Comunicarea didactica

cultură – societate – educaţie

Larisa Mihaela FășieLICEUL AUREL RAINU, FIENI (Dâmbovița)17 feb. 2021

Comunicarea este o activitate vitală a omului din toate timpurile. Dacă nu ar fi comunicat între ei, indivizii ar fi fost sortiţi izolării şi, în final, pieirii. Dimensiunea comunicaţională a omului este definitorie pentru viaţa socială. Fără comunicare între indivizi, societatea nu ar exista, nu ar fi posibile relaţiile de orice natură dintre oameni. A comunica înseamnă a exista şi a coexista cu, prin şi pentru umanitate.
Comunicarea evoluează odată cu societatea şi, ca să trăieşti în societate, trebuie să ştii să comunici. Rolul preponderent în formarea şi dezvoltarea competenţei de comunicare revine şcolii. Învăţătorul, pentru a îndruma elevii în domeniul comunicării, trebuie el însuşi să cunoască acest proces şi să-l stăpânească bine.
Comunicarea este un mijloc - sau poate un factor - esenţial pentru educaţie, dar pentru a juca un rol eficient atât în educaţie cât şi, în general, în viaţa socială, ea însăşi trebuie să fie supusă procesului educativ.
Considerată ca o formă specifică de comunicare, predarea- învăţarea în şcoală este tot mai mult privită şi definită în termenii unei interacţiuni sociale.
Studiind planurile de învăţământ si programele şcolare, se observă că se acordă o tot mai mare atenţie promovării competenţei de comunicare, în comparaţie cu politicile educaţionale şi documentele anterioare. Atenţia care se acordă fenomenului comunicării nu este întâmplătoare: şcoala pregăteăte elevii pentru viaţă, iar în viaţă, în primul rand, comunicăm.
Din perspectiva psihosocială, comunicarea presupune sisteme verbale, nonverbale şi paraverbale; este bogată în activităţi interlocutorii, este încărcată cu mize sociale, dă ritm strategiilor noastre pe fondul armoniei sau dizarmoniei sociale, la producerea cărora, de altfel, participă.
Învăţământul, ca domeniu prioritar al vieţii sociale, ca întreprindere de lungă durată, de care depinde formarea celui mai important factor al naţiunii –omul, pregătit prin studii ca forţă de muncă şi specialist – nu poate şi nu trebuie să-şi permită să aibă eşecuri. În acest sens, el are nevoie de o supraveghere competentă şi eficientă. Cheia succesului nu poate fi alta decât comunicarea competentă şi eficientă.
Comunicarea didactică sau pedagogică este cea care mijloceşte realizarea fenomenului educaţional în ansamblul său, indiferent de conţinuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicaţi. Faţă de aceasta, comunicarea didactică apare ca formă particulară, obligatorie în vehicularea unor conţinuturi determinate, specifice unui act de învăţare sistematic asistat. Comunicarea didactică constituie baza procesului de predare, asimilare a cunoştinţelor în cadrul instituţionalizat al unei instituţii de învăţământ şi între partenerii cu status-roluri determinate: profesori-elevi/studenţi.
A fi profesor înseamnă a avea cunoştinţe de specialitate temeinic (premisă necesară, dar nu şi suficientă), dar şi a avea capacitate de a le ,,traduce” didactic sau, altfel spus, posibilitatea de a şti ,,ce”,,cât”, ,,cum”, ,,când”, ,,în ce fel”, ,,cu ce”, ,,cui”, oferi. A fi pedagog înseamnă, înainte de toate, a şti să explici, să etalezi clar în faţa elevilor un anumit conţinut, să clarifici şi să rezolvi metodic sarcini didactice, prin stăpânire a ceea ce Comenius spunea: ,,arta de a–i învăţa pe toţi totul”, deoarece comunicarea didactică este una evaluativă şi autoevaluativă, atât pentru professor, cât şi pentru elev.
Dacă procesul de comunicare este esenţa relaţiilor sociale şi prin aceasta a existenţei şi evoluţiei societăţii umane, este normal ca domeniul educaţional să se supună regulilor comunicării general-umane şi, în plus, unor reguli specifice care se regăsesc în funcţionalitatea interacţiunii de tip şcolar. Desigur, comunicarea educaţională îşi are scopurile sale foarte clar determinate, însă, aceasta nu înseamnă că sunt întru totul sau întotdeauna atinse, apărând şi manifestări nedorite.
De aceea, este imperios necesară cunoaşterea condiţiilor necesare unei comunicări didactice eficiente, deoarece numai prin conştientizarea, analizarea, echilibrarea aşteptărilor şi armonizarea cerinţelor normative ale şcolii cu cele pedagogice, alături de realizarea concretă a procesului de educaţie, se poate vorbi de reuşita şcolară din partea tuturor celor implicaţi în educaţie.

Comunicarea și modul în care se face aceasta are una din cele mai mari ponderi în procesul educational.

Lavinia Ispas acum 2035 zile

Ministerul Educaţiei

Larisa Mihaela Fășie

Comunicarea didactica

Comentarii

Alexandra Naghi

Veronica Țăroiu

Grațiela Vișan

Codruța Căpățînă

Lavinia Ispas

Termeni şi condiţii de utilizare a serviciilor platformei iTeach