PREADOLESCENȚA - ACCEPȚIUNI ȘI PERSPECTIVE DE ABORDARE

Adalia Florentina SalvanȘcoala Gimnazială Emil Isac, Cluj-Napoca12 iun. 2023

PREADOLESCENŢĂ - accepţiuni şi perspective de abordare

1.Preadolescenţă şi trecerea la un nou ciclu şcolar
Preadolescenţă face parte din primul ciclu al dezvoltării umane, adică din ciclul de creştere şi de dezvoltare, ce corespunde intervalului de timp cuprins între 10-14 ani. Cercetările prezintă viziuni diferite privind această etapă de dezvoltare, unii considerând-o că cea de-a treia treaptă a copilăriei, adică a şcolarităţii mici, durează până la vârstă de 12 ani şi mai departe urmează adolescenţă şi nu se acceptă preadolescentă că stadiu distinc (Bonchiş Elena, 2004).
Alţii consideră preadolescentă un substadiu al adolescenţei, în timp ce autorii românii privesc preadolescenţă că un stadiu distinct caracterizat printr-un anumit specific al activităţii de bază, adică învăţarea şi al sistemului de relaţii în care este integrat elevul (Andrei Cosmovici, Luminiţa Iacob, 2005).
O dată cu intrarea în eceasta etapă de dezvoltare, cele mai multe schimbări se produc în activitatea de învăţare şi anume:
- Diversitatea disciplinelor şcolare;
- Însuşirea sistematică a noţiunilor ştiinţifice de bază din principalele domenii ale cunoaşterii;
- Interacţiunea cu mai mulţi profesori şi efortul de adaptare la cerinţele şi stilurile lor diferite de lucru;
- Adaptarea gândirii la stilul cognitiv al diferitelor solicitări şi mai ales atingerea nivelulul de generalizare şi de abstractizare cerut;
- Creşterea timpului de învăţare acasă şi a responsabilităţilor personale pentru aceasta;
Având în vedere aceste schimbări se consideră, că intrarea în clasa a V-a este un adevărat prag ce trebuie trecut cu efort şi cu tensiuni. Schimbări importante se produc şi în câmpul relaţiilor pe care le au preadolescenţii în familie, la şcoală şi în mediul socio-cultural. În cazul familiei copiii nu mai sunt percepuţi ca înainte, dar părinţii au atitudini ambiguie: uneori îi consideră mari şi le transferă anumite responsabilităţi, alteori îi percep că pe nişte copii şi le interzic anumite activităţi.
În şcoală cadrele didactice îi văd că fiind mari şi le asigură condiţii de manifestare a autonomiei şi independenţei mai ales în cadrul activităţilor extraşcolare. Se dezvoltă considerabil relaţiile cu grupurile informale, preadolescenţii manifestând o predilecţie faţă de aceste grupuri, care influienţează modul lor de manifestare atitudinal şi comportamental, dominând înfluienta exercitată de familiei (Golu, M, 1993).
Grupurile formale şi informale de egali, contribuie la continuarea socializării, la creşterea experienţei personale, la autocunoaştere, la clasificarea imaginii despre sine,etc.
   1.1.Transformările biologice şi debutul pubertăţii în preadolescenţă
Un autor francez, H.Lehalle, consideră că: “transformările fiziologice şi morfologice care survin în preadolescenţă, constituie fără îndoială evenimentul major al acestei perioade de dezvoltare”.
Aspectul cel mai vizibil al acestor transformări fiziologice îl reprezintă creşterea în înălţime. În acaeasta perioadă se înregistrează un vârf de dezvoltare atât la fete cât şi la băieţi, determinat de modificările glandelor cu secreţie internă şi prin programul genetic al fiecăruia. La băieţi în jurul vârstei de 14 se produce o creştere de 10 cm iar în restul anilor de 7 cm. La fete vârful este la 12 ani , crescând 9 cm şi 6 cm în restul anilor.
De asememea creşterea în greutate este semnificativă. La băieţi, către sfârşitul stadiului se ajunge la 50 de kg iar la fete începe să se constate efectul modelelor culturale. Ele îşi supraveghează silueta, manifestă selectivitate crescută faţă de alimente.
Creşterea în greutate poate fi însoţită de alte fenomene organice, nevoia mare de somn, dificultăţi de trecere de la somn la veghe, dureri articulare, apetit crescut, dar se produc şi unele disproporţionări între părţile corpului, cercetătorii denumind preadolescenţă că fiind “vârstă păianjenului”(Munteanu, Anca, 1998).
Pot apărea unele disincronizări între creşterea oaselor şi creşterea muşchilor, care determină pentru o scurtă perioada de timp un fel de neîndemnare caracteristică, iar dacă aceste situaţii sunt ironizate de către cei din jur, se pot dezvoltă complexe de inferioritate. Modificări se produc şi la nivelul sistemulul nervos. Greutatea creierului este de 1400 de grame, iar sub raportul funcţional se înregistrează numeroase perfecţionări. Schimbări importante se produc şi în sistemul hormonal, intensificându-se funcţia tiroidei care asigură creşterea fizică spectaculoasă, hipofiză acţionează asupra glandelor sexuale, epifiză şi suprarenalele vor face să se manifeste caracteristicile sexuale secundare, timusul sau glanda copilăriei îşi încetează activitatea. Pubertatea prezintă trei faze distincte: a) prepubertatea 10-12 ani, când se accentuează caracteristicile secundare,b) pubertatea propriu-zisă între 12-14 ani, când glandele sexuale intră în funcţie şi încheie din punct de vedere biologic, copilăria, c) postpubertatea după 14 ani când se maturizează funcţia de procreere(Şchiopu, Ursula, Verzea, A, 1995).
Condiţiile de viaţă din ce in ce mai bune, stimulările venite din partea mediul extern, determina un debut pubertar în ultimele trei decenii. În condiţiile actuale există perspective dezvoltate în ai informa pe copii cu privire la transformările pe care urmează să le traverseze, explicându-li-se şi efectele acestor situaţii.
   1.2.Aspecte specifice în manifestarea proceselor sensorial-perceptive de   observare şi de reprezentare la preadolescenţi.
În funcţionarea sensibilităţii şi a preceptiilor vizuale schimbările cele mai noi şi semnificative sunt: creşte de 2-3 ori capacitatea de diferenţiere vizuală, creşte câmpul vizual, mai ales cel periferic fiind important pentru perfecţionarea cititului, creşte analitismul în realizarea percepţiilor aşa că preadolescenţii sunt în stare să sesizeze aspecte definite şi detalii semnificative proprii obiectelor sau comportamentelor umane.
Percepţiile auditive au un vârf în ceea ce priveşte auzul muzical în jurul a 10-13 ani, dar preadolescenţii prefer o intensitate mare a ritmului şi muzicii. Sensibilitatea kinestezică si   cea tactilă sunt mai fine şi se investesc în activităţi artizanale pe care preadolescenţii le desfăşoară cu plăcere (Debesse, 1970).
Capacităţile de observare ating un nou nivel privind organizarea şi reglarea lor asa că preadolescenţii le manifestă frecvent în laboratoarele şcolare. Elevii de la gimnaziu pot desfăşura independent observaţiile cu condiţia că profesorii să le comunice indicatorii perceptive după care să se conducă. Reprezentările ating un grad mare de generalizare în comparaţie cu etapa anterioară. Se dezvoltă categorii noi de reprezentări precum, geometria, domeniile tehnice, geografia, etc.
Reprezentările de orice fel se pot organiza cu uşurinţă în jurul unei idei centrale, a unei noţiuni de bază şi apoi pot fi actualizate şi transformate în funcţie de sarcinile pe care urmează să le rezolve.

Interesant!

Adina Raluca Gherghinoiu acum 1211 zile

Alte articole ale autorului

EDUCAȚIA INCLUZIVĂ A ELEVILOR CU C.E.S PRIN INTERMEDIUL PROIECTULUI CETĂȚEANUL3 dec. 202415 comentarii

Toate articolele autorului

Ministerul Educaţiei

PREADOLESCENȚA - ACCEPȚIUNI ȘI PERSPECTIVE DE ABORDARE

Comentarii

Alte articole ale autorului

Termeni şi condiţii de utilizare a serviciilor platformei iTeach