Poezie Vălișoara, Un Colț de Rai Autor:Prof.gr.did.I Religie Ortodoxă Codilă Adrian Petru În Vălișoara, printre dealuri verzi, Unde pădurea își șoptește taina, Se înalță case mici și clare, Sub cerul ce-și scaldă raza lină. Valea râului ce curge șoptit, Poartă pe ape o poveste străveche, Iar munții, cu vârfurile lor înalt, Sunt martori tăcuți la viața ce-nflorește. La apus, când soarele se stinge, Satul vibrează în lumini roșiatice, Iar vântul ce adie prin fânul galben Pare că cântă melodii mângâietoare. Aici, în Vălișoara, tradiția trăiește, Cu străzi unde-i miros de pâine caldă, Iar oamenii, cu suflete de aur, Păstrează obiceiuri vechi, ca o falnică steagă. Fiecare colț, fiecare piatră, Are o poveste spusă cu drag, Despre muncă, iubire și răbdare, Despre oameni ce nu-și uită glia. Sub cerul curat, Vălișoara strălucește, Un loc de vis în inima Carpaților, O oază de pace, unde timpul se oprește, Și inima se regăsește în armonia naturii.