„Pentru a cunoaşte pe Dumnezeu nu e nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de smerenie”, spunea Sfântul Siluan Athonitul, unul dintre cei mai cunoscuți sfinți ai Bisericii Ortodoxe din secolul al XX-lea. Într-adevăr, cei care ați citit câte ceva din învățăturile Sfântului Siluan, ați reținut, cu siguranță, că în multe rânduri sublinia acest aspect: smerenia era esențială în viața spirituală. Căci, fără smerenie, omul nu poate avea o relație autentică cu Dumnezeu, deoarece mândria și egoismul stau în calea harului dumnezeiesc. Smerenia, dimpotrivă, deschide inima către Dumnezeu și permite omului să primească harul și iubirea Sa. Însă, să știți că termenii „bani” și „sfințenie” nu sunt întotdeauna contrari, iar acest lucru ni-l amintește, în cea de-a doua parte a lunii august, în ziua de 18, Sfântul Ioan de Rila. Cu siguranță, mulți dintre dumneavoastră știți că este cinstit ca ocrotitor al bulgarilor de pretutindeni și că este cel mai mare sfânt al acestui neam ortodox, unii poate v-ați și închinat la sfintele sale moaște în cadrul pelerinajelor la care ați participat, însă cu siguranță, puțini cunoașteți faptul că Sfântul Ioan de Rila este reprezentat pe o monedă și o bancnotă emise de Banca Națională a Bulgariei, arătând cum sfințenia poate fi „integrată” în viața cotidiană, dar și cum patrimoniul spiritual poate influența și modela cultura materială. Primul pustnic bulgar Sfântul Ioan de Rila a fost primul eremit bulgar. S-a născut în jurul anului 876 în satul Skrino, situat în actuala regiune a Bulgariei. Părinții săi erau oameni simpli, se ocupau cu munca pământului, iar Sfântul Ioan îi însoțea deseori pe câmp. Cu toate acestea, de tânăr, Ioan a fost atras de viața monahală și a căutat să trăiască o viață de ascetism și rugăciune. După ce a renunțat la bunurile lumești, Ioan a trăit ca pustnic în munții din apropierea Rilei, dedicându-se rugăciunii și vieții simple. A trăit în peșteri și în alte locuri izolate, dorind să fie cât mai departe de oameni și de agitația lumii și cât mai aproape de Hristos. În jurul anului 900, viețuirea sa aleasă a început să atragă alți tot mai mulți ucenici și astfel a reușit să formeze o comunitate monahală. În mod firesc, comunitatea avea nevoie de un spațiu de rugăciune zilnică, de o organizare pe măsură și astfel a luat naștere Mănăstirea Rila, care a devenit rapid un centru important al vieții religioase și culturale din zonă. Mănăstirea a fost construită în apropierea locului unde Sfântul Ioan își trăia viața pustnicească și a devenit în scurtă vreme un loc de pelerinaj pentru mulți credincioși. De altfel, Sfântul Ioan a fost cinstit ca sfânt încă din viaţă şi istoria vieţii sale vorbeşte despre puterea pe care o avea asupra naturii: animalele sălbatice veneau la el şi păsările îi mâncau din palmă. În perioada ocupației otomane, mănăstirea a jucat un rol crucial în păstrarea identității naționale și religioase a bulgarilor. A servit nu doar ca un centru religios, ci și ca un loc de educație și cultură. La scurt timp după trecerea la Domnul, sfintele sale moaște au fost transferate la Sofia în timpul domniei țarului Petru I (927-969), iar după ce, în 1183, regele maghiar Bela al III-lea a cucerit oraşul, luând sfintele moaște ca pradă de război, acestea au fost duse la Esztergom, capitala Ungariei de atunci, fiind readuse la Sofia în 1187. Astăzi, sfintele sale moaşte sunt în mănăstirea Rila, unde zeci de mii de credincioși i se închină în fiecare an, unii dintre ei participând la manifestările organizate pe 19 octombrie (ziua aflării moaștelor), pe 18 august (ziua adormirii) și 1 iulie (readucerea moaștelor la Rila).