Lucrarea de fa\u0163\u0103 se dore\u015fte a fi o \u00eencercare at\u00e2t de eviden\u0163iere a valen\u0163elor pedagogice ale nara\u0163iunii \u00een procesul comunic\u0103rii didactice, c\u00e2t \u015fi a contextului \u00een care aceast\u0103 structur\u0103 literar\u0103 serve\u015fte la \u00eendeplinirea\/atingerea unor obiective\/ finalit\u0103\u0163i educa\u0163ionale \u00een cadrul disciplinelor socio-umane, mai precis \u00een predarea-\u00eenv\u0103\u0163area conceptului de mit. Demersul nostru va porni de la definirea\/ conceptualizarea termenilor-cheie care fac obiectul acestei analize \u015fi la care vom face referire pe parcursul lucr\u0103rii. Ulterior, vom eviden\u0163ia particularit\u0103\u0163ile nara\u0163iunii ca structur\u0103 literar\u0103, respectiv condi\u0163iile \u00een care aceasta poate fi utilizat\u0103 \u00een procesul comunic\u0103rii didactice, a modalitate de structurare a comunic\u0103rii didactice. \u00cen final, vom exemplifica modul \u00een care nara\u0163iunea serve\u015fte demersului didactico-pedagogic \u00een cadrul disciplinelor socio-umane.
\n<\/p>\n
Comunicarea didactic\u0103 este definit\u0103 ca o \u201eform\u0103 particular\u0103 a comunic\u0103rii educa\u0163ionale, pedagogice\u201d, fiind \u201eobligatorie \u00een vehicularea unor con\u0163inuturi determinate, specifice unui act de \u00eenv\u0103\u0163are sistematic\u0103, asistat\u0103<\/em>\u201d (Lumini\u0163a Iacob, Psihologie \u015fcolar\u0103, Editura Polirom, Ia\u015fi, 1999, p.181).\u00a0Conform Dic\u0163ionarului explicativ al limbii rom\u00e2ne (2009), nara\u0163iunea este o \u201eexpunere, relatare \u00een form\u0103 literar\u0103 a unui fapt, a unui eveniment etc, specific\u0103 genului epic; povestire<\/em>\u201d, iar mitul, (adesea utilizat la modul figurat) este o \u201epovestire fabuloas\u0103 cu caracter sacru care cuprinde credin\u021bele unui popor despre originea Universului \u0219i a fenomenelor naturii, despre zei \u0219i eroi legendari etc; p. gener. poveste, legend\u0103, basm<\/em>\u201d.\u00a0Dic\u0163ionarul enciclopedic define\u015fte mitul drept \u201epovestire din lumea sacrului, a divinit\u0103\u021bii, a zeilor \u0219i eroilor destinat\u0103 s\u0103 explice originea zeilor, a lumii \u0219i a fenomenelor ei, originea, des\u0103v\u00e2r\u0219irea \u0219i destinul omului<\/em>\u201d; \u201espre deosebire de legend\u0103, mitul are \u00eentotdeauna func\u021bie religioas\u0103, zeii despre care poveste\u0219te fiind aceia\u0219i cu cei venera\u021bi de om \u00een culte<\/em>\u201d; \u201eadesea, mitul\u00a0 este construc\u021bie a spiritului pur imaginar\u0103\u201d, iar \u201e\u00een unele teorii sociale \u0219i politice, mitul este tratat drept credin\u021b\u0103, speran\u021b\u0103, vis, ideal \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite \u00een prezent de oameni<\/em>\u201d. De asemenea, este o \u201ereprezentare fals\u0103, dar \u00een general admis\u0103 de to\u021bi membrii unui grup (ex.: mitul calmului englezesc, mitul egalit\u0103\u021bii etc.)<\/em>\u201d. La Platon, mitul la care vom face referire \u00een partea aplicativ\u0103, este o parabol\u0103 sau alegorie folosit\u0103 pentru a ilustra un adev\u0103r ori pentru a-l demonstra pe cale analogic\u0103. Dup\u0103 Northrop Frye (Fables of Identity, p. 1), \u201emitul este un element structural \u00een literatur\u0103, pentru c\u0103 luat\u0103 ca un tot, literatura este o mitologie deplasat\u0103<\/em>\u201d. \u201eCuv\u00e2ntul <nara\u0163iune> sau mitos transmite senza\u0163ia de mi\u015fcare perceput\u0103 de ureche, iar <sensul> sau dianoia transmite, sau cel pu\u0163in conserv\u0103, senza\u0163ia de simultaneitate perceput\u0103 de ochi<\/em>\u201d (Northrop Frye, Anatomia criticii, p. 93). \u015ei mai departe, parafraz\u00e2nd autorul citat, ascult\u0103m, dar abia la sf\u00e2r\u015fit vom vedea sensul. Acela\u015fi autor define\u015fte conceptul de mitos drept \u201enara\u0163iunea unei opere literare, considerat\u0103 drept gramatic\u0103 sau ordine a cuvintelor (nara\u0163iune literal\u0103), intrig\u0103 sau argument (nara\u0163iune descriptiv\u0103)<\/em>\u201d. Nara\u0163iunea, ca \u201eform\u0103 esen\u0163ial\u0103 \u015fi arhetipal\u0103 a epicului\u201d (Ibidem, p.32), este o modalitate de prezentare a unor fapte, evenimente, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, iar din acest motiv, \u201enaratori de toate felurile \u015fi de toate nuan\u0163ele trebuie fie s\u0103 raporteze pur \u015fi simplu dialogul fie s\u0103-l sprijine cu indica\u0163ii scenice \u015fi descrieri de cadru \u201d (Wayne Booth, Retorica romanului, p.199).<\/p>\n Comunicarea didactic\u0103 presupune o rela\u0163ie \u00eentre doi parteneri ce \u00ee\u015fi asum\u0103 status-rolurile bine definite \u015fi delimitate, \u00een cadrul procesului de transfer de cuno\u015ftin\u0163e, atitudini, valori: profesorul, \u00een calitate de emi\u0163\u0103tor \u015fi elevul \u00een calitate de receptor, cu posibilitatea invers\u0103rii rolurilor \u00een anumite contexte \u015fi condi\u0163ii, asupra c\u0103rora, \u00eens\u0103, nu vom insista deoarece nu fac obiectul acestei cercet\u0103ri. Profesorul este emi\u0163\u0103tor de limb\u0103 natural\u0103, fiind \u015fi creator \u00een acela\u015fi timp datorit\u0103 faptului c\u0103 \u00ee\u015fi \u015fi construie\u015fte mesajul. Mesajul transmis de profesorul-emi\u0163\u0103tor c\u0103tre elevul-receptor, prin intermediul nara\u0163iunii, este mitul.<\/p>\n \u00cen cadrul disciplinelor socio-umane nu primeaz\u0103 transmiterea unor cuno\u015ftin\u0163e, ci mai degrab\u0103 componenta rela\u0163ional\u0103 dintre profesor \u015fi elev, care \u00eenlesne\u015fte transmiterea \u015fi fixarea unor valori \u015fi atitudini, iar pentru sensibilizarea \u015fi captarea interesului elevilor vitale sunt stilul discursiv \u015fi limbajul folosit, puterea de convingere a argumentelor \u015fi explica\u0163iilor. Datorit\u0103 nivelului ridicat de abstractizare \u015fi de generalizare a informa\u0163iilor vehiculate de disciplinele socio-umane, este util\u0103 o strategie discursiv\u0103 care s\u0103 \u00eempiedice \u00eensu\u015firea mecanic\u0103 a no\u0163iunilor de c\u0103tre elevi, f\u0103r\u0103 ca ace\u015ftia s\u0103 aib\u0103 posibilitatea de a le \u00een\u0163elege \u015fi interpreta.<\/p>\n Nara\u0163iunea nu este o simpl\u0103 expunere de fapte, ci produsul unei activit\u0103\u0163i creatoare, care propune o imagine redescris\u0103 a ac\u0163iunii umane. Astfel, ea poate servi profesorului \u00een atingerea mai multor obiective: unul recreativ, unul explicativ \u015fi unul argumentativ.\u00a0\u00cen acest sens, nara\u0163iunea devine, a\u015fa cum vom vedea, o variant\u0103 a expunerii ca metod\u0103 de predare-\u00eenv\u0103\u0163are \u00een cazul unor concepte, teme dificil de abordat.<\/p>\n Av\u00e2nd \u00een vedere aceste considerente, nara\u0163iunea pare, din punctul nostru de vedere, una dintre structurile literare care poate genera un impact puternic asupra elevilor. Pentru tratarea nara\u0163iunii \u00een orizontul utiliz\u0103rii ei \u00een comunicarea didactic\u0103, vom face apel la urm\u0103toarea conven\u0163ie: profesorul va fi numit \u00een continuare narator, fiind purt\u0103torul de cuv\u00e2nt al pozi\u0163iei ideologice a lui Platon exprimat\u0103 \u00een Mitul Pe\u015fterii. Motivul central al nara\u0163iunii este eviden\u0163ierea faptului c\u0103 sufletul, prin filosofie, este eliberat c\u0103tre cunoa\u015ftere. Activitatea didactic\u0103 va fi organizat\u0103 frontal pentru a permite prezentarea informa\u0163iilor detaliate c\u0103tre \u00eentregul grup d elevi.<\/p>\n Astfel, profesorul-narator va descrie o pe\u015fter\u0103 ad\u00e2nc\u0103, unde stau \u00eenl\u0103n\u0163ui\u0163i ni\u015fte prizonieri, cu fa\u0163a la perete. Prin spatele lor trec o c\u0103rare abrupt\u0103, pe care se perind\u0103 oameni \u015fi obiecte. Dincolo de c\u0103rare, arde un foc mare, iar \u015fi mai \u00een spate se afl\u0103 intrarea \u00een pe\u015fter\u0103, luminat\u0103 din afar\u0103 de soare. Prizonierii nu pot \u00eentoarce capul, iar singurul lucru pe care \u00eel pot vedea este peretele din fundul pe\u015fterii pe care se observ\u0103 mi\u015fcarea umbrelor proiectate de cei ce trec pe c\u0103rare. Se va insista asupra faptului c\u0103 ace\u015ftia iau drept realitate umbrele, \u00eentrec\u00e2ndu-se chiar \u00eentre ei \u00een recunoa\u015fterea fiin\u0163elor sau lucrurilor care le provoac\u0103.<\/p>\n Se va trece la urm\u0103torul episod \u00een care se presupune c\u0103 un prizonier se smulge din lan\u0163uri, se ridic\u0103 cu greu, se \u00eentoarce cu mare efort \u015fi descoper\u0103 c\u0103rarea, oamenii, obiectele \u015fi focul. Va ie\u015fi afar\u0103, \u00eens\u0103 lumina \u00eel va orbi. Va ajunge s\u0103 se obi\u015fnuiasc\u0103 cu lumina, privind mai \u00eent\u00e2i reflexia lunii \u00een ap\u0103, pentru ca mai apoi s\u0103 poat\u0103 reu\u015fi s\u0103 priveasc\u0103 soarele (se va insista asupra parcursului ini\u0163iatic al prizonierului).\u00a0Al treilea episod \u00eel va reda pe prizonier \u00een \u00eencercarea sa de a reveni \u00een pe\u015fter\u0103 \u015fi de a relata \u015fi celorlal\u0163i prizonieri lucrurile aflate. \u00cens\u0103 se descurc\u0103 greu, datorit\u0103 faptului c\u0103 \u015fi-a pierdut obi\u015fnui\u0163a dinstingerii lumii umbrelor. Nu va fi crezut, \u015fi, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, va fi exclus din comunitate, devenind b\u0103taia de joc a tuturor.<\/p>\n Dup\u0103 tema aleas\u0103, nara\u0163iunea utilizat\u0103 \u00een cazul de fa\u0163\u0103 este fantastic\u0103, social-realist\u0103, cu con\u0163inut filosofic. Are o \u00eentindere redus\u0103, un singur plan narativ, predomin\u00e2nd oralitatea, iar personajele sunt schi\u0163ate, insist\u00e2ndu-se asupra simbolurilor \u015fi metaforelor utizate de Platon. De exemplu: Instan\u0163a narativ\u0103 este o instan\u0163\u0103 concret\u0103, naratorul utiliz\u00e2nd verbele \u015fi pronumele de persoana a III-a, deoarece nu naratorul\/ profesorul este eroul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor povestite. Din acest motiv, naratorul este extradiegetic (nu este personaj sau martor, relat\u00e2nd \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din exterior, nefiind implicat \u00een subiectul pove\u015ftii relatate). Cu toate acestea, am putea afirma faptul c\u0103 naratorul este omniscient, dup\u0103 tipologia naratorului propus\u0103 de Boghiu \u015fi Vulpe\u015f (Hermeneutic\u0103 \u015fi naratologie aplicat\u0103, p. 14), fiind singurul care de\u0163ine imaginea de ansamblu asupra universului fic\u0163ional redat (din punctul de vedere al raportului narator-informa\u0163ie de\u0163inut\u0103).<\/p>\n Pe de alt\u0103 parte, conform acelea\u015fi tipologii (p.16), din punctul de vedere al artificiului narativ utilizat, naratorul este exprimat, neimplicat, rolul s\u0103u concretiz\u00e2ndu-se \u00een prezentarea Mitului pe\u015fterii din Republica lui Platon.\u00a0Pe parcursul \u00eentregului s\u0103u demers, naratorul \u00eendepline\u015fte c\u00e2teva func\u0163ii: narativ\u0103 \u2013 de a povesti \u015fi de interpretare, argumentare \u2013 prezent\u00e2ndu-\u015fi punctele de vedere personale referitor la metaforele \u015fi simbolurile utilizate de Platon, iar discursul s\u0103u vizeaz\u0103 redarea atmosferei.<\/p>\n Folosindu-se de un limbaj expresiv, pres\u0103rat cu figuri de stil \u015fi procedee retorice, profesorul, \u00een calitate de narator, poate st\u00e2rni emo\u0163ii \u015fi sentimente care impulsioneaz\u0103 elevii, \u00eenlesne\u015fte \u00een\u0163elegerea faptelor, evenimentelor, conceptelor, contribuind la dezvoltarea imagina\u0163iei \u015fi a creativit\u0103\u0163ii, determin\u00e2ndu-i s\u0103 foloseasc\u0103 memoria, g\u00e2ndirea \u015fi puterea de anticipare, av\u00e2nd \u00een vedere faptul c\u0103 totul este redat activ \u015fi dramatizat.<\/p>\n Este evident faptul c\u0103 elevii nu vor trata\u0163i ca simpli receptori. Este important ca profesorul s\u0103 explice elevilor conven\u0163ia la care a apelat \u015fi s\u0103 le propun\u0103 rolul unui ascult\u0103tor activ, care poate ini\u0163ia un dialog, care poate face descrieri personale, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t ora s\u0103 capete forma unui atelier de crea\u0163ie.<\/p>\n De asemenea, nara\u0163iunea poate fi folosit\u0103 pentru prezentarea unor momente din via\u0163a \u015fi activitatea unor filosofi, ceea ce ar avea un puternic impact activizator asupra elevilor, iar procesualitatea demersului narativ asigur\u0103 participarea afectiv\u0103 din partea elevilor. De exemplu, profesorul poate apela la nara\u0163iune pentru a reda modul \u00een care Socrate folose\u015fte maieutica (arta mo\u015fitului, observat\u0103, copil fiind, la mama sa care era moa\u015f\u0103) pentru a ajunge, din \u00eentrebare \u00een \u00eentrebare, la r\u0103spunsurile c\u0103utate sau pentru a reda cauzele sf\u00e2r\u015fitului tragic al lui Socrate.<\/p>\n Printre alte avantaje ale utiliz\u0103rii acestei structuri literare, am putea men\u0163iona \u015fi faptul c\u0103 poate servi la comunicarea sistematic\u0103 a cuno\u015ftin\u0163elor dintr-un domeniu de specialitate, prin intermediul limbajului oral, \u00eembinat, atunci c\u00e2nd este cazul, cu un suport intuitiv-demonstrativ sau audio-vizual.\u00a0Dac\u0103 este bine construit\u0103 \u015fi prezentat\u0103, poate aduce elevilor un ansamblu coerent \u015fi sistematic de cuno\u015ftin\u0163e. \u00cens\u0103, trebuie s\u0103 fie adecvat\u0103 situa\u0163iei didactice, \u0163in\u00e2ndu-se cont de obiectivele urm\u0103rite, con\u0163inutul de transmis, posibilit\u0103\u0163ile materiale.<\/span><\/p>\n Printre contraserviciile pe care le poate face utilizarea acestei structuri am putea enumera:<\/p>\n \u00cen contrabalans, printre virtu\u0163ile comunica\u0163ionale din punct de vedere didactic trecem \u00een revist\u0103:<\/p>\n Condi\u0163iile de utilizare profitabil\u0103 s-ar referi la: Drept concluzie, am reitera faptul c\u0103 nara\u0163iunea, ca structur\u0103 literar\u0103 ce poate fi utilizat\u0103 \u00een mod eficient \u00een comunicarea didactic\u0103, pune la dispozi\u0163ia profesorului un \u00eentreg arsenal de mijloace, instrumente, tehnici pentru a sensibiliza \u015fi a atrage elevul fa\u0163\u0103 de o disciplin\u0103 \u015fi, mai ales, fa\u0163\u0103 de con\u0163inutul \u015ftiin\u0163ific presupus de aceasta. Totul depinde \u00eens\u0103, \u00een mare parte de voca\u0163ia \u015fi talentul pedagogic al profesorului \u015fi de criteriile \u00een func\u0163ie de care \u00ee\u015fi alege strategiile didactice \u015fi discursive, \u00een vederea transmiterii cuno\u015ftin\u0163elor, valorilor \u015fi atitudinilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Lucrarea de fa\u0163\u0103 se dore\u015fte a fi o \u00eencercare at\u00e2t de eviden\u0163iere a valen\u0163elor pedagogice ale nara\u0163iunii \u00een procesul comunic\u0103rii didactice, c\u00e2t \u015fi a contextului \u00een care aceast\u0103 structur\u0103 literar\u0103 serve\u015fte la \u00eendeplinirea\/atingerea unor obiective\/ finalit\u0103\u0163i educa\u0163ionale \u00een cadrul disciplinelor … Cite\u0219te continuarea
\nMetafora este \u201efigur\u0103 de stil rezultat\u0103 dintr-o compara\u021bie sub\u00een\u021beleas\u0103 prin substituirea cuv\u00e2ntului obiect de compara\u021bie cu cuv\u00e2ntul-imagine<\/em>\u201d (DEX, 2009).<\/p>\n
\nProza narativ\u0103 este definit\u0103 de Elena Boghiu \u015fi L\u0103cr\u0103mioara Vulpe\u015f \u00een\u00a0 Hermeneutic\u0103 \u015fi naratologie aplicat\u0103 (Editura Eurocart, Ia\u015fi, 2003, p.6) drept acel tip de proz\u0103 \u00een care un narator \u00ee\u015fi exercit\u0103 una dintre urm\u0103toarele func\u0163iile:
\n\u201e– poveste\u015fte una sau mai multe \u00eent\u00e2mpl\u0103ri<\/em>
\n – introduce dup\u0103 V.V.Vinogradov <fluxul verbal pe f\u0103ga\u015ful unei con\u015ftiin\u0163e lingvistice>, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103, la modul con\u015ftient sau incon\u015ftient, el selecteaz\u0103 din limba comun\u0103 anumi\u0163i termeni \u015fi face anumite combina\u0163ii \u00een func\u0163ie de o serie \u00eentreag\u0103 de factori (cultura lui, mediul prezentat, starea afectiv\u0103, inten\u0163iile nar\u0103rii etc.)<\/em>\u201d<\/p>\n
\n\u00cen procesul comunic\u0103rii didactice specific disciplinelor socio-umane, \u00een calitate de emi\u0163\u0103tor, profesorul apeleaz\u0103 la o strategie didactic\u0103 pentru a transmite mesajul s\u0103u receptorului (elevul). \u201ePrin strategie discursiv\u0103, \u00een\u0163elegem modalitatea \u00een care un locutor \u2013 \u00een cazul nostru profesorul \u2013 combin\u0103, \u00een construc\u0163ia sa discursiv\u0103, enun\u0163urile \u00een secven\u0163e discursive, formele discursive de ra\u0163ionare, tipurile de argumente, modalit\u0103\u0163ile de descrip\u0163ie \u015fi explica\u0163ie, procedurile stilistico-persuasive, astfel \u00eenc\u00e2t poate fi determinat\u0103 o tonalitate dominant\u0103 a tipului de discurs propus \u00een fa\u0163a receptorului \u015fi se pot atinge obiectivele urm\u0103rite \u201d (Dorina S\u0103l\u0103v\u0103stru, Didactica psihologiei, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2006, p.36)<\/p>\n
\n– Umbrele \u2013 lucrurile sensibile, redate ca fiind \u00eentreaga realitate, prin intermediul sim\u0163urilor \u015fi care sunt copii palide ale Ideilor
\n– Focul \u2013 instan\u0163a care permite \u00een\u0163elegerea lumii sensibile
\n– Lumea din afara pe\u015fterii \u2013 Lumea Ideilor, care poate fi privit\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleas\u0103 de prizonierul evadat doar dup\u0103 exerci\u0163ii de purificare
\n– Soarele \u2013 Ideea Ideilor, Binele Suveran, Cunoa\u015fterea Autentic\u0103
\nTehnica narativ\u0103 la care se face apel este \u201epovestea \u00een poveste\u201d sau \u201epovestirea cu ram\u0103\u201d (profesorul\/narator poveste\u015fte ce poveste\u015fte Platon).<\/p>\n\n
\n
\n– claritatea expunerii;
\n– alegerea temei- tema trebuie s\u0103 aib\u0103 semnifica\u0163ie pentru ideea ce urmeaz\u0103 a fi subliniat\u0103;
\n– asigurarea unui climat afectiv-emo\u0163ional propice.<\/p>\n