Introducere

Introducerea proiectelor în curriculum nu reprezintă o idee nouă sau revoluţionară în domeniul educaţiei. În cursul deceniului trecut, practicile au evoluat totuşi spre o strategie de predare mai formalizată. Învăţarea prin metoda proiectului şi-a câştigat un loc mai sigur în practicile şcolare pe măsură ce experţii au început să documentze ceea ce profesorii au înţeles de mult timp: elevii devin mai implicaţi în procesul de învăţare atunci când au posibilitatea de a analiza, de a cerceta probleme complexe, provocatoare, uneori neplăcute, care se aseamănă cu cele din viaţa reală.

Învăţarea pe bază de proiect merge dincolo de trezirea inetresului elevilor. Proiectele bine concepute încurajează investigaţia activă şi dezvoltarea capacităţilor cognitive de nivel superior. (Thomas, 1998) Cercetările asupra creierului subliniază valoarea acestui tip de activităţi de învăţare. Abilităţile elevilor de a înţelege lucruri noi sunt mai mari atunci când sunt „legate de activităţi semnificative de rezolvare a problemelor, iar elevii sunt ajutaţi să înţeleagă de ce, când şi cum devin aceste fapte şi competenţe relevante” (Bransford, Brown, & Conking, 2000, p. 23).

Ce este învăţarea bazată pe proiecte?

Învăţarea pe bază de proiecte este un model de instruire care îi implică pe elevi în activităţi de investigare a unor probleme obligatorii şi au drept rezultat obţinerea unor produse autentice. Proiectele destinate să sporească oportunităţile de învăţare ale elevilor pot varia foarte mult în ceea ce priveşte conţinutul şi aria acoperită şi pot avea loc la diferite niveluri de învăţământ. Cu toate acestea, tind să aibă în comun câteva trăsături definitorii. Proiectele se dezvoltă pornind de la întrebări provocatoare care nu pot primi răspunsuri prin învăţarea bazată pe memorare. Prin proiecte, elevii îşi asumă roluri active — cel care rezolvă problema, cel care ia decizia, cel care efectuează investigaţii, responsabilul cu documentarea. Proiectele servesc unor obiective educaţionale specifice, semnificative; ele nu sunt diversiuni sau adaosuri la curriculumul „real”.

Cum se realizează relaţionarea dintre învăţarea bazată pe proiecte şi investigaţie?

Investigaţia presupune o gamă largă de activităţi legate de curiozitatea noastră naturală în legătură cu lumea care ne înconjoară. În contextul educaţiei, investigaţia dobândeşte un înţeles specific. Profesorii care folosesc această tehnică drept strategie didactică îi încurajează în mod normal pe elevi să pună întrebări, să planifice şi să desfăşoare acţiuni de căutare de informaţii, să facă observaţii şi să reflecteze la ceea ce au descoperit. Totuşi, aceasta nu este o definiţie statică. Chiar şi la nivelul unei singure clase, activităţile de investigaţie se pot desfăşura după un continuum — între activităţi mai structurate dirijate de profesor şi activităţi deschise, mai libere, dirijate de interesele elevilor (Jarrett, 1997).

Ne-am putea gândi la învăţarea prin proiecte şi ca la o subcategorie a învăţării prin investigaţie. O analiză a cercetărilor efectuate în domeniul învăţării prin proiecte duce la concluzia că astfel de proiecte ce se concentrează pe aspecte sau probleme „îi conduc pe elevi spre întâlnirea (sau confruntarea) cu conceptele şi principiile centrale ale unei discipline” (Thomas, 2000, p. 3). Mai mult, activităţile centrale ale unui proiect implică investigaţia şi crearea de noi cunoştinţe de către elev (Thomas, 2000). Elevii pot să aleagă atunci când este vorba de conceperea propriului proiect, ceea ce le permite să-şi urmărească interesele şi să-şi manifeste curiozitatea. Răspunzând propriilor întrebări, elevii pot investiga subiecte care nu au fost identificate de profesor ca obiective ale procesului de învăţare.

Avantajele învăţării bazate pe proiecte

Care sunt avantajele modelului de învăţare bazat pe proiecte?

Învăţarea bazată pe proiecte oferă o mulţime de beneficii, atât pentru elevi, cât şi pentru profesori.

Un număr din ce în ce mai mare de cercetări susţin utilizarea învăţării prin proiecte în şcoli cu scopul de a implica elevii, a reduce absenteismul, a stimula dezvoltarea capacităţilor de învăţare prin cooperare şi a creşte performanţele şcolare (George Lucas Educational Foundation, 2001).

Pentru elevi, avantajele învăţării bazate pe proiecte înseamnă:

* Creşterea prezenţei la ore, creşterea gradului de încredere în sine şi îmbunătăţirea atitudinii faţă de învăţare (Thomas, 2000)
* Beneficii de natură şcolară la fel de mari sau mai mari decât cele generate de alte modele, elevii implicaţi în proiecte asumându-şi o responsabilitate mai mare pentru propriul proces de învăţare decât în cazul activităţilor bazate pe modele tradiţionale (Boaler, 1997; SRI, 2000 )
* Posibilităţi de dezvoltare a unor abilităţi complexe, precum capacităţi cognitive de nivel superior, rezolvarea problemelor, colaborarea şi comunicarea (SRI, 2000)
* Acces la o gamă mai largă de oportunităţi de învăţare în sala de clasă, oferind o strategie de implicare a elevilor din medii culturale diverse (Railsback, 2002)

Pentru mulţi elevi, acest stil de învăţare este unul foarte atractiv deoarece derivă din autenticitatea experienţelor. Elevii îşi asumă rolul şi comportamentul celor care lucrează într-un anumit domeniu. Fie că realizează un film documentar despre probleme de mediu, elaborează o broşură turistică pentru a evidenţia locurile cu semnificaţie istorică din comunitatea lor sau realizează o prezentare multimedia despre argumentele pro şi contra construirii unui mall, elevii sunt implicaţi în activităţi reale, care au semnificaţie dincolo de sala de clasă sau şcoală.

Pentru profesori, printre avantajele suplimentare, se numără dezvoltarea profesionalismului şi a colaborării cu colegii, precum şi posibilităţile de a construi relaţii cu elevii (Thomas, 2000). În plus, mulţi profesori apreciază disponibilitatea unui model care se adresează unor categorii diverse de elevi prin existenţa unei game variate de oportunităţi de învăţare. Profesorii descoperă că elevii care beneficiază cel mai mult de învăţarea prin proiecte tind să fie aceia în cazul cărora metodele de instruire tradiţionale nu sunt eficiente (SRI, 2000).

Cum transformă un astfel de model o clasă tradiţională?

O prezentare a unei activităţi de formare profesională elaborată în cadrul programului Intel® Teach to the Future (2003) descrie o clasă în care profesorul foloseşte în mod eficient metoda proiectului. Într-un astfel de cadru:

* Există o problemă fără răspuns predeterminat.
* Există o atmosferă de tolerare a greşelii şi a schimbării.
* Elevii iau decizii pe baza unui cadru.
* Elevii definesc procesul prin care se va ajunge la o soluţie.
* Elevii au ocazia de a reflecta asupra activităţilor.
* Evaluarea este continuă.
* Rezultatul este un produs final a cărui calitate va fi evaluată.

Pentru elevii obişnuiţi cu experienţele şcolare tradiţionale, aceasta presupune o transformare de la respectarea unor ordine pentru desfăşurarea activităţilor la orientarea propriilor activităţi de învăţare; de la memorare şi repetare la descoperire, integrare şi prezentare; de la ascultare şi reacţie la comunicare şi asumarea responsabilităţii; de la cunoştinţe la fapte, termeni şi conţinuturi care servesc la înţelegerea proceselor; de la teorie la aplicarea teoriei; de la dependenţa de profesor la puterea de a lua decizii (Intel, 2003).

Care sunt provocările pentru profesori?

Profesorii care doresc să folosească metoda proiectului la clasă s-ar putea să fie nevoiţi să adopte noi strategii de instruire pentru a avea rezultate. Majoritatea cadrelor didactice nu au fost învăţate să-şi asume rolul de ghid sau facilitator şi să predea în acest mod.

Metodele de instruire directă care se bazează pe manuale, expuneri şi evaluări tradiţionale nu funcţionează prea bine în cadrul unui proces de instruire deschis, interdisciplinar, caracteristic învăţării pe bază de proiecte. Profesorii mai degrabă „antrenează” şi „modelează” şi vorbesc mai puţin. Ei trebuie să fie pregătiţi pentru a accepta „abaterile de la direcţie” care pot interveni pe parcursul desfăşurării unui proiect (Intel, 2003). Profesorii se pot afla în situaţia de a învăţa ei înşişi alături de elevi pe măsură ce proiectul se desfăşoară.

Provocările specifice cu care se pot confrunta profesorii includ:

* Recunoaşterea acelor situaţii care pot contribui la realizarea unor proiecte bune
* Structurarea problemelor ca oportunităţi de învăţare
* Colaborarea cu colegii pentru a dezvolta proiecte interdisciplinare
* „Administrarea” procesului de învăţare
* Integrarea corespunzătoare a tehnologiilor
* Conceperea unor metode şi instrumente de evaluare autentice

Într-adevăr, trebuie să existe disponibilitate din partea profesorilor de a-şi asuma riscuri pentru a depăşi provocările iniţiale. Sprijinul din partea conducerii şcolii poate ajuta la implementarea unor orare mai flexibile, cum ar fi cele cu mai puţine discipline pe zi sau planificarea pe echipe, care să le ofere profesorilor şi oportiunităţi de dezvoltare profesională.