Luță Ioviță, născut la 6 ianuarie 1883, Dalci, sat aflat în comuna Turnu Ruieni din județul Caraș-Severin, este considerat primul taragotist român, descendent al unei familii de muzicanți. Alături de alți mari interpreți ai Banatului ca Ion Luca-Bănățeanu, Moise Belmustață, Efta Botoca, Ion Murgu (considerat al doilea taragotist al Banatului după Luta Iovita) sau Traian Lăscuț Făgărășanu. În România, taragotul este foarte popular în zona Banatului și a Transilvaniei, dar și în alte regiuni. (...) La doar 12 ani, Luță Ioviță cânta cu fluierul la horele și petrecerile satului natal și devenise cunoscut în satele vecine. Îl aude un îndrăgostit al cântecului popular, Petru Răbăgia din Caransebeș, care îl ia în slujba sa, la oraș, și face un deosebit act de generozitate- îi cumpără un clarinet. Luță Ioviță a descoperit taragotul- „torogoata”- în vreme ce își satisfăcea stagiul militar (...). Marelui muzicant bănățean i s-a părut instrumentul perfect pentru a cânta muzica populară românească din zona sa natală și istoria ne-a dovedit că intuiția sa a fost perfectă. A cântat prin nenumărate restaurante din Orșova, Reșița, Timișoara și apoi București, pe la hramuri sătești, nunți, botezuri și alte petreceri, dar și pe la târgurile din Banat, fiind din ce în ce mai cunoscut și mai apreciat. Talentul său la clarinet și taragot a fost recunoscut unanim, transformându-l în cel mai cunoscut instrumentist popular bănățean. Cea mai legendară faptă a lui Luta Iovita este legată de un episod din Primul Război Mondial, petrecut în Italia. Un martor ocular a notat: „Vreau să vă povestesc ceva asemănător din timpul aceluiași război. Regimentul din Caransebeș a fost trimis împotriva italienilor, pe Câmpia Piave, Aveau un clarinetist pe nume Luta Iovita, un virtuos al instrumentului. Într-o pauză de foc și-a scos taragotul și a început să doinească. La sfârșit, italienii din tranșee au început să aplaude furtunos, cerând un encore, strigând: „Bravissimo, Seniore!”. Luță a sfidat orice pericol şi s-a plimbat printre tranșee cântând.” * (sursa banatulazi.ro) Luță Ioviță moare în 1954 la Timișoara și este înmormântat la cimitirul de pe Calea Buziașului din Timișoara.” Sursa și sursa foto: https://folclor-romanesc.ro/luta-iovita-biografie/