Un aspect pe care \u00eel au \u00een vedere p\u0103rin\u0163ii \u00een educarea copilului de v\u00e2rst\u0103 mic\u0103 p\u00e2n\u0103 la trei ani \u015fi ulterior se refer\u0103 la problemele de integrare ale acestuia \u00een rela\u0163iile cu cei din jur. Lipsa integr\u0103rii are ca rezultat un copil izolat, cu u\u015foare tendin\u021be de egoism. A\u015fa se explic\u0103 faptul c\u0103, atunci c\u00e2nd copilul ajunge pentru prima dat\u0103 la gr\u0103dini\u0163\u0103, cerin\u0163ele noi \u015fi diferite ale mediului gr\u0103dini\u0163ei fa\u0163\u0103 de familie \u00eel solicit\u0103 la o continu\u0103 adaptare a comportamentului.
\n<\/p>\n
Adaptarea, dup\u0103 cum este \u015ftiut, reprezint\u0103 condi\u0163ia vie\u0163ii. J. Piaget (1980) explic\u0103 adaptarea ca un schimb permanent \u00eentre organism \u015fi mediul \u00eenconjur\u0103tor \u00een scopul r\u0103m\u00e2nerii \u00een acord cu acesta \u015fi pentru men\u0163inerea\u00a0 echilibrului interior. Adaptarea de tip psihologic presupune at\u00e2t acumularea de cuno\u015ftin\u0163e \u015fi valori noi dar \u015fi renun\u0163area la acele valori \u015fi atitudini personale care nu sunt acceptate de societate. Esen\u0163ial pentru adaptarea \u015fcolar\u0103 este ajustarea procesului de educa\u0163ie \u015fi a caracteristicilor de personalitate ale copilului \u00een acela\u015fi timp.<\/p>\n
Un copil este adaptat atunci c\u00e2nd realizeaz\u0103 \u00een mod egal at\u00e2t adaptarea pedagogic\u0103 sau instruc\u0163ional\u0103, c\u00e2t \u015fi adaptarea rela\u0163ional\u0103.\u00a0Adaptarea rela\u0163ional\u0103 presupune capacitatea copilului de a rela\u0163iona cu cadrele didactice \u015fi colegii, de a interioriza normele \u015fcolare \u015fi valorile sociale acceptate.<\/p>\n
Inadaptarea – potrivit perspectivei piagetiene se refer\u0103 la incapacitatea persoanei de a realiza echilibrat procesele de asimilare \u015fi acomodare. Comportamentul inadaptat are \u00eentotdeauna caracter individualizat din perspectiva psihologic\u0103. \u00cen sfera activit\u0103\u0163ii institu\u0163ionalizate a\u00a0 gr\u0103dini\u0163ei, devierile de comportament sunt recunoscute ca atitudini de inadaptare la mediul acesteia, constituind o latur\u0103 al inadapt\u0103rii sociale.<\/p>\n
Starea care se instaleaz\u0103 vizeaz\u0103 at\u00e2t conflictul elevului cu sine c\u00e2t \u015fi cu mediul institu\u0163ionalizat al gr\u0103dini\u0163ei. Acesta prezint\u0103 un deficit \u00een plan rela\u0163ional-ac\u0163ional prin care ignor\u0103 \u00een conduita sa, cerin\u0163ele impuse de statutul s\u0103u. Izolarea este grea pentru copiii care nu pot stabili leg\u0103turi cu colegii lor din lipsa abilit\u0103\u0163ilor sociale.<\/p>\n
Pentru ca integrarea \u00een grup a copilului s\u0103 se fac\u0103 c\u00e2t mai bine este necesar ca acesta s\u0103 aib\u0103 abilit\u0103\u0163i rela\u0163ionale de baz\u0103. Competen\u0163ele sociale de baz\u0103 la pre\u015fcolari care sunt descrise \u00een literatura de specialitate se refer\u0103 la ini\u0163ierea \u015fi men\u0163inerea unei rela\u0163ii \u015fi integrarea \u00eentr-un grup care se dovedesc a fi benefice copilului at\u00e2t pe termen lung \u015fi scurt. Ele se refer\u0103 la: prieteni mai mul\u0163i, rela\u0163ii interpersonale s\u0103n\u0103toase, \u00eencredere \u00een sine, s\u0103n\u0103tate emo\u0163ional\u0103, rezultate bune \u00een activit\u0103\u0163ile de \u00eenv\u0103\u0163are.<\/p>\n
Comportamentele sociale se exerseaz\u0103 \u00een cadrul rela\u0163iilor pe care copilul le stabile\u015fte cu persoanele importante din via\u0163a lui. Acestea se pot dob\u00e2ndi \u00een cea mai mare parte \u00een familie prin intermediul interac\u0163iunilor zilnice. Copiii \u00eenva\u0163\u0103 de la p\u0103rin\u0163i cum s\u0103-\u015fi gestioneze emo\u0163iile intense, cum s\u0103 adopte un comportament adecvat \u00een diverse situa\u0163ii contextuale. Rolul principal al familiei este acela de a oferi\u00a0 modele \u015fi de a modela comportamentele copiilor. \u201eUn copil crescut \u00een respect, va fi respectat de ceilal\u0163i.Un copil crescut \u00een r\u0103bdare va \u015fti s\u0103 se arate r\u0103bd\u0103tor, un copil crescut \u00een empatie va \u015fti s\u0103 se pun\u0103 \u00een locul altuia\u201d<\/em> (Beliveanu M., 2005, p. 90). \u00cen cadrul mediului institu\u0163ionalizat al gr\u0103dini\u0163ei sunt cunoscute \u015fi necesare urm\u0103toarele abilit\u0103\u0163i rela\u0163ionale \u015fi sociale, dup\u0103 cum men\u0163ioneaz\u0103 autorul citat:<\/p>\n Activitatea \u00een grup trebuie \u00een\u0163eleas\u0103 de c\u0103tre copil ca antrenare \u015fi oprire atunci c\u00e2nd este necesar, \u00een sensul c\u0103 libertatea personal\u0103 se opre\u015fte acolo unde \u00eencepe libertatea celuilalt. Lipsa acestor abilit\u0103\u0163i rela\u0163ionale conduc la distan\u0163area de grup. Dob\u00e2ndirea lor \u00een timp necesit\u0103 refacerea imaginii \u00een grup. Astfel, socializarea const\u0103 \u00eentr-un proces complex de devenire a omului ca fiin\u0163\u0103 sociala, de \u00eensu\u015fire a unor norme, valori si roluri sociale. \u00cen cadrul acestui proces el este preg\u0103tit pentru via\u0163a social\u0103, pentru asumarea unor roluri \u015fi responsabilit\u0103\u0163i sociale. Copilul ia cuno\u015ftin\u0163\u0103, prin intermediul diferitelor roluri pe care este chemat sa le exercite, de principiile de organizare ale societ\u0103\u0163ii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Un aspect pe care \u00eel au \u00een vedere p\u0103rin\u0163ii \u00een educarea copilului de v\u00e2rst\u0103 mic\u0103 p\u00e2n\u0103 la trei ani \u015fi ulterior se refer\u0103 la problemele de integrare ale acestuia \u00een rela\u0163iile cu cei din jur. Lipsa integr\u0103rii are ca rezultat … Cite\u0219te continuarea \n