Izbăvitoare de duhuri rele și tămăduitoare de boli trupești și sufletești, Sfânta Marina a murit în urma persecuțiilor asupra creștinilor, în timpul împărăției lui Dioclețian. Născută în Antiohia Pisidiei, Sfânta Marina și-a pierdut mama pe când era o copilă și a fost încredințată unei femei, spre creștere. Fecioara a învățat despre credința în Dumnezeu de la oamenii din localitate și a hotărât să își păstreze curăția și să Îi slujească Domnului. Pe când avea 15 ani a fost pârâtă că e creștină dregătorului cetății, iar acesta, impresionat de frumusețea ei, a dorit să o ia de soție și să o ferească de chinurile care urmau, dar Sfânta Marina nici nu a vrut să audă de o astfel de propunere. Supusă la diferite torturi, a rămas cu trupul nevătămat, ca prin minune, dar s-a rugat Domnului să primească botezul muceniciei, iar ruga ei a fost ascultată. Sfânta Marina a fost decapitată, dar nu înainte de a lovi cu un ciocan un diavol care luase chip de balaur, făcându-l să dispară cu semnul Sfintei Cruci. Moaștele sfintei se află la biserica închinată ei din Atena, iar părticele din acestea se găsesc și în țara noastră, la Mănăstirea Hurezi și la biserica din localitatea Fetești, județul Suceava.