Sensul fundamental \u015fi caracteristic pentru un cuv\u00e2nt, sensul lexical care red\u0103 exact ideea ce trebuie exprimat\u0103 se nume\u015fte sens propriu. \u00cenv\u0103\u0163\u00e2nd s\u0103 vorbeasc\u0103, \u015fi ulterior, \u00eembog\u0103\u0163indu-\u015fi vocabularul, copiii vor folosi \u00een general, cuvintele cu sensul lor propriu. \u015ei \u00een c\u0103r\u0163ile destinate lor, vor \u00eent\u00e2lni aceste cuvinte, dar, pe l\u00e2ng\u0103 ele, \u015fi cuvinte al c\u0103ror sens este altul dec\u00e2t cel obi\u015fnuit. Cu timpul, \u00een special prin lectur\u0103, ei vor descoperi c\u0103, \u00een anumite circumstan\u0163e lingvistice (proprii literaturii artistice), cuvintele pot fi folosite cu alte \u00een\u0163elesuri dec\u00e2t cele comune, obi\u015fnuite.
\nEste imposibil ca, \u00een cadrul orelor de limba rom\u00e2n\u0103, \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul s\u0103 evite abordarea sensului figurat al cuvintelor \u015fi expresiilor, pentru c\u0103, dac\u0103\u00a0 ar ignora acest aspect, elevii s\u0103i ar fi lipsi\u0163i de baza ra\u0163ional\u0103 a tr\u0103irii emotive.
\n\u00cen articol, ilustr\u0103m utilizarea sensului propriu \u015fi a sensului figurat cu exemple din opere literare.
\n<\/p>\n
Prin exerci\u0163iul comunic\u0103rii cotidiene, elevii \u00een\u0163eleg c\u0103 fiecare cuv\u00e2nt, form\u0103 gramatical\u0103, propozi\u0163ie, text are un \u00een\u0163eles. \u00cent\u00e2lnindu-se, \u00een cadrul experien\u0163ei lor lingvistice, de mai multe ori cu acela\u015fi cuv\u00e2nt, utilizat cu acela\u0163i \u00een\u0163eles, ei descoper\u0103 ceea ce \u00een lingvistic\u0103 se nume\u015fte sens lexical.<\/p>\n
Sensul lexical \u0163ine de natura lexical\u0103 a cuv\u00e2ntului, de apartenen\u0163a acestuia la una dintre clasele lexico-gramaticale (p\u0103r\u0163i de vorbire) existente, \u015fi este p\u0103strat de cuv\u00e2nt \u00een toate formele flexionare(dac\u0103 cuv\u00e2ntul este flexibil). Sensul lexical este str\u00e2ns legat de con\u0163inutul no\u0163ional al cuv\u00e2ntului.<\/p>\n
Sensul lexical diferit de cel obi\u015fnuit\/ propriu, folosit \u00een scopuri afective, expresive, artistice poart\u0103 numele de sens figurat. \u00cen\u0163elegerea limbajului artistic de c\u0103tre copiii de v\u00e2rst\u0103 \u015fcolar\u0103 presupune, \u00een mod necesar, \u00een\u0163elegerea raportului \u00eentre sensul propriu \u015fi sensul figurat, \u00eentre con\u0163inutul cuv\u00e2ntului cu primul statut \u015fi con\u0163inutul aceluia\u015fi cuv\u00e2nt cu al doilea statut.<\/p>\n
Paralel cu identificarea sensului propriu al cuvintelor, \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul va determina \u00eempreun\u0103 cu elevii \u015fi sensul figurat al lor. Pentru elevi va fi un alt \u00een\u0163eles, determinat de inten\u0163iile scriitorului\/ poet \u015fi prozator \u015fi realizat printr-o combinare, adeseori, nea\u015fteptat\u0103 a cuvintelor.<\/p>\n
Vom ilustra \u00eentrebuin\u0163area \u00eentr-un text literar a cuvintelor cu sens propriu \u015fi a cuvintelor cu sens figurat, referindu-ne la povestirea lui Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunat\u0103. Dar, \u00een aceea\u015fi povestire, \u00een alte contexte, cuvintele sunt folosite cu sens figurat. Este nefunc\u0163ional \u015fi dep\u0103\u015fe\u015fte capacitatea de acceptare a elevului ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul s\u0103 realizeze lec\u0163ii de analiz\u0103 stilistic\u0103; nici nu-\u015fi poate propune (\u015fi nici nu are rost) s\u0103 analizeze toate cazurile de cuvinte\/ expresii cu sens figurat. Se va opri numai asupra unora, mai expresive, mai deosebite.<\/p>\n Cel mai potrivit termen pentru desemnarea acestor structuri nu este acela de expresii frumoase\/ cum se obi\u015fnuie\u015fte), ci de expresii poetice. Nu e potrivit s\u0103 le consider\u0103m expresii frumoase, deoarece chiar propozi\u0163ia Ce facem acum?<\/em>\u00a0este frumoas\u0103, pentru c\u0103 este corect\u0103. \u00cen comunicare, frumos este ceea ce e corect, acceptabil, ceea ce nu este incorect sau vulgar.<\/p>\n C\u00e2nd se analizeaz\u0103 cuvintele\/ structurile cu sens figurat, \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul va avea \u00een vedere, \u00eent\u00e2i, sensul propriu (cel mai bine cunoscut copiilor) \u015fi apoi, \u00eempreun\u0103, vor \u00eencerca s\u0103 identifice noul sens, ob\u0163inut prin raportarea cuvintelor la asocia\u0163iile semantice din care fac parte. Noile sensuri ale cuvintelor reprezint\u0103 parte din arta scriitorului \u015fi ele ne determin\u0103 s\u0103 ne reprezent\u0103m realitatea, mai bine, mai emo\u0163ional.<\/p>\n Verbul a s\u0103geta \u00eenseamn\u0103 a lovi, a r\u0103ni, a ucide cu s\u0103geata, dar cu alte sensuri este \u00eentrebuin\u0163at \u00een textul sadovenian.<\/p>\n Patrocle se n\u0103pusti asupra mesteac\u0103nului \u015fi mierloiul s\u0103get\u0103 prin p\u0103ienjeni\u015ful de aur spre taini\u0163ele dumbr\u0103vii.<\/em><\/p>\n Aici, sensul verbului este de a se mi\u015fca repede (\u015fi \u00een linie dreapt\u0103) ca o s\u0103geat\u0103. Niciodat\u0103 Lizuca nu v\u0103zuse luna a\u015fa de aproape \u015fi a\u015fa de mare. O nelini\u015fte i se furi\u015f\u0103 \u00een suflet.<\/em><\/p>\n C\u00e2nd un corp se men\u0163ine la suprafa\u0163a unui lichid sau se mi\u015fc\u0103 pe suprafa\u0163a lichidului, se spune c\u0103 plute\u015fte. Folosit cu sens figurat, acela\u015fi verb are sensul de a se men\u0163ine sau a se mi\u015fca \u00eencet \u00eentr-un spa\u0163iu.<\/p>\n Deasupra, departe, se pleca cerul albastru spre dumbrav\u0103, curg\u00e2nd ca o ap\u0103; \u015f-o \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 pajur\u0103 plutea pe talazul acela,cu aripile neclintite.<\/em><\/p>\n \u00cen procesul de interpretare a textelor literare \u2013 de relevare a semnifica\u0163iilor lor estetice \u015fi etice, a valorilor afective \u2013 un rol important \u00eel de\u0163ine perspectiva stilistic\u0103 de abordare. Indiscutabil, a interpreta un text literar din punct de vedere stilistic reprezint\u0103 o opera\u0163ie dificil\u0103, dar ea se \u00eensuse\u015fte prin exerci\u0163ii continue, desf\u0103\u015furate gradat \u00een func\u0163ie de dificultate, integrate \u00een procesul general de \u00eensu\u015fire a limbii rom\u00e2ne la ciclul primar, prin stimularea intereselor cognitive ale elevilor.<\/p>\n F\u0103r\u0103 s\u0103 se fac\u0103 apel la numele figurilor de stil, elevii pot \u00een\u0163elege construc\u0163ia \u015fi semnifica\u0163ia acestora,pot identifica valoarea lor \u00een contextele date, pot delimita sensul propriu de sensul figurat sau descoperi plusul de expresivitate ob\u0163inut prin folosirea figurilor de stil.<\/p>\n Epitetul exprimat prin adjectiv subliniaz\u0103 o \u00eensu\u015fire socotit\u0103 esen\u0163ial\u0103, relevant\u0103 pentru obiectul respectiv. \u00cen interpretarea secven\u0163ei: \u00cen lini\u015ftea ce se f\u0103cu le auzeam strig\u0103tul alb \u015fi straniu.\u00a0<\/em>(Povestiri, 89) \/ din Cheia<\/em> de Mihail Sadoveanu, pentru a se ajunge la valoarea\u00a0 semantic\u0103 a adjectivului alb, se va pleca de la determinarea cadrului temporal la care se refer\u0103 autorul \u015fi a caracteristicilor lui: o diminea\u0163\u0103 de \u00eenceput de prim\u0103var\u0103, lumin\u0103, copii ie\u015find ca g\u00e2zele la soare, planarea pe cer a unui stol de cocori. Folosit cu sens propriu, alb \u00eenseamn\u0103 de culoarea laptelui, a z\u0103pezii, or, \u00een mod evident, nu acest sens \u00eel avea \u00een contextul anterior, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, de\u015fi se refer\u0103 la o realitate perceptibil\u0103 auditiv (strig\u0103tul), adjectivul-epitet este coloristic.<\/p>\n \u00cen cazul secven\u0163ei: Cre\u015ftea geana de ziu\u0103; pe ape se deslu\u015feau aburi \u015ferpui\u0163i<\/em> (av\u00e2nd forma \u015farpelui c\u00e2nd se deplasez\u0103), se poate stabili cu elevii c\u0103 acest cuv\u00e2nt provine de al substantivul \u015farpe, preg\u0103tindu-i \u00een felul acesta pentru \u00een\u0163elegerea no\u0163iunii de familie lexical\u0103, cu care se vor \u00eent\u00e2lni \u00een clasa a V-a.<\/p>\n Exist\u0103 cazuri c\u00e2nd adjectivul este, \u00een acela\u015fi timp, epitet al substantivului \u015fi al verbului: Domnu` Trandafir ne privea vesel cu ochii lui negri<\/em>\u00a0(Povestiri,88). Prin aceast\u0103 dubl\u0103 subordonare a adjectivului vesel, \u015fi fa\u0163\u0103 de substantivul-subiect, \u015fi fa\u0163\u0103 de verbul-predicat, se caracterizez\u0103 cuprinz\u0103tor felul de a fi al acestui dasc\u0103l, marcat de \u00een\u0163elegere, bun\u0103tate, bun\u0103 dispozi\u0163ie. Sintactic, vesel este un element predicativ suplimentar. \u00cenv\u0103\u0163\u0103torii trebuie s\u0103 evite includerea \u00een textele pentru analiz\u0103 gramatical\u0103 a unor asemenea situa\u0163ii, pentru c\u0103 rezolvarea \u2013 potrivit cuno\u015ftin\u0163elor lor \u2013 ca atribut sau complement nu corespunde realit\u0103\u0163ii. Stilistic \u00eens\u0103, aceast\u0103 situa\u0163ie poate fi discutat\u0103.<\/p>\n C\u00e2nd substantivul este folosit cu valoare de epitet, el denume\u015fte de obicei metale, pietre pre\u0163ioase, prin intermediul c\u0103rora se sugereaz\u0103 culori. Nu numai c\u0103 sunt mai expresive dec\u00e2t epitetele exprimate prin adjectivele de la care pornesc, dar dob\u00e2ndesc chiar sensuri noi fa\u0163\u0103 de acestea. Astfel, epitetul-substantiv (sintactic: atribut substantival prepozi\u0163ional) de purpur\u0103<\/em> are acela\u015fi con\u0163inut semantic cu adjectivul purpuriu<\/em>: ro\u015fu-\u00eenchis, dar cu o deschidere semantic\u0103 mai mare (\u00eenglobeaz\u0103 \u00een sens \u015fi haina colorat\u0103 astfel).<\/p>\n \u00centr-o secven\u0163\u0103 cum este: \u201eca o fulguire de aur<\/em>\u201d (Povestiri, 88), epitetul de aur<\/em> \u00eenseamn\u0103 mai mult dec\u00e2t auriu<\/em>, pentru c\u0103 \u00een perceperea acestui cuv\u00e2nt, culorii i se asociaz\u0103 \u015fi ideea de corp material, de greutate. Elevii pot primi sarcina s\u0103 determine sensul unor alte structuri: oameni cu inimile de aur. Pornind de la deriv\u0103rile deja realizate: purpur\u0103 \u2013 purpuriu, aur \u2013 auriu, se va da elevilor s\u0103 completeze lista acestor deriv\u0103ri cu: aram\u0103 (ar\u0103miu), argint (argintiu), diamant (diamantin), rubin (rubiniu), \u015fi s\u0103 integreze cuvintele nou create \u00een enun\u0163uri. Un alt exerci\u0163iu presupune elaborarea de propozi\u0163ii \u00een care cuvintele s\u0103 fie folosite cu alt sens dec\u00e2t cel comun, obi\u015fnuit: Are o br\u0103\u0163ar\u0103 de argint\/. Are argint \u00een p\u0103r.\/ Acesta e un obiect de aram\u0103.\/ A v\u0103zut din dep\u0103rtare codrii de aram\u0103<\/em> \u015fi s\u0103 le explice.<\/p>\n Pentru a asigura \u00een\u0163elegerea compara\u0163iei, \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul poate proceda analitic, prin determinarea structurii ei, potrivit puterii de \u00een\u0163elegere a copiilor: termenul comparat (folosit cu sens propriu ) \u015fi termenul cu care este comparat. De exemplu, \u00een interpretarea secven\u0163ei sadoveniene: Era \u00eenceput de prim\u0103var\u0103, prin martie, \u015fi pe ferestrele deschise n\u0103v\u0103lea lumin\u0103 nou\u0103, ca o fulgerare de aur\u00a0<\/em>(Povestiri, 88), termenul comparat folosit cu sens propriu, este lumin\u0103<\/em>, iar termenul cu care se compar\u0103, ca o fulguire<\/em>, este folosit cu sens figurat (cu sens propriu: a fulgui\/ a ninge cu fulgi rari). Prin grupul ca o fulguire, scriitorul sugereaz\u0103 c\u0103derea lent\u0103, cald\u0103 a razelor de soare. Pentru a asigura \u00een\u0163elegerea prin efort propriu a acestei figuri de stil, se poate da elevilor un exerci\u0163iu de tipul: Explica\u0163i sensul grupului de cuvinte indicat: C\u00e2nd deodat\u0103, \u00eentr-o zi, ca \u00eentr-o sc\u0103p\u0103rare de lumin\u0103, i-am g\u0103sit cheia…<\/em> (= foarte repede). Se va pleca de la stabilirea sensului propriu al cuv\u00e2ntului a sc\u0103p\u0103ra: a produce sc\u00e2ntei prin lovirea cremenei cu amnarul: (despre pietre sau corpuri dure) a scoate sc\u00e2ntei prin ciocnire, \u015fi de la constatarea c\u0103 limina produs\u0103 prin ciocnire dureaz\u0103 foarte pu\u0163in.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Sensul fundamental \u015fi caracteristic pentru un cuv\u00e2nt, sensul lexical care red\u0103 exact ideea ce trebuie exprimat\u0103 se nume\u015fte sens propriu. \u00cenv\u0103\u0163\u00e2nd s\u0103 vorbeasc\u0103, \u015fi ulterior, \u00eembog\u0103\u0163indu-\u015fi vocabularul, copiii vor folosi \u00een general, cuvintele cu sensul lor propriu. \u015ei \u00een c\u0103r\u0163ile … Cite\u0219te continuarea
\n\u00cen fraza:
\n– Patrocle, ce facem noi acum? \u00eentreb\u0103 ea pe c\u0103\u0163el.<\/em>
\nfiecare cuv\u00e2nt este folosit cu sensul obi\u015fnuit, comun \u015fi receptat ca atare de c\u0103tre vorbitor.<\/p>\n
\nVerbul a se furi\u015fa, utilizat cu sens propriu, \u00eenseamn\u0103 a se strecura pe nesim\u0163ite, a p\u0103trunde pe furi\u015f, pe ascuns. La Sadoveanu, sensul lui este de a ap\u0103rea \u00eencet, dar nu este vorba de o fiin\u0163\u0103 material\u0103, ci de o stare de spirit.<\/p>\n