la cer să vezi cum România pregăteşte forţă de muncă pentru ţări străine, deoarece în patria mamă statul nu duce o politică a bunăstării sociale, absolvenţi de liceu cu diplomă fără acoperire pe piaţa muncii luând drumul Europei.

Şi când credeam că nimic nu mă mai poate indigna, a apărut şi tânărul ministru Adomniţei cu propuneri pentru un nou pachet de legi ale învăţământului, legi ce nu vizează problemele de fond, ci doar de formă. Lăudabilă rămâne iniţiativa acestuia de a porni prin ţară şi joi, 17. ianuarie 2008, ministrul educaţiei, constructorul Cristian Adomniţei, a dezbătut mult discutabilul pachet de legi în sala de festivităţi a Colegiului Tehnic Decebal, cu cei ce slujesc destinele învăţământului românesc la Drobeta Turnu Severin, dar fără a vizita şcoala gazdă şi fără a sta de vorbă cu elevii. Slide-uri în Power Point şi ... vorbe, multe vorbe dublate de gesturi şi de zâmbete... Domnia sa părea că ştie hibele sistemului, dar că nu deţine cheia descătuşării spiritelor în formare. A fost interpelat la scenă deschisă de colegii ce şi-au propus să pună pe tapet câteva aspecte negative ale învăţământului românesc, făcând referire la - salarizare, profesori de sprijin, laboratoare pe grupe, invăţământ particular, fabrici de cartoane, teze unice, infrastructură, etc, şi a răspuns într-o manieră caracteristică guvernanţilor, vorbind mult şi ... în van.

În 12 iunie 2010, la Drobeta Turnu Severin a avut loc festivitatea de deschidere a Conferinţei Naţionale "Managementul educaţional si formarea continuă", unde invitat de onoare a fost actualul ministru al educaţiei si unde intrarea s-a făcut pe bază de invitaţii puse la dispoziţie de directorii unităţilor de învăţământ.

Am rămas plăcut impresionată cum se pot mobiliza oamenii şi pot schimba faţa ponosită a unei săli de teatru, magnifica clădire ce poartă azi numele marelui om Teodor Costescu şi care aşteaptă de multa vreme fonduri pentru renovare a fost sediul unde s-au desfăşurat lucrările conferinţei. Scaunele erau de un alb imaculat si aranjamentul te ducea cu gândul la serviciile unei firme de catering, totul dând un plus de valoare organizatorilor.

Vreau să vă spun ca unele din discursurile invitaţiilor m-au făcut să cred că sunt la o piesă de teatru, cu actori buni, cu roluri bine învăţate, actori care la căderea cortinei işi reiau viaţa normală... Începusem să cred ca şi ministrul este un bun actor căci a facut la început cateva afirmaţii descumpănitoare: "bacalaureat ireproşabil si evaluare la clasa a VIII-a" sau "lucrurile se vor indrepta in măsura in care se vor îndrepta la nivel mondial".

In concepţia mea, starea de fapt se indreaptă intr-o comunitate atunci când oamenii ei au pretenţii de la viaţă, au respect faţă de sine si semenii lor si când işi pun in slujba umanităţii cunoştinţele acumulate in şcoală. Putem fi noi un exemplu pentru lume, nu să aşteptăm sa fie lumea exemplu pentru noi, atunci când avem resurse şi un sistem de valori bine pus la punct!

Nu ştiu din ce considerente, dar la un moment dat discursul actualului ministru -Petre Daniel Funeriu – a devenit ancorat în realitate, in sensul ca a adus in prim-plan problemele reale ale şcolii. A întrezărit soluţii şi a enumerat trei caracteristici care necesita implementare corectă pentru dezvoltarea resursei umane, universal valabile în orice sector de activitate:

a.formare profesionala

b. selecţie si promovare corectă

c. răsplata efortului depus

A vorbit ministrul Funeriu despre curriculum bazat pe formare de competenţe, examene si evaluari transdisciplinare, cât si despre sistemul universitar ce ar trebui să fie "azimutul", centrul de putere al sistemului educaţional.

L-a citat pe fostul ministru al educatiei, pe d-nul Andrei Marga, specificand sursa, aducând dovada, ca la meciurile de debate initiate de ARDOR... Caut si nu gasesc citatul "prea multe universitati si prea putini studenti", în schimb domnul Andrei Marga a afirmat clar: „Universităţile din ţară, cele mai corupte din UE!“

http://www.adevarul.ro/actualitate/evenime..._190181549.html

1 comentariu28 de accesări