Utilizare
Cursuri: 0
Publicare RED: 0
Publicare articole în reviste: 480
Servicii AI: 0
Evoluția omenirii (II)
Devenirea omenirii este marcată de dezvoltarea fără precedent a științei, tehnicii și tehnologiei începută din a doua jumătate a secolului trecut și continuată în prezent. Tehnica miniaturizării aparaturii electronice a luat un mare avânt după 1958, când inginerul american Jack Kilby a realizat primele circuite integrate, care constituie elementele de bază din structura hardware a calculatoarelor digitale sau analogice. Acestea reprezintă circuite electronice microminiaturizate, realizate într-o structură unică pe o plăcuţă de material semiconductor (de obicei siliciu), numită cip (en. „chip” - aşchie).
Un progres rapid a avut loc în tehnica și tehnologia informației, în care partea de hardware (unitatea centrală şi dispozitivele periferice) s-a dezvoltat în paralel cu partea de software (programe de sistem şi programe de aplicaţii).
Există o gamă diversificată pentru programele pentru aplicaţii: de procesare de text şi tehnoredactare, de calcul tabelar, de prezentare, de editare grafică, de gestionare a bazelor de date etc. Informaticienii îşi pot crea propriile programe de aplicaţii, prin transpunerea algoritmilor (succesiunilor de etape) într-un limbaj de programare, munca acestora fiind uşurată dacă utilizează principiile programării structurate , care se bazează pe structurile liniare, alternative şi repetitive.
Multimedia s-a născut după anul 1980, prin apariţia unor programe specializate care permit prelucrarea textelor, imaginilor şi sunetelor digitalizate într-o manieră interactivă. Cu ajutorul unor echipamente specifice putem să pătrundem şi să luăm decizii într-o lume virtuală tridimensională, mai mult sau mai puţin asemănătoare cu cea reală. Noile tehnologii permit introducerea datelor, nu numai cu tastatura şi mouse-ul, ci şi prin ecrane tactile, comenzi verbale sau chiar transmisia directă a semnalelor emise de creier.
Explozia informaţională din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea a impus noi exigenţe privind spaţiile de stocare a datelor, de prelucrare şi de transfer al acestora, fapt care a determinat conectarea calculatoarelor în diverse reţele, de la cele locale până la Internet, cea mai vastă reţea existentă la care se poate conecta orice utilizator care are o dotare corespunzătoare pentru hard şi soft.
Încă din 1959, John Mc Carthy, profesor la Universitatea Stanford, propune soluţia „time-sharing” (partajarea timpului), pentru a conecta mai multe terminale la un singur calculator central. În această modalitate de lucru, diverselor aplicații (programe de calculator) - care solicită acces concurențial la o resursă digitală(fizică sau logică) - li se alocă anumiţi timpi pentru folosirea resursei respective.
Precursorul Internetului este ARPANET( Advanced Research Projects Agency Network), prima rețea de computere interconectate creată în 1965 de Ministerul Apărării din SUA prin „Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată pentru Apărare” (DARPA - Defence Advanced Research Projects Agency ). Data de 29 octombrie 1969 reprezintă un reper în istoria evoluţiei mijloacelor de comunicare, fiind realizată prima conexiune ARPANET între University of California din Los Angeles și Institutul de Cercetare Stanford.
Este tulburător faptul că apariţia Internetului în a doua jumătate a secolului al XX-lea este legată de ambiţia SUA de a nu-şi pierde hegemonia faţă de URSS, stat care avea armament nuclear şi lansase în spațiul cosmic primul satelit artificial al Pământului - denumit Sputnik .
În 1979, ARPANET se separă în două reţele, una cu destinaţie militară şi una pentru lumea universitară şi comercială, care puteau comunica între ele, obţinându-se astfel „inter-reţeaua” DARPA Internet, prima variantă a Internetului actual – o vastă „rețea de rețele” cu o dezvoltare exponenţială.
Termenul Internet provine din cuvintele englezeşti interconnected (interconectat) și network( rețea). Calculatoarele din reţea sunt interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună “stiva TCP/IP”. Regulile de comunicare TCP/IP au fost introduse în 1970 de Vint Cerf și Robert Kahn , fiind necesare pentru ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile cu IBM sau și Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS, să poată schimba informaţii între ele.
În modelul client-server, conceput de Lawrence Roberts, informaţia este împărţită iniţial în „porţii”(pachete) şi este apoi transmisă prin comutare de pachete (packet switching), fiecare pachet având adresa destinatarului unde va fi reasamblată. Dacă doriţi o comparaţie plastică, vă puteţi gândi la ceva similar reţelei rutiere, pe care autovehiculele sunt înlocuite cu pachete de informaţii, iar dirijarea traficului se face prin stiva TCP/IP.
În mod uzual, accesul unui utilizator la Internet se face printr-un furnizor de servicii Internet (ISP – Internet Service Provider), care deserveşte o rețea regională formată prin interconectarea ruterelor din diverse orașe. Pachetele de informaţii destinate calculatoarelor din rețeaua ISP la care are acces utilizatorul sunt livrate direct, celelalte ajung la operatorii principali de la nivelul „backbone” (șira spinării), companii care asigură interconectarea reţelelor, ca de exemplu, AT&T şi SPRINT. Astfel de companii administrează mii de rutere conectate prin fibră optică, cu bandă largă de transfer. Firmele de hosting promovează şi accesul direct al clienţilor la backbone prin utilizarea așa-numitelor „ferme”(grupări) de servere rapide şi închirierea de spaţiu în rack-uri(dulapuri speciale care conţin echipamentul clientului), procedeu care asigură legături mult mai scurte şi rapide.
Pentru conectarea fizică a unui calculator la Internet există diverse posibilităţi: de la modemuri cu linie telefonică obişnuită sau cu cablu TV, la tehnologii DSL (digital subscriber line – linie digitală pentru abonaţi) sau chiar cu dispozitive portabile de tip PDA (personal digital assistant) etc. Accesul prin linie de telefon fixă necesită un modem, componentă a calculatorului care asigură conversia semnalelor digitale în semnale analogice şi reciproc. Pe lângă reţeaua publică de telefonie fixă se pot utiliza şi linii fixe dedicate (închiriate), iar în prezent accesul la Internet se poate face prin rețeaua publică de curent electric.
În cazul accesului de tip wireless(fără fir) la un ruter, legătura dintre placa de reţea(NIC) din computerul utilizatorului şi un așa-numit „Active Point” sau „Hotspot”( integrat în ruter) se face prin unde electromagnetice folosind tehnica Wi-Fi sau tehnica WLAN. Pe de altă parte, prin utilizatea tehnicilor GSM sau UMTS se asigură legătura radio de la un calculator portabil la reţelele de telefonie celulară.
Interfaţa dintre utilizatori şi Internet se bazează pe diverse sisteme de operare care includ programe pentru servicii de tipul, ca de exemplu:
• E-mail (poşta electronică) - permite transmiterea de mesaje şi fişiere între utilizatori;
• IRC (Internet relay chat, ex. Skype) - discuţii purtate prin Internet;
• Cu-See-Me – participarea la videoconferinţe cu interlocutori aflaţi oriunde în lume;
• transfer financiar;
• cumpărături (E-bay, Vatera etc.) ;
• world wide web(www sau web) – serviciu internet pentru o colecţie vastă de documente statice şi interactive.
Bazele aplicaţiei web au fost puse în 1989 de către Tim Berners Lee, cercetător la Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva (CERN). Această aplicaţie s-a dezvoltat rapid după 1993, an când NCSA (National Center for Supercomputing Applications) din SUA a lansat browserul „Mozaic” - bazat pe o interfață grafică de utilizator(Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare şi simplu de folosit. De la 130 servere web existente în 1993 s-a ajuns după numai un an la circa 11 500.
Este bine de menţionat că web-ul este o „rețea de rețele” (aplicaţie multimedială şi integrativă), care poate fi accesată cu diverse alte browsere, precum: MS Internet Explorer, Google Chrome, Mozilla Firefox(provenit din Netscape Navigator), Opera, Apple Safari etc.
În traducere „world wide web” înseamnă „pânză de păianjen”, formulare care sugerează că navigarea pe reţeaua web se face prin intermediul unor multitudini de legături hipertext şi hipermedia. Când utilizatorul dă clic de mouse pe cuvinte sau pe imagini marcate ajunge automat în altă locaţie pe web. Prin introducerea browserelor web s-a simplificat şi mai mult accesarea documentelor hiperlegate. Fiecare pagină web este identificată prin adresa unică URL (prescurtarea de la „uniform resource locator”).
Internetul este o reţea deschisă tuturor abonaţilor la nivel global, spre deosebire de intranet(o reţea particulară a unei companii cu acces doar pentru angajaţi) şi extranet(o reţea particulară a unei companii cu acces pentru angajaţi şi anumite persoane autorizate din afară).
Reţeaua Internet reprezintă un salt uriaş pentru cultură şi civilizaţie la cumpăna dintre milenii, deoarece asigură stocarea informaţiilor şi comunicarea la nivel planetar, având disponibilităţi pentru divertisment (muzică, filme, videoclipuri), marketing, afaceri şi comerţ electronic(e-commerce), găzduire web (web hosting), votare online etc.
Desigur, cunoştinţele importante ale omenirii sunt disponibile pe Internet, însă nu trebuie să se ajungă la dependenţa omului de calculator, având în vedere consecinţele negative asupra sănătăţii, la care se adaugă riscurile legate de uniformizarea gândirii, a comodităţii demersului cognitiv şi a preferinţelor pentru reprezentări concrete în defavoarea operaţiilor abstracte. Cartea tipărită rămâne totuşi un aliat de nădejde pe traiectoria devenirii umane.
Pe de altă parte, există şi persoane de rea-credinţă care postează pe Internet informaţii dăunătoare(false, tendenţioase sau chiar imorale), ajungându-se la conceperea unor programe pentru spionarea activităţii unui utilizator, furtul din conturi bancare, viruşi informatici etc. Ca măsură de prevenţie, vă recomand securizarea calculatorului prin variante eficiente de software pentru antivirus, antispam şi firewall.
Domeniul IT are o dinamică profundă prin schimbări fascinante la nivel de software, dar şi de hardware. Spre exemplificare, importanţa mouse-ului a început să scadă după apariţia laptopurilor dotate cu touchpad, a tabletelor şi telefoanelor mobile. În San Antonio, nu departe de locul unde mouse-ul a fost conceput, elevii învaţă după iPod Touch şi iPad, iar profesorii folosesc Mac Airbooks cu touchpaduri.
Direcția dezvoltării în IT a fost prezentată sintetic de John Underkoffler, un fost cercetător de la MIT, astfel: „Vocea umană şi mâinile - dacă le foloseşti în lumea digitală aşa cum o faci şi în lumea reală, vei vedea că sunt incredibil de expresive. Dacă renunţi la bucata aia de plastic numită mouse, vei putea transmite informaţie într-un mod foarte diferit şi la mare viteză”. Este o tendință firească de dezvoltare , surprinsă magistral de The Independent: „Acest tip de gândire se transformă într-un produs industrial. În loc să te mai orientezi spre un singur produs pentru a accesa tehnologia, inovatorii se duc spre tot felul de gadgeturi care răspund la mişcarea corpului, voce, degete, ochi şi chiar gânduri, unele dintre ele putând fi accesate de mai mulţi oameni în acelaşi timp. Poate că tastatura va mai fi folosită pentru mailuri, dar designul ar putea fi făcut mai uşor cu un stilou digital, aşa cum o hartă a Lisabonei ar putea fi studiată prin gesticulările mâinilor. Mouse-ul, aşa cum mulţi sunt de acord, a fost o invenţie genială la vremea sa, dar acum e bun de muzeu”.
Cu siguranţă, cultura şi civilizaţia au intrat definitiv în era tehnologiei informaţiei, în care „inteligenţa artificială” va marca profund modul de acţiune umană.
Stimați cititori, mă bucur de binefacerile progresului tehnic și tehnologic, mă mândresc că sunt român și mă înclin cu respect în amintirea marilor eroi ai neamului care s-au jertfit în trecut pentru țară, dar sunt profund dezamăgit de unii politicieni din prezent și mă rog lui Dumnezeu să avem parte în viitor de veritabili oameni de stat, de valoarea lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I sau Ferdinand I .
Istoria trebuie să stabilească adevărul despre evenimentele din 1989, în care au murit oameni nevinovați, dar și justețea deciziei Tribunalului Militar Excepțional de condamnare la moarte, într-o zi de Crăciun, a cuplului prezidențial Nicolae și Elena Ceaușescu, pentru următoarele capetele de acuzare:
1. Genocid - peste 60.000 victime;
2. Subminarea puterii prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat;
3. Subminarea economiei naționale;
4. Încercarea de a fugi din țară cu fonduri depuse la bănci din străinătate.
Schimbarea de regim politic a fost atât de confuză încât, până la stabilirea adevărului de către istorici, unii cetățeni se vor mai întreaba dacă a fost revoluție sau lovitură de stat ...
În mentalul colectiv, conceptul de „revoluție” are o semnificație pozitivă, fiind înfăptuită de popor, spre deosebire de „lovitura de stat”, care nu are suport popular, fiind percepută cu suspiciune și având o anumită încărcătură negativă.
Probabil că adevărul se află undeva la mijloc, mai precis, la refuzul poporului de a mai sprijini o politică de austeritate, s-a adăugat complotul unor dizidenți români și acțiunea coordonată a unor servicii străine, în special KGB-ul, pentru prăbușirea regimului Ceaușescu.
Orice s-ar spune, evenimentele din decembrie 1989 au permis tranziția României de la un regim politic totalitar la o societate democratică.
De fapt, devenirea României pe o nouă treaptă istorică a început în 1989 și a fost continuată de politicienii aleși în regimul democratic. Încă mai există cetățeni care consideră că România nu a fost pregătită pentru schimbarea regimului politic, pentru că s-a creat o situație favorabilă celor puși pe căpătuială. Un exemplu elocvent despre viziunea noilor politicieni îl reprezintă opinia unui prim-ministru, deosebit de vocal, care a decis să schimbe industria românească pentru că reprezintă „un morman de fier vechi”, așa că nu s-a mai pus problema adaptării la tehnica și tehnologia modernă.
Majoritatea cetățenilor de bună-credință din România și-au pus mari speranțe în evenimentele istorice din 1989, însă aleșii neamului au condus România după sintagma „un pas înainte și doi pași înapoi”, mai precis, democrația a făcut un pas înainte, iar morala și justiția socială au făcut doi pași înapoi.
Am fost profund șocat de dezvăluirile din mass-media, iar un Președinte al României, în numele adevărului, s-a declarat învins de sistem și a recunoscut public implicarea la nivel înalt a unor instituții și politicieni în marea corupție, prin care s-a jefuit avuția națională și a fost afectată soarta cetățenilor de rând. Unii părinți și-au lăsat copiii la bunici, pentru a-și câștiga pâinea pe meleaguri străine, trăind în permanență cu dorul de țară și de cei dragi. Evident că nu se mai poate continua așa, se impune o nouă viziune despre dezvoltarea durabilă a României.
Mă gândesc cu tristețe la ce s-a întâmplat cu pădurile și flota României, dar și la Bancorex, Rafinăria Petromidia, Uzina ARO din Câmpulung Muscel, autostrada Transilvania, sistemul de irigații din Bărăgan, insula Belina, afacerea Microsoft etc. Reformele din sănătate, educație și cercetare au dus la plecarea în străinătate a specialiștilor, la desființarea unor școli și unități medicale de stat, iar dotarea celor funcționale a fost minimă, deși mulți politicienii și-au exprimat prin mass-media preocupările pentru educația și sănătatea românilor.
Adresez politicienilor români din perioada 1989-2021 următoarea întrebare: sunteți mulțumiți de starea în care se află România de azi? S-a dovedit că multe companii de stat listate la bursă, nu a reprezentat o soluție benefică pentru dezvoltarea României.
La nivel individual, chiar și cetățeanul de rând are o parte din vină în democrație, pentru că a votat un candidat nepotrivit să-i reprezinte interesele la nivel local, județean sau național.
Trebuie precizat că, pe lângă politicienii comozi, incompetenți sau puși pe căpătuială, partidele politice au selectat și promovat personalități de marcă. Cinste lor!
Dintre companiile private de succes se menționează: Uzina de autoturisme din Pitești, Dacris – 1994 (grupul de firme specializat în importul, distribuția și comercializarea articolelor de birou, a produselor tipărite și a altor produse), Bitdefender – 2001( companie de securitate informatică), Emag – 2001 (distribuitor online de echipamente și componente IT, electronice, , produse auto, articole sportive, cărți și altele), Allview – 2004 (brand tech românesc care a dezvoltat o tabletă și un smartphone), UiPath – 2005 (companie specializată în dezvoltarea de roboţi software), Romaqua (business din zona de sănătate și farma) etc. Tot la aspecte pozitive pot fi adăugate aderarea la NATO și integrarea în UE, opțiuni decisive pentru destinul acestui popor cu tradiții milenare.
După 1989, cetățenii și-au dorit libertate deplină și o democrație veritabilă în care sunt asigurate locurile de muncă, iar politicienii sunt în slujba poporului și urmăresc ridicarea standardelor de viață prin proiecte asumate și finalizate, nu doar vorbe pentru manipularea alegătorilor și certuri fără sfârșit despre interese proprii sau de grup.
Într-o societate normală, cetățeanul trebuie să-și câștige traiul prin muncă cinstită, fapt subliniat și de sloganul din regimul comunist: „nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine” . O inițiativă de succes în agricultură o reprezintă organizarea micilor producători de la sate în forme asociative de tip cooperativă, unități agricole care asigură derularea în condiții optime a întregului proces - de la cultivarea plantelor și creșterea animalelor, la procesarea materiei prime, depozitarea produselor obținute în centre frigorifice și vânzarea acestora prin magazine proprii. Membrii cooperativei obțin venituri mai mari decât atunci când ar fi acționat individual, pot accesa fonduri din surse diverse și își pot apăra interesele prin reprezentanți aleși. Se impune adaptarea sistemului electoral la societatea de mâine prin introducerea unor criterii de selectare, în prealabil, a personalităților propuse pentru ocuparea unor funcții importante în stat, care să includă competențele necesare și nivelul de pregătire obținut în cadrul unor instituții politice de stat.
Neglijența, incompetența și corupția ucid, având în vedere accidentele la locul de muncă sau pe căile de transport, infecțiile nozocomiale și incendiile din spitale etc.
Pentru a-și exprima nemulțumirile, oamenii au ieșit să protesteze pe străzi, nu numai în România, ci și în alte țări. Românii vor ocuparea funcțiilor în stat pe criteriul meritocrației, respectarea principiului contributivității în stabilirea pensiilor, votarea în parlament a legii răspunderii magistraților, aplicarea justă a legii recuperării prejudiciilor și confiscarea bunurilor provenite din infracțiuni etc.
Desigur, nu prin confruntări pe stradă se rezolvă problemele comunității în secolul XXI, ci prin înțelepciune, dialog și responsabilitate în găsirea soluțiilor optime.
De parcă n-ar fi fost de-ajuns atâta suferință, în anul 2020 ne-am pricopsit și cu pandemia Covid-19, care a afectat întreaga omenire, deși nivelul tehnic și tehnologic este avansat, iar știința și practica medicală au depășit diverse obstacole în țările dezvoltate. Nu numai sistemul sanitar a fost pus la grea încercare, ci și economia, cultura și educația.
Pandemia a avut un impact deosebit asupra mentalului colectiv, manifestându-se într-un registru emoțional diversificat, de la frică la curaj, de la pesimism la optimism, de la indiferență la nepăsare și implicare activă în bătălia antivirus. Există speranța ca pandemia să fie atenuată în anul 2021, prin vaccinarea unui procent însemnat din populația planetei.
Telemunca reprezintă o posibilitate deosebită oferită de mediul virtual pentru a desfășura activități utile de la distanță, fără să existe riscul de infectare cu agenți patogeni, însă nu poate fi generalizată în orice situație.
Diversele variante de teleșcoală (învățământ la distanță, educație online, clasă virtuală) sunt deosebit de utile, dar nu pot să substituie învățământul prin relaționare directă în sala de curs sau în laborator, orice exagerare lipsită de fundament poate avea consecințe imprevizibile pentru destinul generațiilor tinere. Nu trebuie neglijat pericolul ca în perspectivă tinerii să evite interacțiunile directe din mediul real și să devină dependenți de mediul virtual, ceea ce ar afecta trăirea pe deplin a vieții, modificări de comportament, limitarea creativității, având pe intervale de timp medii și lungi consecințe încă nebănuite asupra sănătății și formării personalității.
Varianta online a educației se poate aplica eficient în unele instituții din învățământul superior sau în pregătirea suplimentară a elevilor din gimnaziu și liceu.
Să nu se uite că școala reprezintă mediul propice pentru proiectul de formare a fiinţei umane, sub cele trei aspecte esențiale: individual (împlinirea vocaţională prin cultură), interindividual (echilibru moral-relaţional) şi social (afirmarea prin competenţă profesională).
Integrarea învățământului superior cu cercetarea și producția în regimul comunist a fost o politică benefică în regimul comunist, care trebuie extinsă și adaptată la democrație.
În domeniul sănătății se pot face afirmații similare despre telemedicină, care permite monitorizarea la domiciliu și stabilirea unor scheme de tratament, atunci când este posibil, costurile fiind mult mai reduse.
Cu siguranță am ajuns la o răscruce a istoriei, când vom asista la schimbări majore în evoluția omenirii încă din prima jumătate a secolului XXI, marcată de pandemia Covid-19. Nu este exclus să trăim transformări fără precedent în sfera relațiilor umane, a modului de raportare la mediu, a progresului științific, tehnic și tehnologic.
Așa cum s-a dovedit în istorie, crizele majore, chiar dacă au afectat dramatic omenirea, au dus în final la „salturi calitative” pe traiectoria culturii și civilizației. Evoluția omenirii este mai degrabă dialectică, cu elemente de continuitate și discontinuitate, cu restructurări profunde și refacere pe noi nivele de organizare etc. Stările critice din societate reprezintă un feedback pentru politicieni de corectare a erorilor în programele cu care au câștigat alegerile, altfel spus, pandemia provocată de SARS-CoV-2 poate fi interpretată și ca o provocare pentru devenire și proiecție în viitor. Este posibil să fim martorii trecerii într-o nouă epocă istorică, cea a psiho-informaticii, în care inteligența ființei umane va beneficia din plin de noi posibilități, pe măsura implementării tehnologiei 5 G și a utilizării inteligenței artificiale, factori ai dezvoltării cu impact deosebit asupra culturii, telecomunicațiilor, globalizării și colaborării la scară planetară, managementului și calității vieții pe Terra.
Automatizarea și robotizarea proceselor de producție va permite ființei umane să se dedice cu prioritate activităților creative, realizării unor programe informatice pentru administrarea eficientă a diverselor domenii de activitate, de la unități economice, sanitare și educaționale, până la politici locale, regionale, naționale, europene etc.
Trebuie asigurată încrederea în siguranța și performanța platformelor online, prin care alegătorii pot să voteze reprezentanții la diverse nivele de conducere, dar și cele prin care cetățenii validează măsurile propuse de autorități. În acest mod, cetățenii sunt implicați direct în procesul decizional, ilegalitățile și erorile fiind mult diminuate, având în vedere că programele informatice validate pe scară largă nu favorizează interese personale sau de grup. Platformele online trebuie să fie accesibile pentru cetățeni, să prezinte siguranță față de viruși informatici și atacuri cibernetice, să fie interactive și integrate pe diverse nivele de organizare și conducere a societății, pentru a asigura, în condiții date, un management eficient.
Trebuie recunoscut că modelul chinezesc a fost, după 1989, mai bun decât cel românesc în gestionarea resurselor materiale, financiare și umane, altfel spus, sistemul optim pentru administrarea în perspectivă a societății se află la granița dinte capitalism și comunism. Desigur, în această evaluare nu s-a ținut seama de respectarea drepturilor și libertăților cetățenești într-un regim democratic. Polarizarea socială trebuie atenuată în societatea de mâine, pentru că nu este normal ca 1% din populația planetei să dețină bogăția, iar 30% să trăiască în sărăcie.
De fapt, secretul succesului Chinei este datorat faptului că și-a adaptat progresiv politica la cerințele capitalismului, spre deosebire de majoritatea țărilor cu regim democratic care au respins în totalitate regulile socialismului și comunismului, fără o evaluare aprofundată.
Acest deziderat poate fi îndeplinit de alte state în cadrul unui model dual de organizare și conducere a societății, în care componenta umană acționează după principiile de bază ale capitalismului, iar componenta informatică este complementară, fiind structurată și planificată „de sus în jos”, prin includerea unor proiecte importante de țară, având stabilite etape cu obiective, termene precise de realizare, precum și a unor norme din programele și ideologiile întregului spectru politic, nu numai a partidelor aflate la putere .
Prin implicarea tuturor factorilor politici în actul guvernării, se stimulează responsabilitatea și se valorifică eficient resursa umană, se asigură o conducere unitară și continuitate în derularea proiectelor și a programelor de dezvoltare. Platformele online sunt utile pentru controlul financiar al provenienței și circulației banilor, având rol de „paznic al democrației” - cu efecte benefice în reducerea infracționalității.
Fiecare cetățean trebuie să fie conștient că într-o democrație normală libertatea este o necesitate înțeleasă și se termină acolo unde este încălcată libertatea celuilalt. Oamenii sunt egali în fața legii, iar la abateri similare magistrații vor stabili în sala de judecată măsuri similare. În perspectivă, programele informatice vor avea un rol important în justiție și administrație publică.
În ultimă instanță, dezvoltarea omenirii este condiționată la un moment dat de resursele planetei, mijloacele disponibile pentru valorificarea acestora și conștiința socială. Pentru caracterizarea ideologiei partidelor politice se poate utiliza raportul contribuții/beneficii, indicator care pune în evidență configurația relațiilor politice prin care societatea pune la dispoziția membrilor săi resursele de care dispune. Pentru prevenirea „șocului viitorului” trebuie luate ca punte de reper valorile perene de bine, frumos, dreptate și adevăr.
Să nu se uite că necunoscute sunt căile Domnului, iar prezentul este o punte permanentă de trecere dinspre trecut spre viitor, dintre o realitate complexă trăită, mai mult sau mai puțin cunoscută, spre o diversitate fascinantă de aspirații și posibilități.
Mă rog lui Dumnezeu să ocrotească Terra și pe locuitorii săi!
Bibliografie
1. Djuvara Neagu, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Editura Humanitas, București, 2013
2. Drimba Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, Editura Saeculum-Vestala, București, 1998-2003
3. Dulgheru Valeriu, Istoria integrală a Basarabiei, Editura Serebia, Chișinău, 2016
4. Pop Ioan- Aurel, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova, Editura Litera, București, 2019
5. Tudor Vasile, Alma Lux, Editura Agora, Călărași, 2001
6. Tudor Vasile, Sinteze de istorie universală, Academia.edu
Comentarii
Alte articole ale autorului
- Lumina minții9 iul.2 comentarii
- Urme prin adevăr4 iun.7 comentarii
- Metacunoașterea14 feb.8 comentarii

Ministerul Educaţiei