Prezentul sau postmodernismul ne propune provoc\u0103ri permanente, apel\u00e2nd deseori la situa\u021bii contradictorii sau ale c\u0103ror rezolvare nu se g\u0103se\u0219te teoretizat\u0103. De aceea, pentru orele de literatur\u0103, de pild\u0103, suntem nevoi\u021bi s\u0103 g\u0103sim solu\u021bii astfel \u00eenc\u00e2t elevul s\u0103 fie atras de cartea care \u201enu se deschide singur\u0103\u201d \u0219i s\u0103 uite de tableta sau telefonul care e at\u00e2t de prietenoas\u0103\/prietenos. Solu\u021bia pentru a pune literatura \u00een trendul actual este aceea de a apela la psihologie, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00een\u021belegem cum g\u00e2nde\u0219te, ce prefer\u0103 sau ce \u00eel trage pe elev.
\n<\/p>\n
Prezentul, aflat din perspectiv\u0103 literar\u0103 sub semnul postmodernismului, presupune \u00een mod paradoxal transformarea lumii tridimensionale de p\u00e2n\u0103 acum \u00eentr-o lume situat\u0103 pe o suprafa\u0163\u0103 plan\u0103 tocmai datorit\u0103 nevoii noastre accentuate de a descifra misterele lumii \u2013 cum ar spune Blaga. Altfel spus, am p\u0103\u015fit pe o treapt\u0103 a spiralei evolu\u0163iei care ne permite s\u0103 de\u0163inem tot ceea ce apar\u0163inea celor dinaintea noastr\u0103, singurul inconvenient fiind handicapul nostru: incapacitatea de a vedea adev\u0103ratele valori dup\u0103 care se conduce o societate. Comunicarea uman\u0103 – cea care st\u0103 la baza (con)vie\u0163uirii \u2013 a fost \u00eenlocuit\u0103 de o comunicare fals\u0103: comunic\u0103m prin televizor, radio, telefon, tablet\u0103 sau presa scris\u0103, dar foarte rar direct, fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103; rolurile s-au inversat: subordonatul a preluat masca \u015fefului \u015fi viceversa.<\/p>\n
V\u0103zut \u201eprin lentile de psiholog\u201d, postmodernismul prive\u015fte cunoa\u015fterea ca produs al interac\u0163iunii dintre ideile \u015fi experien\u0163ele noastre despre lume \u015fi via\u0163\u0103 (Oprea, 2007, p. 102), \u00een sensul c\u0103 ea trebuie s\u0103 fie una func\u0163ional\u0103, practic\u0103, cu alte cuvinte, c\u0103 nu \u00eenve\u0163i numai pentru \u201ea \u015fti\u201d, ci \u015fi pentru \u201ea folosi\u201d, \u201ea aplica\u201d ceea ce ai \u00eenv\u0103\u0163at pe de o parte, iar pe de alt\u0103 parte pentru \u201ea fi\u201d, pentru \u201ea deveni\u201d cineva. A fi con\u015ftient de ceea ce ai avut \u015fi a analiza ceea ce de\u0163ii confer\u0103 posibilitatea de a caracteriza succint contemporaneitatea, prin termeni psihologici, dup\u0103 cum urmeaz\u0103: nonconformism, tendin\u0163\u0103 accentuat\u0103 c\u0103tre unicitate, cerin\u0163a acut\u0103 de noutate, necesitatea comunic\u0103rii interUmane \u015fi nevoia de a avea pe cineva mereu al\u0103turi, \u00een calitate de suport moral. Dup\u0103 cum se poate observa, rolul Celuilalt \u00een actualitate este unul esen\u0163ial, astfel c\u0103, \u00een calitate de profesori, avem sarcina de determina elevii s\u0103 con\u015ftientizeze, \u00eenainte de toate, pl\u0103cerea oferit\u0103 de comunicarea direct\u0103 (aceasta constituind cheia adev\u0103ratei comunic\u0103ri dup\u0103 Roland Barthes), iar apoi de a-i impulsiona s\u0103 intre \u00een orchestr\u0103 (Gregory Bateson) pentru a putea participa la jocurile de comunicare, p\u00e2n\u0103 la a ajunge s\u0103 stabileasc\u0103 ei \u00een\u015fi\u015fi regulile acestora, datorit\u0103 competen\u0163elor acumulate \u00een domeniul comunic\u0103rii.<\/p>\n
Comunicarea postmodern\u0103 nu mai trebuie privit\u0103 drept situa\u0163ie tehnic\u0103 \u2013 tocmai datorit\u0103 accesibilit\u0103\u0163ii universale acordat\u0103 de postmodernism -, ci trebuie abordat\u0103 din prisma psihosociologiei; dup\u0103 Shannon C.F (1952), \u00een primul caz avem de-a face cu un sistem rigid, matematic a\u015f spune, acela configurat de un Emi\u0163\u0103tor, Cod, Mesaj, Canal \u015fi Receptor; totu\u015fi, acest model nu satisface cerin\u0163ele cercet\u0103torilor datorit\u0103 inflexibilit\u0103\u0163ii sale pus\u0103 fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu maleabilitatea domeniului psihologic, c\u0103ci, oricum am privi problema comunic\u0103rii, psihologia st\u0103 la baza oric\u0103rei explica\u0163ii cerute\/ oferite. A\u015fadar, emi\u0163\u0103torul nu are niciodat\u0103 un singur statut, ci unul dublu (situa\u0163ie identic\u0103 \u00een cazul receptorului), fiind, simultan, emi\u0163\u0103tor \u015fi receptor: el g\u00e2nde\u015fte, codific\u0103 \u015fi trimite propriul s\u0103u mesaj, dar, \u00een acela\u015fi timp, \u00eel \u015fi recepteaz\u0103, \u00eel decodific\u0103, \u00eencearc\u0103 s\u0103-l \u00een\u0163eleag\u0103, ca \u015fi cum s-ar autoanaliza\/ verifica, \u00eentre cei doi av\u00e2nd loc nu numai un simplu proces de transmitere, ci \u015fi unul de tranzac\u0163ie. Avem, astfel, de a face cu o continu\u0103 interac\u0163iune, echivalenta unui schimb de informa\u0163ii, de semnifica\u0163ii, \u00eentre doi \u201eactori\u201d sau interlocutori. Acesta este punctul de vedere al psihosociologiei: orice comunicare este o interac\u0163iune (Abric, 2002, p. 15), care cere a fi interpretat\u0103 dup\u0103 temeiurile domeniului pe care se bazeaz\u0103: elementele de psihologie.<\/p>\n
Abord\u00e2nd problema comunic\u0103rii din unghiul actului educa\u0163ional, suntem pu\u015fi \u00een fa\u0163a triunghiului didactic, delimitat de prezen\u0163a Profesorului, Elevului \u015fi Informa\u0163iei, \u00een centrul c\u0103ruia se afl\u0103 comunicarea (interindividual\u0103). A\u015fa cum puncta \u015fi Alex Machiavelli (2005), \u00eentre cei doi \u201eactori\u201d are loc o \u00eent\u00e2lnire interindividual\u0103 \u2013 efort de interferen\u0163\u0103 \u015fi de aprehensiune cognitiv\u0103 (p. 186) -, fapt ce implic\u0103 identificarea semenului dup\u0103 criteriul cultural, social \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, psihologic. Prin urmare, profesorul \u2013 cel care e principalul r\u0103spunz\u0103tor de comunicarea din acest caz – prive\u015fte personalitatea elevului drept edificiu cu mai multe paliere, caracterizate de verbele: a \u015fti, a g\u00e2ndi, a face \u015fi a crea; e vorba, cu alte cuvinte, de a acumula cuno\u015ftin\u0163e\/ informa\u0163ii, folosind inteligen\u0163a \u015fi av\u00e2nd un stil propriu de \u00eenv\u0103\u0163are, pentru ca apoi s\u0103 fie aplicate \u00een alte contexte\u00a0 cu ajutorul creativit\u0103\u0163ii.<\/p>\n
\u00centrebarea de la care pleac\u0103 profesorul \u00eenaintea \u00eenceperii activit\u0103\u0163ii didactice este mereu aceea\u015fi: ce condi\u0163ii i-ar permite elevului s\u0103 se exprime liber, f\u0103r\u0103 constr\u00e2ngeri \u2013 pus fiind \u00een situa\u0163ia interindividual\u0103? R\u0103spunsul poate fi g\u0103sit doar apel\u00e2nd a personalitatea acestuia. Astfel, cele dou\u0103 paliere de mijloc \u2013 inteligen\u0163a \u015fi stilul de \u00eenv\u0103\u0163are \u2013 sunt cele dou\u0103 tr\u0103s\u0103turi de ordin psihologic ale elevului, care \u00ee\u015fi fac sim\u0163it\u0103 prezen\u0163a din momentul apari\u0163iei comunic\u0103rii didactice, \u00eentruc\u00e2t el nu se vede nevoit doar a \u00een\u0163elege, a descifra mesajul profesorului, ci a re\u0163ine totodat\u0103 informa\u0163ia, a acumula cuno\u015ftin\u0163e.<\/p>\n
Ultimele dou\u0103 decenii ale secolului XX au dus la nuan\u0163\u0103ri \u00een semnificarea termenului de \u201einteligen\u0163\u0103\u201d \u00een sensul delimit\u0103rii unor forme specializate. De pild\u0103, Howard Gardner elaboreaz\u0103 \u00een 1983 teoria inteligen\u0163elor multiple prin care arat\u0103 c\u0103 inteligen\u0163a este multimodal\u0103, el v\u0103z\u00e2nd \u00een inteligen\u0163\u0103 aptitudinea de a rezolva probleme sau a crea produse care au importan\u0163\u0103 \u00eentr-un context cultural particular sau \u00eentr-o comunitate (Gardner, 2006, p.15). Aceast\u0103 aptitudine permite persoanei s\u0103 abordeze o situa\u0163ie care presupune atingerea unui scop \u015fi g\u0103sirea c\u0103ii celei mai potrivite spre obiectiv. Gardner a delimitat opt tipuri de inteligen\u0163e multiple, \u015fi anume: inteligen\u0163a lingvistic\u0103, matematic\u0103, spa\u0163ial\u0103, corporal-kinestezic\u0103, muzical\u0103, interpersonal\u0103, intrapersonal\u0103 \u015fi naturalist\u0103. \u00cen plus, acesta subliniaz\u0103 c\u0103, \u00een ciuda reg\u0103sirii la fiecare individ a aproape fiec\u0103rei inteligen\u0163e, propor\u0163ia \u00een care sunt de\u0163inute \u015fi utilizate \u00een rezolvarea problemei cu care se confrunt\u0103 omenii favorizeaz\u0103 doar un anumit tip, \u00een func\u0163ie de fiecare ins.<\/p>\n
Privind problema inteligen\u0163ei din punct de vedere didactic, profesorul are rolul de \u201ea c\u0103uta\u201d inteligen\u0163a la elev, de a o g\u0103si, apoi a o provoca \u015fi a-i urm\u0103ri manifestarea \u015fi evolu\u0163ia pentru a o impulsiona mereu, deoarece, nefructificat\u0103, existen\u0163a inteligen\u0163ei e nul\u0103.<\/p>\n
Psihologul american David Kolb, \u00een calitate de profesor, a observat diferen\u0163ele la nivelul particip\u0103rii elevilor la cursuri, diferen\u0163e care depind de modul \u00een care este tratat con\u0163inutul lec\u0163iei la clas\u0103, deoarece, a\u015fa cum sunt caracteriza\u0163i de unicitate\/ singularitate, indivizii proceseaz\u0103 informa\u0163iile \u00een moduri diferite, fiind implicate latura cognitiv\u0103, elementele afectiv-emo\u0163ionale, psihomotorii \u015fi anumite caracteristici ale situa\u0163iilor de \u00eenv\u0103\u0163are. De aceea, el a formulat \u015fi a diferen\u0163iat patru stiluri de \u00eenv\u0103\u0163are (acomodat, asimilator, convergent \u015fi divergent), valorificate \u015fi \u00eembun\u0103t\u0103\u0163ite de c\u0103tre Peter Honey \u015fi Alan Mumford (omul de ac\u0163iune, g\u00e2nditorul, pragmaticul \u015fi observatorul), stiluri care arat\u0103 calea \u015fi modalit\u0103\u0163ile \u00een care omul (elevul) \u00eenva\u0163\u0103.<\/p>\n
Odat\u0103 cunoscute cele dou\u0103 tr\u0103s\u0103turi de ordin psihologic ale elevului, profesorul \u00ee\u015fi \u00eendreapt\u0103 aten\u0163ia c\u0103tre aflarea metodei optime, c\u0103tre crearea acelui ambient benefic comunic\u0103rii interindividuale libere, care are rolul at\u00e2t de a informa elevul, c\u00e2t \u015fi de a-l forma. Psihologia comunic\u0103rii postmoderne \u00een \u015fcoal\u0103 pune profesorii fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu personalit\u0103\u0163i ale elevilor aflate deseori \u00een st\u0103ri contradictorii, \u201evreau \u015fi nu vreau\u201d, \u201em\u0103 adaptez\/ refuz s\u0103 m\u0103 adaptez\u201d, \u201etotul e dup\u0103 bunul meu plac\u201d, fapt care \u00eel determin\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 modalit\u0103\u0163i de interac\u0163iune care s\u0103 \u00eembine tr\u0103s\u0103turile contemporaneit\u0103\u0163ii\/ postmodernismului cu valorile ce stau la temeiul societ\u0103\u0163ii; aceasta nu \u00eenainte de a se convinge de anumite caracteristici de ordin psihologic ale acestora, cum ar fi inteligen\u0163ele multiple \u015fi stilurile de \u00eenv\u0103\u0163are.<\/p>\n
Bibliografie:<\/strong><\/em> Prezentul sau postmodernismul ne propune provoc\u0103ri permanente, apel\u00e2nd deseori la situa\u021bii contradictorii sau ale c\u0103ror rezolvare nu se g\u0103se\u0219te teoretizat\u0103. De aceea, pentru orele de literatur\u0103, de pild\u0103, suntem nevoi\u021bi s\u0103 g\u0103sim solu\u021bii astfel \u00eenc\u00e2t elevul s\u0103 fie atras de … Cite\u0219te continuarea
\nAbric, Jean-Claude, Psihologia comunic\u0103rii. Teorii \u015fi metode, traducere de Lumini\u0163a \u015fi Florin Boto\u015fineanu, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2002.
\nGardner, Howard, Inteligen\u0163e multiple \u2013 noi orizonturi, traducere de Nicolae Damaschin, Editura Sigma, Bucure\u015fti, 2006.
\nGiovanetto, Kevin, End of the Modern\/ Rise of the Postmodern. www.spark-online.com<\/a>
\nKolb, Alice Y, The Kolb Learning Styles Inventory, Case Western Reserve University, 2005.
\nMacchiavelli, Alex, Arta de a comunica. Metode, forme \u015fi psihologia situa\u0163iilor de comunicare. Editura Polirom, Ia\u015fi, 2005.
\nMilcu, Marius, Psihologia rela\u0163iilor interpersonale. Competi\u0163ie \u015fi conflict. Editura Polirom, Ia\u015fi, 2005.
\nOprea, Crengu\u0163a-L\u0103cr\u0103mioara, Strategii didactice interactive: repere teoretice \u015fi practice, Editura Didactic\u0103 \u015fi Pedagogic\u0103, Bucure\u015fti, 2007.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"