Termenul de LECTUR\u0102 provine din limba francez\u0103, lecture, \u015fi, \u00een cadrul fenomenului cultural, descrie modalit\u0103\u0163ile de a citi \u015fi de a interpreta un text literar sau un fapt real, d\u00e2ndu-i un sens ce se situeaz\u0103 dincolo de semnifica\u0163ia aparent\u0103.\u00a0Lectura activ\u0103 \u00eenseamn\u0103 cunoa\u015ftere \u015fi descoperire a straturilor obiectului reprezentat, \u00een timp ce lectura pasiv\u0103 este doar receptarea mecanic\u0103 a sensului textului, sau, mai bine spus, a stratului semantic, f\u0103r\u0103 leg\u0103turile necesare \u00eentre fraze.
\n<\/p>\n
Exist\u0103, cum sublinia Paul Cornea \u00een \u201cIntroducere \u00een teoria lecturii\u201d, dou\u0103 accep\u0163ii majore ale conceptului de lectur\u0103; o accep\u0163ie care se rezum\u0103 la comunicarea scriptic\u0103-citirea propriu-zis\u0103, \u015fi o alta, extins\u0103, care se refer\u0103 la orice tip de comunicare, apt\u0103 s\u0103 fie decodificat\u0103 de o con\u015ftiin\u0163\u0103 receptoare.\u00a0\u00cen sens restr\u00e2ns, prin lectur\u0103 se \u00een\u0163elege ansamblul activit\u0103\u0163ilor perceptive \u015fi cognitive viz\u00e2nd identificarea \u015fi \u00een\u0163elegerea mesajelor transmise grafic.<\/p>\n
Cel de-al doilea sens al termenului, extins, se refer\u0103 la identificarea \u015fi \u00een\u0163elegerea unor mesaje transmise cu ajutorul altor sisteme semnificante dec\u00e2t cel grafic. \u00cen acest fel, orice sistem de semne artificiale sau naturale, av\u00e2nd o anumit\u0103 sintax\u0103 (reguli de combinare) \u015fi o semantic\u0103 (un repertoriu de semnifica\u0163ii), poate fi citit. Exist\u0103, astfel, lecturi tactile ( de exemplu alfabetul Braille, utilizat de orbi), lecturi optice (care presupun descifrarea caracterelor \u00eenscrise de un calculator), lecturi ale codului genetic, lecturi ale tr\u0103s\u0103turilor fe\u0163ei (fizionomiei), lecturi ale caracterelor scrisului (grafologie), lecturi ale viselor (psihanaliza) etc. \u00cen acest \u00een\u0163eles general, lectura devine, remarc\u0103 Paul Cornea, o form\u0103 universal\u0103 a capacit\u0103\u0163ii omului de a descifra sensurile universului, un mod de a instaura semnifica\u0163ii, corel\u00e2nd unit\u0103\u0163i de con\u0163inut unor expresii date. Ideea c\u0103 actul lecturii presupune \u00eensumarea, sinteza semnelor grafice a dominat g\u00e2ndirea tradi\u0163ional\u0103.
\nDin punct de vedere etimologic, la originea cuv\u00e2ntului lectur\u0103 se afl\u0103 r\u0103d\u0103cina indo-european\u0103 \u201eleg\u201d (cu sensul de \u201ereunire\u201d) p\u0103strat\u0103 \u00een greac\u0103 (leg-eon), latin\u0103 \u015fi albanez\u0103. \u00cen limbile moderne, termenul provine din latinescul \u201electura\u201d, trecut \u00een secolul al XIV-lea \u00een francez\u0103 sub forma \u201electure\u201d, de unde s-a r\u0103sp\u00e2ndit \u00een celelalte limbi. \u00cen latin\u0103 lego \u00eenseamn\u0103, pe de o parte, \u201ea str\u00e2nge, a aduna, a reuni\u201d (limba rom\u00e2n\u0103 \u201ea lega\u201d); \u00een al doilea r\u00e2nd, ( \u201ea alege, a cerne\u201d) \u015fi \u00een al treilea r\u00e2nd \u201ea enumera, a socoti\u201d.<\/p>\n
\u00cen lumina teoriei lecturii, se poate afirma c\u0103 destinul operei nu este dat de scriitor, ci de cititor. Umberto Eco studiaz\u0103 problema recept\u0103rii textului \u00een cartea sa Lector in fabula, unde stabile\u015fte dou\u0103 categorii de cititori: cititorul ingenuu \u015fi cititorul specializat (avizat).<\/p>\n
Exemple simbolice de cititori ingenui sunt Don Quijote, a c\u0103rui dram\u0103 se datoreaz\u0103 faptului c\u0103 el nu mai poate distinge planul realului de planul fic\u0163iunii sau Emma Bovary, caracterizat\u0103 de aceea\u015fi confuzie real\/ imaginar. O lectur\u0103 eficient\u0103 pot efectua doar cititorii specializa\u0163i, care \u00ee\u015fi pot raporta via\u0163a la literatur\u0103, dar nu tr\u0103iesc, la propriu,\u00a0 literatura. Dac\u0103 pe cititorul comun (ingenuu) \u00eel intereseaz\u0103 doar nara\u0163iunea, stratul aparent al operei, cititorul specializat este preocupat mai ales de semnifica\u0163iile profunde ale textului \u015fi are tendin\u0163a de a se confunda cu unul dintre personaje. Teoria lecturii textului literar studiaz\u0103 propriet\u0103\u0163ile textului v\u0103zut ca o realitate specific\u0103, ce beneficiaz\u0103 de un sistem specific de semne lingvistice. Sistemele de coduri sunt limbajele \u00een virtutea c\u0103rora recitim literaturile care ne preocup\u0103. Totodat\u0103, teoria lecturii studiaz\u0103 \u015fi codul (semnul lingvistic) ce st\u0103 la baza literaturii. Astfel, unele opere ale trecutului nu mai sunt citite din perspectiva epocii \u00een care au fost create, ci din punctual\u00a0 de vedere al prezentului. Criticul \u015fi teoreticianul Hans Robert Jauss s-a ocupat de examinarea categoriilor \u015fi no\u0163iunilor legate de actul comunic\u0103rii, dar \u015fi de comportarea cititorului \u00een procesul lecturii. \u00centr-o culegere de studii consacrate teoriei recept\u0103rii, Jauss \u00eencearc\u0103 s\u0103 dea o defini\u0163ie a lecturii: \u201eLectura este un act prin intermediul c\u0103ruia realiz\u0103m pe de o parte \u00eensemn\u0103tatea comunic\u0103rii literare, \u015fi, pe de alt\u0103 parte ea ne permite s\u0103 producem noi \u00een\u015fine scrierile de reprezent\u0103ri pe care semnul lingvistic ni le transmite\u201d. \u00cen spa\u0163iul de a\u015fteptare al lecturii, cititorii abordeaz\u0103 textul literar cu ajutorul unui anumit cod, transform\u00e2nd semnifica\u0163iile operei \u00een reprezent\u0103ri \u015fi recre\u00e2nd astfel textul. Dup\u0103 Jauss, lectura \u201etrebuie conceput\u0103 ca o rela\u0163ie \u00eentre doi protagoni\u015fti, un om care arat\u0103 \u015fi un altul care vede\u201d. Sistemul codificat al limbajului literar este de fapt un act prin care se pot descifra \u015fi decodifica semnifica\u0163iile operei literare, ref\u0103c\u00e2ndu-se astfel seriile de reprezent\u0103ri ce \u00eei sunt proprii acesteia. \u00cen procesul lecturii \u00eens\u0103, textul pe care \u00eel cercet\u0103m \u015fi pe care prin lectura noastr\u0103 \u00eel realiz\u0103m exist\u0103 \u00een cadrul unei largi rela\u0163ii cu alte texte, exist\u0103 \u00eentr-o arie a intertextualit\u0103\u0163ii.<\/p>\n
Lectura, ca activitatea intelectual\u0103, este un efort ce \u00eensumeaz\u0103 \u00een sine informa\u0163ii \u015fi cuno\u015ftin\u0163e din discipline \u015fi domenii variate. Exist\u0103, \u00een viziunea acestui teoretician, \u015fase tipuri de abordare a textului literar de un cititor avizat:
\na) abordarea retoric\u0103;
\nb) abordarea semantico-structuralist\u0103 (lingvistica);
\nc) abordarea fenomenologic\u0103;
\nd) abordarea psihanalitic\u0103 (\u00een care accentul subiectului este mai ap\u0103sat);
\ne) abordarea socio-istoric\u0103
\nf) abordarea din perspectiva hermeneuticii textului, care le \u00eensumeaz\u0103 pe celelalte.<\/p>\n
Abordarea retoric\u0103 \u015fi abordarea semiotico-structuralist\u0103 sunt abord\u0103ri textuale, fiindc\u0103 au \u00een vedere propriet\u0103\u0163ile intrinseci ale textului ca o realitate pur lingvistic\u0103. \u00cen vizinea lui Roman Ingarden lectura este de dou\u0103 tipuri: activ\u0103 \u015fi pasiv\u0103. Lectura activ\u0103 \u00eenseamn\u0103 cunoa\u015ftere \u015fi descoperire a straturilor obiectului reprezentat, \u00een timp ce lectura pasiv\u0103 este doar receptarea mecanic\u0103 a sensului textului, sau, mai bine spus, a stratului semantic, f\u0103r\u0103 leg\u0103turile necesare \u00eentre fraze.<\/p>\n
O paralel\u0103 \u00eentre lectura semnelor grafice (semne tipografice ajut\u0103toare care contribuie la structurarea \u015fi construc\u0163ia unui text, fraze sau a unei formule) \u015fi lectura iconic\u0103, facilitat\u0103 de cinematograf sau de televiziune este edificatoare cu privire la statutul \u015fi func\u0163iile recept\u0103rii literaturii. Astfel, cititorul unui text literar nu are acces direct la imagini, ci la cuvinte, a\u015fadar la o serie de reprezent\u0103ri abstracte, pe care este necesar s\u0103 le traduc\u0103 \u00een imagini sensibile, s\u0103 le imagineze \u00een toat\u0103 materialitatea lor. \u00centre \u201electura\u201d unui film \u015fi lectura unei opere literare exist\u0103 o diferen\u0163\u0103 de calitate a activit\u0103\u0163ii cognitive implicate \u00een procesul recept\u0103rii. Pe de o parte, receptarea imaginii filmice este mai cur\u00e2nd pasiv\u0103, fluxul imaginistic este absorbit f\u0103r\u0103 un efort aparent, substan\u0163ial \u015fi, pe de alt\u0103 parte, lectura operei literare presupune un proces complex de elaborare a reprezent\u0103rilor, de completare a sugestiilor semantice ale autorului \u015fi de descifrare a semnifica\u0163iilor de profunzime ale textului literar. Deci,\u00a0 lectura este un act at\u00e2t de complex \u00eenc\u00e2t este legat de toate posibilit\u0103\u0163ile, aptitudinile, tendin\u0163ele individului. Motiva\u0163iile ei pot fi distinse \u00een func\u0163ie de clase sociale, v\u00e2rst\u0103, evenimentele existen\u0163ei, starea fizic\u0103 .<\/p>\n
Bibliografie:<\/strong><\/em> Termenul de LECTUR\u0102 provine din limba francez\u0103, lecture, \u015fi, \u00een cadrul fenomenului cultural, descrie modalit\u0103\u0163ile de a citi \u015fi de a interpreta un text literar sau un fapt real, d\u00e2ndu-i un sens ce se situeaz\u0103 dincolo de semnifica\u0163ia aparent\u0103.\u00a0Lectura activ\u0103 … Cite\u0219te continuarea
\nBarthes, Roland. Pl\u0103cerea textului<\/em>.\u00a0Traducere de Marian Paphagi. Postfa\u0163\u0103 de Ion Pop. Editura Echinox, Cluj, 1994.
\nB\u0103rboi, Constan\u0163a. Cartea mea de lectur\u0103<\/em>. Editura Universitar\u0103, Bucure\u015fti, 2008.
\nCornea, Paul. Introducere \u00een teoria lecturii<\/em>. Editura Polirom, Ia\u015fi, 1998.
\nCr\u0103ciun, Gheorghe. Introducere \u00een teoria literaturii<\/em>.\u00a0 Editura Cartier, Chi\u015fin\u0103u, 2003.
\nIser, Wolfgang. Actul lecturii. O teorie a efectului estetic<\/em>. Traducere din limba german\u0103, note \u015fi prefa\u0163\u0103 de Romani\u0163a Constantinescu. Editura Paralela 45, Pite\u015fti, 2006.
\nManolescu, Nicolae. Lectura pe \u00een\u0163elesul tuturor<\/em>. Editura Aula, Bra\u015fov, 2000.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"