Educaţie timpurie: elemente de specificitate şi organizarea activităţilor educaţionale cu copiii de vârstă preşcolară

Cercetările făcute de-a lungul timpului au evidenţiat faptul că dezvoltarea timpurie reprezintă cea mai importantă perioadă din viaţa copilului, deoarece este marcată de momente de o importanţă capitală pentru succesul său de mai târziu, la şcoală şi în viaţă. În perioada copilăriei timpurii, intervenţia adultului asupra copilului este fundamentală deoarece atunci se bun bazele cognitive, emoţionale şi sociale pe care se construieşte viitorul.
Educaţia timpurie începe odată cu naşterea copilului când acesta începe să de dezvolte şi să înveţe şi continuă până la 6-7 ani, vârstă la care copilul intră la şcoală. Educaţia timpurie începe în mediul familial, unde copiii trebuie să aibă un start bun pentru o dezvoltare sănătoasă şi continuă mai târziu în cadrul serviciilor specializate, precum creşa sau grădiniţa. Dezvoltarea copilului este influenţată de mediul înconjurător, în special de calitatea îngrijirii şi a interacţiunii cu care acesta este înconjurat. Copiii ai căror părinţi acordă o importanţă deosebită educaţiei timpurii, au şanse foarte mari să-şi dezvolte la potenţial maxim abilităţile cognitive, de limbaj, emoţionale şi sociale. Ei vor creşte sănătoşi emoţional şi vor avea o stimă de sine crescută. Acţiunile desfăşurate de părinţi, de îngrijitori sau de educatori în copilăria timpurie, au o puternică influenţă asupra progresului individual al copilului şi asupra întregii comunităţi în care trăim.
Cercetătorii au scos în evidenţă dependenţa reciprocă între mediu şi dezvoltarea intelectuală, între învăţarea timpurie şi învăţarea care are loc în alte etape ale vieţii. Ei au punctat faptul că acei copii care au fost crescuţi într-un mediu stimulativ au o dezvoltare intelectuală rapidă în comparaţie cu cei crescuţi într-un mediu restrictiv. Primii ani de viaţă sunt esenţiali în dezvoltarea copilului. Atunci se creează baza pe care copilul îşi construieşte abilităţile de care are nevoie pe întreg parcursul vieţii. O bază puternică este esenţială pentru achiziţiile ulterioare pe care le face copilul. Experienţele trăite în copilăria timpurie determină în mod fundamental ceea ce vom deveni la maturitate.
În contextul social actual, trebuie să acordăm o atenţie deosebită educaţiei timpurii. Concentrarea pe programe de dezvoltare timpurie a copilului, pe educaţie timpurie şi pe anii preşcolarităţii este esenţială pentru dezvoltarea socială atât a copilului, cât şi a adultului de mai târziu.  Descoperirea unor deficienţe de învăţare la nivelul educaţiei timpurii pot fi îndreptate înaintea integrării copilului în învăţământul primar pentru a diminua eşecul şcolar şi pentru a dezvolta performanţe şcolare superioare. Chiar şi deficienţele psihocomportamentale ale copiilor pot fi remediate pentru o mai bună integrare.
Calitatea educaţiei depinde de toţi cei care interacţionează cu copiii zi de zi: părinţi, educatori, consilieri şcolari sau asistent medical. Cu toţii trebuie să acţioneze armonios, în strânsă legătură, având în atenţie permanentă copilul şi particularităţile lui. Este important ca aceşti copii să fie pregătiţi să intre în şcoala primară pentru a putea avea parte de o educaţie de calitate. Acolo, vor achiziţiona toate abilităţile necesare pentru a-şi construi viaţa pe care şi-o doresc şi pentru a deveni cetăţeni de bază ai comunităţii în care trăiesc. Investiţia în educaţia timpurie aduce beneficii care se vor vedea pe termen lung.
Conferinţa Mondială de la Jomtien (1990), a evidenţiat relaţiile reciproce care trebuie să existe în domeniul sănătăţii, al nutriţiei şi igienei şi al protecţiei sociale cu sfera educaţiei. Este susţinută educaţia bazată pe dezvoltarea cognitivă şi emoţională a copilului pentru a se valorifica la maximum potenţialul copilului. După această conferinţă, s-a ajuns la concluzia că educaţia timpurie devine prima treaptă de pregătire pentru educaţia formală. Cu ajutorul ei, toţi cei care participă într-un fel sau altul la educaţia copilului, îl pregătesc pe acesta să intre în sistemul de învăţământ obligatoriu în jurul vârstei de 6-7 ani.
Curriculum pentru educaţie timpurie promovează drepturile fundamentale ale copilului (dreptul la viaţă şi sănătate, dreptul la familie, dreptul la educaţie, dreptul de a fi ascultat şi de a se exprima liber etc.), dezvoltarea globală a lui, promovarea diversităţii şi toleranţei, non-discriminarea şi excluderea nedreptăţii sociale, culturale, economice şi de gen (asigurarea de şanse egale tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie printr-o abordare educaţională echilibrată).
Unul dintre principiile educaţiei timpurii este abordarea holistă a dezvoltării copilului. Lucrul acesta ne îndeamnă să acordăm o atenţie sporită tuturor domeniilor de dezvoltare: dezvoltarea fizică, sănătatea, dezvoltarea limbajului şi a comunicării, dezvoltarea cognitivă şi dezvoltarea socio-emoţională a acestuia.
Educaţia timpurie promovează practicarea unei educaţii centrate pe copil şi pe dezvoltarea globală a acestuia, în contextul interacţiunii cu mediul natural şi social. Procesul educaţional trebuie pliat pe particularităţile de vârstă şi individuale ale fiecărui copil. Fiecare copil trebuie tratat în funcţie de nevoile sale. Nevoile educaţionale individuale trebuie luate în considerare pentru ca toţi copiii să se simtă acceptaţi şi valorizaţi. Nimeni nu trebuie exclus sau dezavantajat datorită etniei, culturii, religiei, limbii materne, mediului familial, deficienţelor, sexului sau nivelului capacităţilor sale.
Educaţia timpurie susţine valorificarea principiilor învăţării autentice, semnificative, în care copilul este autor al propriei învăţării prin implicarea sa activă şi prin interacţiunea cu mediul, în contexte semnificative pentru vârsta şi particularităţile sale individuale. Se încearcă crearea unui parteneriat strâns cu familia, de aceea, se foloseşte centrarea demersurilor educaţionale pe nevoile familiilor.
Educaţia timpurie are următoarele obiective generale:
• Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului în funcţie de ritmul propriu şi trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia;
• Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi mediul, pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor şi experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare.
• Descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive.
• Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare acestuia la intrarea în scoală şi pe parcursul vieţii.
Dezvoltarea cognitivă are la bază câteva caracteristici care trebuie luate în considerare în ceea ce priveste demersul educaţional.
În ceea ce priveşte ascultarea şi vorbirea, copiii trebuie învăţaţi să utilizeze limbajul oral pentru a comunica cu ceilalţi, să-şi îmbogăţească vocabularul, să-si dezvolte capacităţile de exprimare, să fie capabili să înţeleagă mesajele transmise de ceilalţi, să participe la o conversaţie şi să utilizeze limbajul pentru soluţionarea diferitelor situaţii. După ce copiii învată să asculte şi să vorbească, ei obţin autocontrol, pot interacţiona eficient cu ceilalţi şi pot absorbi cât mai multe informaţii.
Citirea şi scrierea sunt şi ele în strânsă legătură. Copiii trebuie să conştientizeze semnificaţia limbajului scris şi să înţeleagă ce scop au materialele scrise şi cum se citesc ele. Se face familiarizarea cu alfabetul, cu literele şi cuvintele scrise. Cititul le oferă oportunitatea descoperirii unei lumi a informaţiilor şi le dezvoltă imaginaţia, iar scrierea le dezvoltă memoria, comunicarea şi înţelegerea.
Învăţarea prin soluţionarea problemelor ajută copiii să observe ceea ce se întâmplă in jurul lor, să caute şi să găsească soluţii posibile. În stadiul acesta, învăţarea trece dincolo de observarea faptelor. Ei pot realiza cum cum pot folosi cunoştinţele dobîndite.
Dezvoltarea gândirii logice la copii se face prin colectarea informaţiilor referitoare la obiectele din mediu şi relaţiile dintre ele prin comparare, clasificare, seriere, numărare, măsurare şi prin identificarea de scheme şi modele.
Exprimarea simbolică ajută copiii să folosească obiectele în moduri diferite. În jocurile lor, aceştia utilizează nume diferite (de exemplu, un cub poate deveni un telefon), joacă diferite roluri (rolul mamei, al unui doctor, etc.), redau lumea reală sau imaginară prin desene. Aceste reprezentări şi simboluri permit copiilor să evadeze din realitatea adevărată şi le stimulează imaginaţia şi capacitatea de a explora idei abstracte.
Dezvoltarea socioemoţională are la bază dobândirea identităţii de sine şi interacţiunea cu ceilalţi copii, dar şi cu adulţii, asumarea responsabilităţilor (respectarea regulilor şi rutinelor, respectarea celorlalţi şi asumarea iniţiativei) şi dobândirea unui comportament prosocial (demonstrarea empatiei, a înţelegerii celorlalţi). Ştim că un copil este pregătit pentru şcoală dacă acesta este sigur de sine, prietenos, capabil să dezvolte relaţii cu copiii de vârsta lui, este capabil să se concentreze şi să ducă la bun sfârşit o sarcină, să comunice stările lui afective (supărare, frustrare, bucurie, satisfacţie), este capabil să asculte cerinţe şi indicaţii şi este atent.
Dacă vorbim despre dezvoltarea fizică, trebuie avută în vedere dobândirea controlului asupra motricităţii grosiere (mişcarea conştientă şi deliberată a muşchilor mari ai corpului, în special mâinile şi picioarele; asigurarea echilibrului şi a stabilităţii, realizarea de alergări, sărituri, sărituri peste obstacole, ocolirea obstacolelor, precum şi mişcări de manipulare, de exemplu aruncări, împingeri, prinderi) şi dobîndirea controlului asupra motricităţii fine (utilizarea şi coordonarea muşchilor mici ai mîinii şi folosirea lor cu dexteritate; pe măsură ce se dezvoltă muşchii mici, copiii capătă abilităţi de autoajutorare, de manipulare a obiectelor mici, precum foarfecele şi instrumentele de scris). Motricitatea fină se dezvoltă ulterior celei grosiere.
Obiectivele sunt implicate în toate cele trei faze ale unei acţiuni educaţionale: proiectare, implementare şi evaluare. Ele au un rol esenţial în definirea intenţiilor educative şi în organizarea şi controlul ştiinţific al procesului de instruire.
Cadrul didactic are obligaţia să împartă sala de grupă în zone pentru eficientizarea demersului didactic. Sala de clasă are nevoie de o zonă liberă şi liniştită, o zonă a bibliotecii, o zonă a creativităţii, o zonă cu mese şi scaune, o zonă pentru activităţile de scriere, o zonă pentru joc, o zonă pentru depozitarea materialelor şi jucăriilor care nu sunt folosite zilnic, o zonă pentru expunerea lucrărilor copiilor şi o zonă pentru construcţii.
Jocurile şi activităţile didactice alese sunt cele pe care copiii şi le aleg. Acestea vin în întâmpinarea copiilor ajutându-i să socializeze, să se dezvolte continuu şi să dobândească primele cunoştinţe în perceperea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris. Aceste jocuri şi activităţi se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi chiar individual. Pe parcursul unei zile regăsim, în funcţie de tipul de program (normal, prelungit sau săptămânal), două sau trei etape de jocuri şi activităţi alese . Prima etapă se desfăşoară dimineaţa, înainte de începerea activităţilor integrate, a doua etapă se desfăşoară în intervalul de după activităţile pe domenii de învăţare şi înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasă şi, după caz, a treia etapă se desfăşoară  în intervalul cuprins între etapa de relaxare de după amiază şi plecarea copiilor de la programul prelungit acasă.
Jocurile şi activităţile didactice alese se pot regăsi uneori şi ca elemente componente în cadrul activităţii integrate. Modul în care este organizat şi conceput mediul educaţional influenţează buna desfăşurare a lor. Asigurarea reuşitei se realizează prin stimularea copilului, prin a-l ajuta să se orienteze şi prin invitarea acestuia la acţiune.
Dacă jocurile şi activităţile didactice alese se vor desfăşura în sala de grupă, coordonatorul (educatorul) va acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre ca: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele.
Organizarea centrelor se va face ţinând cont de resursele materiale, de spaţiu şi de nivelul de vârstă al copiilor. Analizăm cu atenţie spaţiul disponibil pentru a putea împărţi sala de grupă astfel încât să poată cuprinde toate centrele sau cel puţin două dintre ele. Educatorul pregăteşte zilnic  „oferta” pentru copii, iar aceştia au posibilitatea să aleagă locul de învăţare şi joc, în funcţie de disponibilitate şi nevoi. Copiii vor găsi în fiecare zi materialele în zonele/centrele/colţurile deschise. Ele nu trebuie să fie puse întâmplător, ci trebuie să fie atent alese, în strânsă legătură cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare.
Etapa jocurilor şi a activităţilor alese desfăşurate în curte presupune o atenţie aparte. Este necesar să ne preocupăm în mod deosebit de organizarea şi amenajarea curţii de joc şi să acordăm o atenţie specială siguranţei pe care o oferă copiilor spaţiul respectiv şi dotările existente.
Curriculumul revizuit pentru educaţia timpurie a organizat experienţele copilului pe domenii experienţiale: estetic-creativ, om şi societate, limbă şi comunicare, ştiinţe şi psihomotric. Ţinându-se cont de nevoile, interesele şi aspiraţiile copilului se va delimita sala de grupă în mai multe centre de activitate/interes: Biblioteca, Ştiinţe, Arte, Construcţii, Joc de rol/ Colţul păpuşii, Nisip şi apă.
„Bibliotecă” este centrul care aparţine domeniului „Dezvoltarea limbajului şi al comunicării” unde copiii comunică, îşi exersează limbajul sau şi-l însuşesc pe cel scris. Centrul are dimensiuni medii şi este dotat cu perne, covoraşe, scaune şi o masă de scris. Cărţile trebuie să fie aşezate ordonat pe rafturi pentru a putea fi găsite cu uşurinţă de către copii. În afară de cărţi, copilul trebuie să găsească în acest centru hârtie liniată şi neliniată, creioane colorate şi carioci. Acest centru permite educatorului să pregătească terenul pentru o utilizare activă a limbajului. Unele săli de grupă sunt dotate cu televizoare însă utilizarea lor trebuie făcută cu precauţie şi numai pentru a completa cunoştinţele copiilor.
„Ştiinţe” este centrul care aparţine domeniului „Dezvoltare cognitivă”, unde copiii îşi dezvoltă gândirea logică, realizează legături între relaţiile dintre obiecte şi fenomene, îşi exersează capacităţile de a rezolva probleme şi aplică toate cunoştinţele şi deprinderile pe care le au. Copiii participă la diverse experienţe unde învaţă experimentând. Centrul are nevoie de spaţiu pentru expunerea sau depozitarea permanentă a materialelor din natură (scoici, pietre, seminţe, etc), mulaje din plastic (păsări, animale), un loc pentru animale vii (papagali, acvariu cu peşti, etc), un loc pentru obiectele necesare investigaţiei (lupă, magneţi, clepsidră, etc.), un loc pentru plante (deja existente sau urmând a fi semănate/plantate de copii) şi un loc pentru atlase, enciclopedii, hărţi, etc.Adunarea şi depozitarea materialelor din Centrul „Ştiinţe” trebuie să constituie un proces continuu pentru a menţine treaz interesul copiilor ( trebuie să introducem în permanenţă materiale noi.
„Arte” este centrul care ajută copilul să se dezvolte în toate domeniile. Centrul oferă copiilor bucurie şi emoţie, le stimulează curiozitatea, imaginaţia, creativitatea şi le dezvoltă limbajul, comunicarea şi motricitatea fină, toate acestea asigurând dezvoltarea globală a copilului. Spaţiul destinat acestui centru poate conţine: blocuri de desen, hârtie de toate dimensiunile şi culorile, creioane colorate, acuarele, foarfece, pastă de lipit, planşete, plastilină, cocă, coloranţi alimentari, autocolant, sfoară, sârmă, gheme de lână divers colorate, casetofon, casete cu muzică, instrumente muzicale funcţionale sau în miniatură: muzicuţe, fluiere, etc.
„Colţul Căsuţei / Joc de Rol” este centrul care pune accentul pe dezvoltarea socioemoţională. În acest Centru, copiii pun în scenă jocuri de tipul celor „De-a…familia, farmacia, cabinetul medical, şcoala, magazinul, musafirii, etc. Ei imită comportamentul părinţilor, joacă roluri ale unor personaje cunoscute sau inventează şi interpretează situaţii reale sau imaginare. Activităţile din acest centru sunt diverse, iar copiii învaţă să-şi exprime şi să-şi controleze emoţiile, să comunice conştient cu ceilalţi, să folosească diferite obiecte şi costumaţii, să-şi adapteze comportamentele la situaţii diverse, să relaţioneze eficient cu colegii şi cu adulţii.
„Construcţii” este centrul care vizează atât dezvoltarea cognitivă, fizică şi socioemoţională, cât şi dezvoltarea iniţiativei, creativităţii şi perseverenţei. Activităţile desfăşurate în acest centru implică lucrul cu materiale diverse. Spaţiul didicat acestui centru trebuie să fie destul de mare pentru a putea copiii să lucreze atât individual cât şi în grup fără ca şantierele lor să se intersecteze. Centrul va fi dotat cu un covor (pentru a reduce zgomotul materialelor căzute), cuburi de diferite mărimi şi forme, jucării de tip mijloace de locomoţie, etc. Copiii işi dezvoltă gândirea creatoare şi imaginaţia şi îşi însuşesc noţiuni referitoare la mărime, formă, înălţime, volum, etc., cu ajutorul propriilor experienţe (din încercări şi greşeli).
„Nisip şi apă” este centrul ce urmăreşte dezvoltarea fizică (motricitatea fină şi grosieră) şi dezvoltarea cognitivă a copiilor. Aici, copiii au posibilitatea de a explora senzaţia atingerii nisipului şi apei. Sala de grupă este dotată cu suporturi pentru nisip sub diverse forme, forme din plastic şi ligheane. Masa cu nisip şi apă trebuie să fie înaltă până la talia copilului, iar podeaua unde aceasta este plasată trebuie acoperită deoarece se risipeşte nisip şi apă şi devine alunecoasă. Copiii trebuie să aibă la îndemână prosoape, mături şi făraşe pentru a strânge nisipul şi apa ori de câte ori este nevoie.
Cadrul didactic are obligativitatea de a organiza un spaţiu educativ care să-i ofere posibilitatea de a-i observa mai uşor pe copii în timp ce lucrează cu diferite materiale, cu alţi copii sau cu adulţii din clasă. Prin delimitarea Centrelor, educatorul urmăreşte asigurarea securităţii şi protecţiei copiilor, confortul prin mobilier, existenţa unui spaţiu în care ei să studieze, dar şi unul în care să se întâlnească cu alţi copii.  Se acordă o atenţie deosebită existenţei unui material adecvat situaţiilor de învăţare şi  poziţionării adecvate a Centrelor, respectând regulile specifice.
În urma studiilor realizate, s-a ajuns la concluzia că efectele educaţiei timpurii au consecinţe pe termen lung. Studiile au arătat că acei copii care au avut parte de educaţie timpurie de calitate s-au simţit mai atraşi de şcoală, au manifestat atitudini pozitive faţă de învăţare şi au obţinut rezultate mai bune. Motivaţia acestor copii de a finaliza întregul parcurs şcolar, a dus la scăderea absenteismului, la creşterea ratei de şcolarizare şi la reducerea abandonului şcolar.
Educaţia timpurie ajută copiii din medii socio-culturale dezavantajate, pe cei care prezintă dizabilităţi sau aparţin unor grupuri etnice minoritare să aibă aceleaşi şanse cu toţi ceilalţi copii. Ea contribuie la progresul şi la integrarea copiilor în societate.
Educaţia timpurie contribuie substanţial la realizarea idealului paideic prin factorii implicaţi: calitatea personalului din grădiniţă;

BIBLIOGRAFIE
1. „Metodica predării activităţii instructiv educative în grădiniţe ”, Colceriu Laura, 2010
2. „Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar” (Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii)
3. „Ghidul cadrelor didactice pentru educaţia timpurie şi preşcolară”
4. „Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă” (Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii)