Interpretarea aspectului grafic al variantei scrise a limbii se \u00eenscrie \u00eentr-o tendin\u021b\u0103 relativ nou\u0103, manifestat\u0103 at\u00e2t \u00een cercet\u0103rile de la nivel interna\u021bional, c\u00e2t \u0219i \u00een cele de la noi. Noi cercet\u0103ri „revitalizeaz\u0103” planul scrierii, nu pentru a anula importan\u021ba planului vorbirii, ci mai ales pentru a le confrunta, \u00een \u00eencercarea de a ameliora \u00een\u021belegerea \u0219i utilizarea ambelor.
\nPropun \u00een cele ce urmez\u0103 o trecere de la scriere, \u00een general, c\u0103tre un aspect particular, punctua\u021bia. Scrierea, form\u0103 de manifestare a limbii, presupune transformarea g\u00e2ndirii \u00een fraze realizate prin semne, \u00eentr-o ordine specific\u0103, dat\u0103 de necesitatea de a transmite un sens. Necesitatea de a evita ambiguitatea duce mai \u00eent\u00e2i la izolarea cuvintelor, la notarea unor semne de punctua\u021bie, la delimitarea de paragrafe.
\n<\/p>\n
Accentul asupra punctua\u021biei este datorat contradic\u021biilor\u00a0 \u0219i func\u021biilor multiple, care au determinat viziunea conform c\u0103reia aceasta s-ar afla \u00een centrul sistemului grafic. \u00cen plus, din punct de vedere lingvistic, obiectivul meu este de a demonstra faptul c\u0103, dincolo de un ansamblu de m\u0103rci tipografice, punctua\u021bia este un element al limbii purt\u0103tor al unei valori enun\u021biative, un element al unei strategii enun\u021biative din cadrul enun\u021b\u0103rii scrise.<\/p>\n
Observa\u021biile mele\u00a0 merg\u00a0 \u0219i \u00een direc\u021bia neg\u0103rii universalit\u0103\u021bii semnelor, afirmat\u0103 \u00een repetate r\u00e2nduri. Ceea ce putem afirma, \u00eempreun\u0103 cu Nina Catach, este c\u0103 nu semnele de punctua\u021bie sunt universale, ci c\u0103 liniile generale ale punctua\u021biei sunt universale.<\/p>\n
Problema punctua\u0163iei este str\u00e2ns legat\u0103 de statutul scrisului, de recunoa\u015fterea sau negarea caracterului s\u0103u secundar sau autonom \u00een raport cu oralul, de aceast\u0103 faimoas\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu oralul, uneori negat\u0103, alteori afirmat\u0103 fie de teoreticieni, fie de practicieni. Baza o constituie opozi\u0163ia dintre sus\u0163in\u0103torii fonocentrismului, care cred \u00een func\u0163ia intonativ\u0103 a punctua\u0163iei,\u00a0 \u015fi cei ai autonomismului, pentru care semnele de\u00a0 punctua\u0163ie constituie un instrument al enun\u0163\u0103rii scrise.<\/p>\n
Afirmarea autonomiei scrisului este cea care a condus \u00eens\u0103 la schimbarea viziunii asupra punctua\u0163iei, care nu mai este considerat\u0103 simplu instrument auxiliar al\u00a0 oraliz\u0103rii.
\nPrin urmare, problema definirii punctua\u021biei este str\u00e2ns legat\u0103 de viziunea asupra scrisului \u0219i implicit de conceperea rolului ei.<\/p>\n
Astfel, de cele mai multe ori, punctua\u021bia este definit\u0103 ca sistemul de semne grafice care contribuie la organizarea unui text scris \u015fi care aduce indica\u0163ii prozodice, marcheaz\u0103 raporturi sintactice sau vehiculeaz\u0103 informa\u0163ii semantice. Aspectul ce prive\u0219te organizarea textului presupune faptul c\u0103 semnele de punctua\u0163ie servesc structur\u0103rii acestuia la mai multe niveluri: al cuvintelor, al frazei \u015fi al a\u015fez\u0103rii \u00een pagin\u0103 a textului.<\/p>\n
Av\u00e2nd la baz\u0103 concep\u021bia c\u0103 oralul este singura form\u0103 de existen\u021bei a limbii, c\u0103 scrisul este doar o reprezentare a oralului (sau\u00a0 \u00eenregistrare, sau\u00a0 atestare), a fost frecvent formulat\u0103 ideea c\u0103 func\u021bia esen\u021bial\u0103 a semnelor de punctua\u021bie este una suprasegmental\u0103, de reprezentare grafic\u0103 a aspectelor prozodice. Evolu\u021bia ulterioar\u0103 a permis eviden\u021bierea, at\u00e2t pentru limba rom\u00e2n\u0103, c\u00e2t \u0219i pentru limba francez\u0103, a altor func\u021bii ale punctua\u021biei: organizator sintactic \/ textual \u0219i component\u0103 a sensului.<\/p>\n
De re\u021binut ni s-au p\u0103rut viziunile asupra func\u021biilor punctua\u021biei identificate \u00een lucr\u0103rile cercet\u0103toarei\u00a0 Nina Catach, care stabile\u0219te \u015fi trei func\u0163ii ale semnelor de punctua\u0163ie: func\u0163ia\u00a0 sintactic\u0103<\/strong> (de organizare), func\u0163ia suprasegmental\u0103<\/strong> (care vizeaz\u0103 coresponden\u0163a cu varianta oral\u0103), func\u0163ia\u00a0 semantic\u0103<\/strong> (substitut sau supliment semantic). Aspectul grafic \u00een textul literar, l\u0103s\u00e2nd deoparte dimensiunea grafemelor alfabetice, se realizeaz\u0103 \u00een cea mai mare parte prin punctua\u021bie, \u00een m\u0103sura \u00een care se accept\u0103 o viziune larg\u0103 asupra acesteia (procedee tipografice, aspecte ale prezent\u0103rii textului sau de a\u0219ezare \u00een pagin\u0103).<\/p>\n Realiz\u0103rile punctua\u021biei \u00eentr-un text depind\u00a0 \u0219i au depins \u00eentotdeauna, de mai mul\u021bi factori: epoc\u0103, tipuri de texte, modalit\u0103\u021bile de transmitere a textelor, alegeri individuale.<\/p>\n \u00cen literatur\u0103, manifest\u0103rile punctua\u021biei sunt reprezentate de fapt de dou\u0103 direc\u021bii: punctua\u021bie\u00a0 gramatical\u0103<\/strong> vs. punctua\u021bie stilistic\u0103<\/strong>, punctua\u021bie logic\u0103<\/strong> vs. punctua\u021bie subiectiv\u0103<\/strong>, manifest\u0103ri de o parte ale normei, fa\u021b\u0103 de care orice abatere este o gre\u0219eal\u0103 \u0219i trebuie corectat\u0103, pe de alt\u0103 parte, manifest\u0103ri ale artei, ale individualit\u0103\u021bii creatoare, \u00een care orice abatere devine stil.<\/p>\n \u00cen producerea \u0219i receptarea textului, important este c\u0103 semnele de punctua\u021bie nu \u00eenso\u021besc textul, ci sunt interioare acestuia. Textul nu exist\u0103, nu poate fi conceput \u00een absen\u021ba acestora; semnele nu constituie elemente ce se adaug\u0103 textului, ci elemente care constituie textul, \u00een dimensiunea lui sintactic\u0103 \u0219i semantic\u0103.<\/p>\n Valoarea semnelor, raportul \u00eentre valoarea lor\u00a0 \u0219i terminologia folosit\u0103, inventarul semnelor, dar \u0219i regulile de utilizare au evoluat continuu.<\/p>\n Semnele de punctua\u021bie nu pot fi \u00een\u021belese \u00een totalitate f\u0103r\u0103 a fi puse \u00een\u00a0 rela\u021bie cu receptarea textului,\u00a0 lectura.<\/p>\n Printre efectele interven\u021biei punctua\u021biei \u00een textul literar, se pot\u00a0 identifica, pe baza fragmentelor analizate, polifonia, fragmentarea, modalizarea, toate cu posibilit\u0103\u021bi multiple de realizare (de exemplu: polifonia, realizat\u0103 prin ghilimele, linii de pauz\u0103, paranteze). Un interes deosebit \u00eel prezint\u0103 modalizarea\u00a0 autonimic\u0103, pornind de la viziunea lui Jacqueline Authier-Revuz. At\u00e2t \u00een categoria grafemelor punctua\u021bionale, c\u00e2t \u0219i \u00een cea a punctua\u021biei integrate se pot identifica elemente care contribuie la realizarea acestui efect.<\/p>\n Concluzia \u00een urma acestor analize este c\u0103 punctua\u0163ia, ca dimensiune\u00a0 a aspectului grafic, este de fapt o dimensiune a c\u0103rei\u00a0 delimitare este de fapt una pur metodologic\u0103. Existen\u0163a ei \u00een textul literar este rezultatul inten\u021biei de comunicare a celui care scrie \u0219i este cea produc\u0103toare de efecte decelabile la nivelul recept\u0103rii.<\/p>\n Bibliografie:<\/strong><\/em> Interpretarea aspectului grafic al variantei scrise a limbii se \u00eenscrie \u00eentr-o tendin\u021b\u0103 relativ nou\u0103, manifestat\u0103 at\u00e2t \u00een cercet\u0103rile de la nivel interna\u021bional, c\u00e2t \u0219i \u00een cele de la noi. Noi cercet\u0103ri „revitalizeaz\u0103” planul scrierii, nu pentru a anula importan\u021ba planului … Cite\u0219te continuarea
\nAbordarea lui Anis, una dintre cele mai originale abord\u0103ri ale punctua\u021biei,\u00a0presupune identificarea a dou\u0103 categorii, semne cu func\u021bie sintagmatic\u0103\u00a0 \u0219i semne cu func\u021bie polifonic\u0103<\/p>\n
\nGheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dic\u021bionar de terminologie lingvistic\u0103<\/em>, Ed. Albatros, Bucure\u0219ti, 1980
\nNina Catach, La ponctuation (Histoire et syst\u00e8me)<\/em>, Presses Universitaires de France, coll. \u00ab Que saisje ? \u00bb, Paris, p. 6.
\nNina Catach, 1998, \u00ab La ponctuation et les syst\u00e8mes d\u2019\u00e9criture: dedans ou dehors?<\/em> \u00bb, Jean-Marc
\nDefays, Laurence Rosier, Fran\u00e7oise Tilkin (\u00e9ds.),\u00a0 A qui appartient la ponctuation ?<\/em>, Duculot, Paris, Bruxelles, pp. 31-43,\u00a0 p. 41.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"