| |
MIRELA CONSTANTINESCU
|
Educaţia s-a concentrat până acum în special, dacă nu exclusiv, pe a învăţa să ştii şi, într-o mai mică măsură, pe a învăţa să faci. În prezent, atât elevii cât şi profesorii îşi doresc ca activităţile şcolare să fie plăcute, învăţarea să fie utilă, cunoştinţele interesante, iar lecţiile să fie organizate folosind un evantai metodologic bogat şi distractiv.
Articol integral →
|
RODICA ALEXANDRU |
Cunoaşterea şi organizarea timpului liber al copilului poate fi de multe ori cheia succesului în viaţă. Dacă la grădiniţă timpul copilului este organizat de catre educatoare, după un program bine stabilit, acasă, părinţii sunt cei care pot face acest lucru, creând situaţii propice de petrecere eficientă a timpului, astfel încât, acesta să constituie un prilej de deconectare, să contribuie la dezvoltarea sănătăţii psihice şi fizice, să fie un mijloc de unificare a familiei şi a grupului din care face parte copilul.
Pornind de la efectele nefaste ale “părintelui ocupat”, care presupune lipsa petrecerii unui timp suficient alături de copil, se pot puncta modalităţile de diminuare ale acestora.
Articol integral →
|
ELENA TERCHILA |
Dimensiunea afectivă este cea mai mare forţă, dar poate deveni şi cea mai vulnerabilă latură a convieţuirii familiale. Cele mai acute probleme educative, culminând cu insuccesul şcolar, se nasc din absenţa sau ignoranţa atenţiei părinteşti sau coroziunii afective din familiile dezorganizate, cu un nivel economic precar...
Articol integral →
|
LUCIANA TRĂISTARU |
Inteligența este facultatea de a descoperi proprietățile atât ale obiectelor și fenomenelor înconjurătoare, cât și ale relațiilor dintre acestea, facultate dublată de posibilitatea de a rezolva probleme noi. Inteligența emoțională este implicată la toate nivelurile, ansamblul afectiv-emoțional conturând și nuanțând profilul individual ce definește imaginea și stima de sine, tabloul finalităților proprii, peisajul succesului, ansamblul trăsăturilor de caracter manifestate, mobilizarea energetică și raportul cu mediul educațional. Cu cât inteligența emoțională este mai rafinată, cu atât se va dovedi mai constructivă, favorizând dezvoltarea unei gândiri pozitive și unei atitudini optimiste asupra finalităților reprezentate în forma succesului școlar.
Articol integral →
|
ROXANA CIRCOTA |
Alegerea unei cariere pentru un elev aflat în ciclul superior al liceului nu este o activitate uşoară. El nu trebuie lăsat singur. În această activitate trebuie să se implice mai mulţi factori: familia, comunitatea, dar mai ales şcoala, prin profesorii ei. Profesorul (şi în special dirigintele) trebuie să fie mai mult un organizator al situaţiilor educaţionale şi un element de legătură între element şi societate, care mediază şi facilitează accesul la informaţie.
Mulţi tineri care termină liceul deţin cunoştinţe vaste, dar nu ştiu să comunice, nu ştiu să lucreze în echipă, nu ştiu să expună o idee, nu ştiu ce înseamnă o carieră, nu ştiu să se prezinte la un interviu sau să se autoevalueze. De aceea apare nevoia tot mai acută de a-i învăţa pe tineri capacităţi esenţiale pentru viaţa lor, ceea ce se poate realiza doar prin educaţia non-formală ce cuprinde activităţi educative de tip non-formal desfăşurate în sistemul de învăţământ de către instituţii educative. Cea mai importantă activitate de tip non-formal este ora de dirigenţie pentru că aceasta, fiind cuprinsă în orarul elevului, are repetitivitate şi continuitate.
În alegerea carierei, educaţia informală ocupă un loc aparte. Educaţia informală înseamnă experienţe de învăţare spontană, cotidiană, existenţială, desfăşurată în medii care nu au educaţia ca scop principal.
Articol integral →
|
MONICA GRAD |
Articolul este o viziune asupra cât de important consider că este demersul orientării elevului din clasele mici în carieră – de a-l face de timpuriu să se gândească ce i-ar face plăcere să facă în viaţă, necesitatea deciziilor personale ale elevului, accentul pe preferinţele, abilităţile şi competenţele acestuia, şi nu pe notele la unele materii care nu reflectă talentele copilului, pe imaginaţia, abilităţile, interesele reale care îl motivează. Consider că o viziune integrată, în care e preferabil să vedem care îi sunt trăsăturile de personalitate, interesele şi abilităţile, e de preferat, în detrimentul unei viziuni care cere elevului note mari, pune presiune pe axa elev-părinte-profesor, iar cel care are de pierdut din tot acest proces este copilul.
Articol integral →
|
ADINA-ELENA SABANGEANU |
Cea mai buna soluţie pentru un sistem educativ care să răspundă nevoilor tuturor elevilor se dovedeşte a fi educaţia incluzivă, caracterizată prin următoarele principii: dreptul fiecărui elev la educaţie pe baza egalităţii şanselor; nici un elev nu poate fi exclus din educaţie sau supus discriminării pe motive de rasă, religie, culoare, etnie, sex, limbaj, dizabilităţi; şcoala se adaptează la nevoile elevilor; diferenţele individuale între elevi constituie o sursă de bogăţie şi diversitate, şi nu o problemă.
Şcoala incluzivă are la bază un curriculum adaptat în raport cu nevoile copiilor. Adaptarea curriculumului se poate realiza prin selectarea unor conţinuturi din curriculumul general adresat copiilor normali, care pot fi însuşite de copiii cu cerinţe speciale; introducerea elevilor cu cerinţe educative speciale într-o varietate de activităţi individuale, terapeutice, destinate recuperării acestora; folosirea unor metode şi procedee didactice, a unor mijloace de învăţământ intuitive, de natură să sprijine înţelegerea conţinuturilor predate la clasă.
Articol integral →
|
|
|
