Experien\u021ba didactic\u0103 mi-a ar\u0103tat c\u0103 elevii sunt interesa\u021bi de nou \u00een literatur\u0103 atunci c\u00e2nd at\u00e2t mecanismele cognitive, c\u00e2t \u0219i resorturile interioare sunt activizate \u0219i \u00eempinse c\u0103tre alte ,,z\u0103ri\u201d. Provoc\u0103rile literare \u00eei transform\u0103 \u00een lectori veritabili, \u00een oameni con\u0219tien\u021bi de propria devenire intelectual\u0103 \u0219i sufleteasc\u0103, dezvolt\u00e2ndu-\u0219i capacitatea de a consolida leg\u0103turi sociale \u0219i de a \u00eenfrunta realitatea.
\nArticolul meu reprezint\u0103 o pledoarie pentru inserarea \u00een demersul didactic a unor secven\u021be privind teatrul absurdului. Astfel, am ar\u0103tat importan\u021ba propunerii unor texte semnificative pentru dramaturgia absurdului, tras\u00e2nd cele mai importante caracteristici, pe care le-am eviden\u021biat prin analiza operei \u201eC\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103\u201d.
\n<\/p>\n
Genul dramatic proiecteaz\u00e3 elevii \u00een sala de teatru, \u00een fa\u0163a unei scene c\u0103reia trebuie s\u0103-i potriveasc\u0103 luminile, s\u0103-i aranjeze recuzita, s\u0103-i finiseze decorul \u0219i s\u0103-i a\u0219eze personajele. Conform indica\u0163iilor scenice, propriei fantezii \u0219i experien\u021be de lectur\u0103, ace\u0219tia se transform\u0103 \u00een veritabili regizori ce dau via\u021b\u0103 operelor.<\/p>\n
Astfel, propunerea unor scrieri reprezentative pentru dramaturgia absurdului face parte dintr-un demers didactic ce tinde s\u0103 dinamizeze resorturile cognitive, s\u0103 creeze abilit\u0103\u021bi, s\u0103 modeleze suflete \u0219i s\u0103 formeze personalit\u0103\u021bi autonome. Rup\u021bi din comoditatea unei lecturi u\u0219or descifrabile, orienta\u021bi spre o zon\u0103 total diferit\u0103 fa\u021b\u0103 de cea larg cultivat\u0103, elevii reconsider\u0103 lumea teatrului, \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 accepte \u0219i s\u0103 aprecieze ineditul.<\/p>\n
Ambiguitatea pieselor constituie o greutate \u00een receptarea lor. De aceea, se ive\u015fte \u00eentrebarea legitim\u0103 dac\u0103 exist\u0103 cu adev\u0103rat un mesaj pe care acestea l-ar putea exprima. Plec\u00e2nd de la afirma\u0163ia lui Mircea Anghelescu, conform c\u0103reia crea\u0163iile absurdului nu sunt \u015fi absurde, s-ar putea r\u0103spunde c\u0103 exist\u0103 \u00eentr-adev\u0103r un \u00een\u0163eles \u00een aceast\u0103 aparent\u0103 bizarerie, \u00een aceste manifest\u0103ri scenice caricaturale, uneori grote\u015fti. Ele vor s\u0103 comunice incomunicabilul, s\u0103 concretizeze \u00eentr-un fel sau altul ceea ce nu posed\u0103 \u00een realitate chip sau form\u0103. Dezideratul este de a materializa nelini\u015fti, \u201eprezen\u021be l\u0103untrice\u201d.<\/p>\n
O alt\u0103 particularitate a teatrului absurd este lipsa unui conflict bine definit de la care s\u0103 se \u0163eas\u0103 restul piesei. Intriga este vag\u0103 sau inexistent\u0103, libertatea de ac\u0163iune permite s\u0103 se \u00eent\u00e2mple orice, \u00eenc\u00e2t nu se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic. Totul este problematic \u00een aceste piese, de\u015fi nu se pun probleme, nu se dezbat idei sau evenimente.
\nLipsesc partcicularit\u0103\u0163ile ac\u0163iunii, tr\u0103s\u0103turile caracteristice ale personajelor, justific\u0103rile faptelor pe care acestea le \u00eentreprind.<\/p>\n
\u00cen acest teatru \u00een care nimic nu este supus cenzurii, \u00een care orice este permis, personajele au suferit, de asemenea, anumite muta\u0163ii. Ele nu mai \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 caractere umane, nu mai reprezint\u0103 fiin\u0163e autentice; sunt golite de sentimente, nu mai sunt dotate cu ra\u0163iune \u015fi nu mai ac\u0163ioneaz\u0103 \u00een func\u0163ie de imperativele acesteia, nu mai urm\u0103resc nici o \u0163int\u0103. Personajele aburde nu mai sunt create pentru a \u00eentruchipa c\u00e2t mai fidel o figur\u0103 uman\u0103, nu mai sunte destinate s\u0103 redea c\u00e2t mai puternic impresia de realitate, de via\u0163\u0103 adev\u0103rat\u0103. Din contr\u0103, ele sunt imaginate tocmai pentru a sugera ideea de artificialitate \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, de irealitate. Ele caut\u0103 \u00een disperare un refugiu, o sc\u0103pare, o solu\u0163ie, \u015fi pentru c\u0103 via\u0163a adev\u0103rat\u0103 este at\u00e2t de ira\u0163ional\u0103, acestea prefer\u0103 via\u0163a neadev\u0103rat\u0103.<\/p>\n
Personajele din teatrul absurd sunt schematice, nu sunt \u00eenzestrate cu personalitate, ba chiar sunt uniformizate \u015fi, \u00een anumite cazuri, sunt interschimbabile. At\u00e2t chipul exterior, c\u00e2t \u015fi fizionomia lor spiritual\u0103 se \u00eencadreaz\u0103 \u00een acela\u015fi tipar. Ele nu evolueaz\u0103, nu emit idei, nu au caracter de exemplaritate. Tr\u0103ind adesea \u00eentr-o lume ca de co\u015fmar, au loc \u00eentre ele dialoguri bizare, uneori total incoerente. Iar aceast\u0103 incoren\u0163\u0103 vine din dezechilibrul lumii \u00een care sunt angrenate, o lume care st\u0103 s\u0103 se clatine. De aceea, rolul lor este ca, prin gesturile ilogice, prin ticurile verbale \u015fi descompunerea aproape complet\u0103 a discursului, s\u0103 scoat\u0103 la lumin\u0103 golul de armonie, lipsa de sens profund a lumii reale. Condi\u0163ia omului se reduce la condi\u0163ia personajului de factur\u0103 absurd\u0103: el nu este dec\u00e2t o marionet\u0103 al c\u0103rei comportament este dictat de o instan\u0163\u0103 suprem\u0103 necunoscut\u0103, ale c\u0103rei gesturi sunt conduse prin intermediul unor fire necunoscute de aceea\u015fi entitate ce se ascunde. Dezorientarea general\u0103, disperarea vin din constatarea unei absurdit\u0103\u0163i \u00een toate compartimentele existen\u0163ei. Oamenii sunt ni\u015fte biete fiin\u0163e ce merit\u0103 comp\u0103timite pentru seriozitatea \u015fi naivitatea pe care o manifest\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ceea ce fac \u015fi ceea ce simt.<\/p>\n
Piesele pe care Eugen Ionescu le-a scris sunt reprezentative pentru dramaturgia absurdului. Teatrul ionescian sparge grani\u0163ele teatrale \u015fi uime\u015fte, bulverseaz\u0103 cititorul sau spectatorul. Prima impresie pe care o las\u0103 este aceea de stranietate a ideilor, de dezord. Relevante \u00een acest sens sunt aproape toate piesele lui Ionescu, care s-au n\u0103scut din interpret\u0103ri dramatice ale unor fapte cotidiene comune, chiar derizorii. Prima variant\u0103 a C\u00e2nt\u0103re\u0163ei chele, Engleze\u015fte f\u0103r\u0103 profesor<\/em>, a fost scris\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u015fte \u015fi e interesant de observat c\u0103 la punerea \u00een scen\u0103 a automatismelor comunic\u0103rii particip\u0103 trei limbi: franceza, engleza, rom\u00e2na. Astfel, \u00een textul din versiunea final\u0103 se vor g\u0103si expresii rom\u00e2ne\u015fti deformate, f\u0103r\u0103 sens pentru nativii francezi, cum ar fi: \u201eBr\u00e2nza e pentru zg\u00e2riat<\/em>\u201d. Titlul piesei a fost ales arbitrar; nu s-a dorit s\u0103 poarte o anumit\u0103 semnifica\u0163ie. \u00cen timpul repeti\u0163iilor, unul dintre actori a rostit eronat dou\u0103 cuvinte. Recitind monologul Guturaiului, unde era vorba despre o \u201e\u00eenv\u0103\u0163\u0103toare blond\u0103\u201d, \u00een francez\u0103, \u201einstitutrice blonde\u201d, actorul a pronun\u0163at din gre\u015feal\u0103 ,,c\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103\u201d, \u201ecantatrice chauve\u201d. Prezent \u00een sal\u0103, Ionescu s-a ridicat, strig\u00e2nd c\u0103 a g\u0103sit titlul potrivit: C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103.<\/p>\n Personajele din C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103, so\u0163ii Smith \u015fi Martin, vorbesc ne\u00eencetat, \u00eens\u0103 tot ceea ce ei spun este golit de sens. Ruptura de la nivelul limbajului nu este, de fapt, dec\u00e2t un simptom al descompunerii existen\u0163iale. \u00centr-o astfel de lume, straniul \u015fi derizoriul reprezint\u0103 normalitatea: totul este posibil, pentru c\u0103, \u00een realitate, nimic nu este adev\u0103rat. Astfel este anulat \u015fi principiul identit\u0103\u0163ii. Nimeni nu este ceea ce pare a fi. Cine sunt so\u0163ii Martin? Mary spune c\u0103 este bona, dar imediat spune c\u0103 adev\u0103ratul s\u0103u nume este Sherlock Holmes. Tot Mary scoate la iveal\u0103 \u015fi \u201esecretul\u201d so\u0163ilor Martin- Elisabeth \u015fi Donald. Ei nu sunt cei care cred c\u0103 sunt. De aceea, finalul \u201eantipiesei\u201d este identic cu \u00eenceputul, doar c\u0103 \u00een locul so\u0163ilor Smith apare cuplul Martin.<\/p>\n Este pus\u0103 \u00een scen\u0103 o lume de fanto\u015fe, de personaje interschimbabile. Identitatea personal\u0103 este indiferent\u0103. So\u0163ii Smith vorbesc despre familia Bobby Watson, ai c\u0103rei membri, b\u0103rba\u0163i \u015fi femei deopotriv\u0103, poart\u0103, cu to\u0163ii, acela\u015fi nume \u2013 Bobby Watson. Fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu un asemenea tip de lectur\u0103, elevii devin con\u0219tien\u021bi de resorturile artei teatrale, \u00ee\u0219i dezvolt\u0103 abilitatea de a vedea dincolo de suprafa\u021ba textului literar \u0219i de a\u00a0 formula sensuri noi.<\/p>\n Bibliografie:<\/strong><\/em> Experien\u021ba didactic\u0103 mi-a ar\u0103tat c\u0103 elevii sunt interesa\u021bi de nou \u00een literatur\u0103 atunci c\u00e2nd at\u00e2t mecanismele cognitive, c\u00e2t \u0219i resorturile interioare sunt activizate \u0219i \u00eempinse c\u0103tre alte ,,z\u0103ri\u201d. Provoc\u0103rile literare \u00eei transform\u0103 \u00een lectori veritabili, \u00een oameni con\u0219tien\u021bi de propria … Cite\u0219te continuarea
\nPrima pies\u0103, C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103<\/em>, a avut ca punct de plecare un manual pentru \u00eenv\u0103\u0163area limbii engleze. \u00cencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eenve\u0163e pe dinafar\u0103 diferite cuvinte \u015fi fraze \u00een englez\u0103, Ionescu le-a copiat \u00een caietul s\u0103u. Recitindu-le cu aten\u0163ie, realizeaz\u0103 c\u0103 ceea ce a \u00eenv\u0103\u0163at nu este limba englez\u0103, ci ni\u015fte adev\u0103ruri deja cunoscute: c\u0103 sunt \u015fapte zile \u00eentr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 sau c\u0103 podeaua se afl\u0103 jos \u0219i tavanul sus. Acestea sunt constat\u0103ri fundamentale pe care dramaturgul le con\u015ftientizeaz\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103. Dup\u0103 un timp \u00eens\u0103, cuvintele din caiet au c\u0103p\u0103tat o stranie autonomie \u015fi vitalitate. Plec\u00e2nd de la acest fapt, Ionescu imagineaz\u0103 personajele din pies\u0103, reprezentante ale unei umanit\u0103\u0163i absurde, o umanitate care nici nu se mai poate exprima, c\u0103ci p\u00e2n\u0103 \u015fi cuvintele\u00a0\u00a0\u00a0 \u015fi-au pierdut sensurile. A\u015fa s-a n\u0103scut o pies\u0103 care disloc\u0103 limbajul \u015fi, odat\u0103 cu el, lumea.<\/p>\n
\nDialogurile, c\u00e2nd banale, c\u00e2nd delirante din C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103 se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00eentr-un interior burghez sobru. \u00cens\u0103 tragicul scenei \u015fi sarcasmul inserat sunt evidente: \u201eInterior burghez englezesc, cu fotolii engleze\u015fti. Sear\u0103 englezeasc\u0103. Domnul Smith, englez, \u00een fotoliul lui englezesc, \u00eenc\u0103l\u0163at cu papuci engleze\u015fti, fumeaz\u0103 din pipa sa englezeasc\u0103 \u015fi cite\u015fte un ziar englezesc l\u00e2ng\u0103 un \u015femineu englezesc \u00een care arde un foc englezesc. (…) Moment prelungit de t\u0103cere englezeasc\u0103. \u015eaptesprezece b\u0103t\u0103i engleze\u015fti de pendul\u0103 englezeasc\u0103.<\/em>\u201d<\/p>\n
\nMircea Anghelescu, Ionescu Cristina, L\u0103z\u0103rescu Gheorghe, Dic\u0163ionar de termini literari, Garamond, Bucure\u015fti, 2007, p.7
\nEugen Ionescu, Note \u015fi contranote, Humanitas, Bucure\u015fti, 1992, p. 105
\nEugen Ionescu, Teatru I. C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103. Lec\u0163ia, Humanitas, Bucure\u015fti, 2002, p.38<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"