Ne place s\u0103 eviden\u0163iem c\u0103 \u201elucrurile se schimb\u0103\u201d pentru c\u0103 este comod.
\nNoi ne schimb\u0103m, sau mai bine zis, ne plictisim. Trist este c\u0103, \u00een realitate, ne plictisim cu noi \u00een\u015fine. Cu c\u00e2t imagina\u0163ia este mai pu\u0163in dezvoltat\u0103, cu at\u00e2t mai mult risc\u0103m monotonia \u015fi plictiseala. O form\u0103 a plictiselii este \u015fi nemul\u0163umirea. Nemul\u0163umirea de sine, mai precis.
\nLucrurile se schimb\u0103, noi nu mai g\u0103sim perspective \u2013 \u015fi asta \u0163ine de voin\u0163\u0103.
\n<\/p>\n
Lipsa de interes este, de cele mai multe ori, hr\u0103nita de apari\u0163ia unei noi figuri. Acum, afectul este cel care dicteaz\u0103. Ra\u0163iunea, doar, g\u0103se\u015fte noi motive (de cele mai multe ori, false dar argumentate) pro sau contra. \u015ei de aici (de la apari\u0163ia unei noi figuri), hot\u0103r\u00e2m de r\u0103m\u00e2nem, sau nu, constan\u0163i \u00een rela\u0163ii. Cu c\u00e2t sentimentele sunt mai profunde, cu at\u00e2t suntem mai constan\u0163i. Fie \u201efideli\u201d sau nu, \u00eenceputurile sunt cople\u015fitoare. V\u0103paia exist\u0103 datorit\u0103 dorin\u0163ei de a cuceri, \u015fi invers. V\u00e2n\u0103toarea este acerba \u015fi uneori lipsit\u0103 de ra\u0163iune (lucru lesne de \u00een\u0163eles de consider\u0103m aportul mare al sentimentelor). \u015ei de profunzime. Exist\u0103 doar dorin\u0163a de a cuceri (a c\u00e2\u015ftiga). \u015ei ca \u00een orice v\u00e2n\u0103toare, \u201ev\u00e2natul\u201d este delicios. \u015ei ca \u00een orice v\u00e2n\u0103tore, va fi avut loc o observa\u0163ie atent\u0103, o analiz\u0103 \u015fi o strategie de atac (aici intervine ra\u0163iunea). Cu c\u00e2t suntem mai v\u00e2n\u0103tori, cu at\u00e2t mai mult suntem infideli. Cu c\u00e2t suntem mai infideli, cu at\u00e2t mai mult ne zbatem s\u0103 demonstr\u0103m c\u0103 \u201elucrurile s-au schimbat\u201d. \u015ei cu c\u00e2t se schimb\u0103 mai mult lucrurile, cu at\u00e2t suntem mai superficiali \u015fi evazivi \u015fi interesa\u0163i de \u201elaurii olimpiadei\u201d. Lucrurile r\u0103m\u00e2n acelea\u015fi: gesturile \u2013 acelea\u015fi, atitudinea \u2013 aceea\u015fi, rezultatul \u2013 acela\u015fi.<\/p>\n
Repeti\u0163ia \u00ee\u015fi face loc ca un v\u00e2rtej. Cucerirea se manifesta aproape identic: aceea\u015fi voce suava, aceea\u015fi str\u00e2ngere de m\u00e2n\u0103, privire gale\u015f\u0103 \u00eenso\u0163it\u0103 de acela\u015fi z\u00e2mbet la comand\u0103, acela\u015fi r\u00e2s \u00eeng\u0103duitor la \u201enimicuri\u201d, aceea\u015fi c\u0103utare iscoditoare a privirii de parc\u0103 ar dori s\u0103 p\u0103trund\u0103 mintea p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai ad\u00e2nci \u015fi intime l\u0103ca\u015furi cu n\u0103dejdea descoperirii de dorin\u0163e similare; aceea\u015fi zbatere de pleoape ca un cod morse cunoscut doar de viitorul v\u00e2nat. Sentimentul celui din urma este de \u201eunicat\u201d.<\/p>\n
Cu c\u00e2t nemul\u0163umirea de sine este mai mare, cu at\u00e2t mai mult se dore\u015fte demonstra\u0163ia c\u0103 aceasta (nemul\u0163umirea de sine) nu ar trebui s\u0103 existe. \u015ei ca \u00een reclamele cu pantofi sport, cineva din l\u0103untrul t\u0103u \u00ee\u0163i \u015fopte\u015fte: \u201ehai c\u0103 po\u0163i\u201d. \u015ei astfel, interesul \u00een \u201elaurii olimpiadei\u201d este la fel de mare ca \u015fi dorin\u0163a de afirmare, iar combaterea nemul\u0163umirii de sine cre\u015fte direct propor\u0163ional.<\/p>\n
Competi\u0163ia are loc \u00eentre persoan\u0103 \u015fi personalitatea acesteia, fapt pentru care, \u201eaprofundarea victimei\u201d pe termen lung nu-\u015fi mai are rostul, interesul se pierde \u015fi dorin\u0163a de a men\u0163ine rela\u0163ia se voaleaz\u0103 \u015fi ea. Pionul din linia \u00eent\u00e2i este cea mai sensibila \u201epojghi\u0163\u0103\u201d a afectului. Ea se va fi dizolvat la apari\u0163ia unei alte lupte. Aceasta \u201epojghi\u0163\u0103\u201d este pl\u0103cerea. Pl\u0103cerea de a cuceri \u015fi de a \u015fti c\u0103 e\u015fti dorit. Pl\u0103cerea de a fi adulat la finalul luptei precum un gladiator victorios \u00een arena bogat populat\u0103 de o mul\u0163ime \u00eensetat\u0103 de s\u00e2nge.<\/p>\n
Reversul medaliei: \u201enimicurile\u201d admirate la \u00eenceput devin iritante acum. Odat\u0103 cunoscute, ele \u00ee\u015fi pierd din savoare. Nu mai trezesc interes, nu pentru c\u0103 ele ar fi modificate, ci pentru simplul fapt c\u0103 \u201elaurii\u201d au fost primi\u0163i.<\/p>\n
Este fascinant c\u0103 \u201e\u00een vremurile de v\u00e2lv\u0103taie\u201d\u00a0 actul de curaj se manifest\u0103 continuu \u015fi f\u0103r\u0103 ezit\u0103ri ca o \u00eencercare de demonstrare a sinelui \u00eenaintea obiectivului de sedus.
\n\u015ei parc\u0103 nu-mi este clar: lucrurile se schimb\u0103?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ne place s\u0103 eviden\u0163iem c\u0103 \u201elucrurile se schimb\u0103\u201d pentru c\u0103 este comod. Noi ne schimb\u0103m, sau mai bine zis, ne plictisim. Trist este c\u0103, \u00een realitate, ne plictisim cu noi \u00een\u015fine. Cu c\u00e2t imagina\u0163ia este mai pu\u0163in dezvoltat\u0103, cu at\u00e2t … Cite\u0219te continuarea