Nu poate fi contrazis faptul c\u0103 un comportament agresiv are consecin\u021be negative asupra dezvolt\u0103rii copilului. Deficitele comportamentale sociale sunt rela\u021bionate cu agresivitatea. Copilul nu mai este capabil de rela\u021bionare \u0219i comunicare non-agresiv\u0103. Consecin\u021ba este aceea c\u0103 tr\u0103iesc izola\u021bi din punct de vedere social, ini\u021bierea contactului este destul de rar\u0103 \u0219i cel mai frecvent se realizeaz\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 inadecvat\u0103, agresiv\u0103. De aceea, nu este suficient s\u0103 reducem comportamentul agresiv, deoarece ar duce la un deficit comportamental \u0219i mai mare \u0219i ar avea ca \u0219i consecin\u021b\u0103 neajutorarea. Comportamentul \u021bint\u0103 poate fi structurat \u00een rela\u021bie cu modelul lui Kaufmann, iar pe baza succesiunii etapelor modelului se poate realiza o delimitare eficient\u0103. Succesiunea etapelor presupune reducerea comportamentului agresiv prin comportamente de cooperare \u0219i de ajutorare exersate, acestea fiind \u00eent\u0103rite diferen\u021bial. <\/p>\n
O premis\u0103 important\u0103 este percep\u021bia pe care o are copilul asupra situa\u021biei, asociat\u0103 cu un minim de lini\u0219te \u015fi relaxare.<\/p><\/blockquote>\n
Nevoia de a reac\u021biona agresiv este redus\u0103 prin oferirea unor modalit\u0103\u021bi de afirmare dezirabile social.<\/p>\n
Lini\u015fte \u015fi relaxare<\/strong>. Dezvoltarea comportamentului agresiv presupune o evolu\u0163ie de durat\u0103\u015fi este rela\u0163ionat\u0103 cu deficite specifice \u00een percep\u021bie.<\/p>\n
Agresivitate \u015fi hiperchinezie<\/strong>. Dac\u0103dezvoltarea comportamentului agresiv debuteaz\u0103 la o v\u00e2rst\u0103 timpurie, exist\u0103 o foarte mare probabilitate ca aceasta s\u0103 se prelungeasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la maturitate. O tulburare agresiv\u0103 este \u00eenso\u0163it\u0103 frecvent de o tulburare hiperchinetic\u0103, care precede comportamentul agresiv.<\/p>\n
Agresivitatea \u015fi \u00eencordarea<\/strong>. Prelucrarea deficitar\u0103 a informa\u021biilor social-cognitive are consecin\u021be majore \u00een cazul copiilor agresivi. Ei se a\u0219teapt\u0103 la mai multe evenimente amenin\u021b\u0103toare comparativ cu alti copii de v\u00e2rst\u0103 lor. Dac\u0103 au \u015fi un comportament agresiv motivat de team\u0103 vor fi mai tensiona\u021bi, manifest\u00e2nd o nelini\u0219te crescut\u0103. De aceea, ace\u0219ti copii au nevoie de preg\u0103tire prealabil\u0103 pentru a putea desf\u0103\u0219ura cu succes interven\u021bia utiliz\u00e2nd unele metode de relaxare \u2013 Pove\u0219ti ale C\u0103pitanului Nemo.<\/p>\n
Percep\u0163ia diferen\u0163iat\u0103<\/strong>. Percep\u0163iile distorsionate tipice copiilor agresivi sunt \u2013 mi\u015fc\u0103rile rapide sunt percepute ca \u015fi atacuri, \u015fi nu ca \u00eencerc\u0103ri de apropiere prietenoas\u0103; \u00een cazul unor v\u0103t\u0103mari nu pot diferen\u0163ia \u00eentre comportamente inten\u0163ionate \u015fi neinten\u0163ionate. Frecvent, copiii agresivi nu \u0219tiu \u00een ce situa\u021bie un comportament este sau nu adecvat.<\/p>\n
Diferen\u0163ierea stimulilor<\/strong>. Copiii agresivi trebuie s\u0103 \u00eenve\u0163e s\u0103 interpreteze corect semnele unei situa\u0163ii sociale. Nu trebuie s\u0103 se simt\u0103 amenin\u021ba\u021bi de fiecare stimulare social\u0103, ei trebuie s\u0103 \u00eenve\u0163e s\u0103 diferen\u021bieze \u00eentre situa\u021biile amenin\u021b\u0103toare \u015fi cele neamenin\u021b\u0103toare.<\/p>\n
Diferen\u021bierea<\/b>\u00a0<\/strong>reac\u021biilor<\/b>. Dintr-o mul\u0163ime de posibilit\u0103\u0163i de reac\u0163ie trebuie selectat\u0103 cea care este adecvat\u0103 situa\u0163iei.<\/p>\n
Repertoriu comportamental diferen\u0163iat<\/strong>. Copiii agresivi trebuie s\u0103\u00eenve\u0163es\u0103diferen\u0163ieze stimuli, reac\u0163ii\u015fi modalit\u0103\u021bi comportamentale precum \u015ficonsecin\u0163ele lor. O percep\u021bie diferen\u0163iat\u0103 determin\u0103 declan\u015farea unei anumite reac\u0163ii la o anumit\u0103 stimulare, ceea ce va permite diferen\u0163ierea comportamental\u0103. Observarea exact\u0103 a situa\u0163iei permite copilului s\u0103 verifice dac\u0103 exist\u0103\u00een mod real un eveniment amenin\u0163\u0103tor sau nu.<\/p>\n
Autoafirmarea adecvat\u0103<\/strong>. Comportamentele agresive devin utile \u00een afirmarea \u015fi ap\u0103rarea propriilor interese. Formele adecvate de autoafirmare sunt \u2013 dorin\u0163a de a fi independent \u00eentr-un domeniu de via\u021b\u0103, asigurarea unui echilibru \u00eentre responsabilit\u0103\u0163i \u015fi drepturi \u00een cadrul familiei, ap\u0103rarea unui punct de vedere \u015fi manifestarea unor critici adecvate, furie \u00een cadrul conflictelor f\u0103r\u0103 v\u0103t\u0103marea obiectelor \u015fi persoanelor, concuren\u0163a loial\u0103… Autoap\u0103rarea \u00eenseamn\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, selectarea dintr-un repertoriu de comportamente pe acela care satisface cel mai bine propriile nevoi \u015fi care limiteaz\u0103 nevoile altora, servind protec\u0163iei propriei persoane.<\/p>\n
Formele negative de autoafirmare sunt: repertoriu comportamental restr\u00e2ns, agresivitate masiv\u0103 \u00een conflictele reale sau percepute, c\u0103i prestabilite de rezolvare a conflictelor, urm\u0103rirea permanent\u0103 a propriilor interese chiar \u00een dauna altora…<\/p>\n
Autoafirmarea adecvat\u0103 se caracterizeaz\u0103 prin faptul c\u0103 propriile beneficii sunt puse \u00een rela\u0163ie cu consecin\u0163ele negative pe care le vor avea ceilal\u0163i. Autoafirmarea adecvat\u0103 poate fi exersat\u0103 prin jocuri de rol.<\/p>\n
Cooperare \u015fi comportament de ajutorare<\/strong>. Pe l\u00e2ng\u0103 autoap\u0103rarea adecvat\u0103, sunt necesare \u015fi comportamente de cooperare \u015fi ajutorare. Aceste manifest\u0103ri sunt incompatibile cu agresivitatea \u015fi de aceea \u00eent\u0103resc poten\u0163ialul de inhibi\u0163ie al actelor agresive. Acestea nu sunt altceva dec\u00e2t comportamentul prosocial care ofer\u0103 o palet\u0103 vast\u0103 de modalit\u0103\u0163i (Miller \u015fi Eisenberg, 1988). \u00cen dezvoltarea comportamentului prosocial se face diferen\u0163\u0103 \u00eentre comportamentul altruist \u015fi cel de cooperare.<\/p>\n
Comportamentul altruist se manifest\u0103 atunci c\u00e2nd sunt ajuta\u0163i oamenii care se afl\u0103\u00een situa\u0163ii dificile. \u00cen cazul cooper\u0103rii este vorba de recunoa\u015fterea solicit\u0103rii ajutorului de c\u0103tre ceilal\u0163i\u015fi de \u00eencercarea de solu\u0163ionare a problemelor \u00eempreun\u0103 cu partenerul. Odat\u0103 cu sentimentele pozitive, cre\u0219te \u015fi probabilitatea de manifestare a comportamentelor de cooperare \u015fi de ajutorare \u00een situa\u0163iile ulterioare. Concluziile empirice sus\u0163in c\u0103 aceste comportamente pot fi \u00eembunat\u0103\u0163ite prin jocuri de rol (Walley, 1993).<\/p>\n
Autocontrol<\/strong>. Unii copii nu au \u00eenv\u0103\u0163at cum s\u0103 influen\u0163eze impulsurile agresive puternice \u015fi cum s\u0103-\u015fi dezvolte capacitatea de inhib\u0163ie. Abilitatea de a se distrage inten\u0163ionat de la un comportament reprezint\u0103 conceptul de autocontrol. Teoria \u00eenv\u0103\u021b\u0103rii vede autocontrolul ca pe un proces motiva\u0163ional, definitoriu pentru manifestarea comportamentului pozitiv (Bandura, 1989).<\/p>\n
Empatie<\/strong>. Al \u0219aselea obiectiv vizeaz\u0103 a patra etap\u0103 a modelului lui Kaufmann, mai exact predic\u021bia \u015fi evaluarea consecin\u021belor. Aspectul emo\u0163ional al empatiei se refer\u0103 la compasiunea pentru ceilal\u0163i, iar componenta cognitiv\u0103 are \u00een vedere \u00een\u0163elegerea perspectivei celuilalt, identificarea cu persoana \u00een cauz\u0103.<\/p>\n
Abilitatea de preluare a rolurilor<\/strong>. Pentru a putea vedea perspectiva altei persoane, este necesar\u0103 abilitatea de preluare a rolurilor \u015fi capacitatea de a recunoa\u015fte inten\u0163iile lor. Prin comportamentul de ajutorare, care reduce suferin\u0163a victimei, agresivitatea este \u00eengreunat\u0103 \u015fi chiar redus\u0103 (Mehrabian, 1997; Menesini \u015fi colab.,1997).<\/p>\n
Includerea<\/b>\u00a0<\/strong>p\u0103rin\u021bilor<\/b>. Speciali\u015ftii \u00een psihologia copilului consider\u0103 c\u0103 empatia este influen\u0163at\u0103 de comportamentele educa\u0163ionale ale p\u0103rin\u021bilor, put\u00e2nd fi exersat\u0103 prin jocuri de rol. Cre\u0219terea empatiei se face prin implicarea p\u0103rin\u0163ilor \u00een interven\u021bie, iar prin construirea \u015fi \u00eent\u0103rirea empatiei se poate aborda \u015fi comportamentul concuren\u021bial.<\/p>\n
\u00cen aceast\u0103 privin\u021b\u0103, rezultatele indic\u0103 faptul c\u0103 reducerea agresivit\u0103\u021bii la copii este posibil\u0103 doar dac\u0103 se schimb\u0103 condi\u021biile familiale, atitudinile educa\u021bionale \u0219i formele de \u00eent\u0103rire gre\u0219ite.<\/p>\n
Bibliografie<\/strong><\/em>
\n1. Adler A. – „Cunoasterea omului”, Editura stiintifica, Bucuresti, 1991.
\n2. Allport G.W. – „Personality. Psychological Interpretation”, Henry Holt, New York, 1937.
\n3. Balica, M., Fartu\u015fnic, C., Horga, I., Ionescu, M., Jig\u0103u, M., Liiceanu, A., & M\u0103rutescu, A. – ,Rezultatele cercet\u0103rii de teren -Violenta \u00een \u015fcoal\u0103\u201d, Bucure\u015fti: Ed. Alpha, 2006.
\n4. Bandura, A.-\u00a0 \u201dAggression: a social learning analysis\u201d, N-Y: Prentice-Hall, Englewood Cliffs, 1973
\n5. Berger A. – „Copilul dificil”, Editura Didactica \u015fi Pedagogica, Bucuresti, 1978.
\n6. Coasan A., Vasilescu A. – „Adaptarea scolara”, Editura stiintifica \u015fi Enciclopedica, Bucuresti, 1988.
\n7. Cosmovici A., Iacob L. – „Psihologie scolara”, Editura Didactica \u015fi Pedagogica, Bucuresti, 1997.
\n8. Magerotte G., Willaye E. \u015fi colab. \u2013 \u201d Interventie comportamentala clinica\u201d, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2012.
\n9. Piaget J. – „Psihologia inteligentei”, Editura stiintifica, Bucuresti, 1965.
\n10. P\u0103unescu C. – „Agresivitatea umana”, Editura Trei, Bucuresti,1995.
\n11. Petermann F., Petermann U. \u2013 \u201dProgram terapeutic pentru copii agresivi\u201d, Editura RTS, Cluj Napoca, 2005.
\n12.\u00a0 R\u0103dulescu M.S. – „Anomie, devianta \u015fi patologie sociala”, Hyperion, Bucuresti, 1991.
\n13. Schiopu U. – „Psihologia copilului”, Editura Didactica \u015fi Pedagogica, Bucuresti, 1967.
\n14. Szentagotai, A., T\u0103r\u0103u, A. – \u201dStil de via\u0163\u0103\u201d, Lemeni, G., Miclea, M (coord), Consiliere \u015fi orientare-ghid de educa\u0163ie pentru carier\u0103, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004
\n15. Verza E., Schiopu U. – „Psihologia v\u00e2rstelor”, Editura Didactica \u015fi Pedagogica, Bucuresti, 1995.<\/p>\n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu poate fi contrazis faptul c\u0103 un comportament agresiv are consecin\u021be negative asupra dezvolt\u0103rii copilului. Deficitele comportamentale sociale sunt rela\u021bionate cu agresivitatea. Copilul nu mai este capabil de rela\u021bionare \u0219i comunicare non-agresiv\u0103. Consecin\u021ba este aceea c\u0103 tr\u0103iesc izola\u021bi din punct … Cite\u0219te continuarea