„Lumina Ta, Iisuse Sfânt”

de prof.gr.did.I Religie Ortodoxă Codilă Adrian Petru

1.
Pe marginea drumului, singur plângea,
Un orb din naștere, fără lumina ta.
N-avea nici vină, nici păcat străbun,
Dar mila Ta, Iisuse, l-a scos din al său păcat.

Refren:
O, Lumina mea, Iisuse blând,
Deschide-mi ochii inimii curând!
Fă-mă să văd, să simt, să Te iubesc,
Și-n viața mea pe Tine să-Te slăvesc.

2.
Ai frământat țărâna cu scuipat divin,
Ai pus-o peste ochii ce plângeau în chin.
L-ai trimis la apă, la Siloam curat,
Și dintr-un orb, făptura s-a luminat.

Refren:
O, Lumina mea, Iisuse blând,
Deschide-mi ochii inimii curând!
Fă-mă să văd, să simt, să Te iubesc,
Și-n viața mea pe Tine să-Te slăvesc.

3.
Nu doar cu ochii trupului privea,
Ci și cu sufletul Te vedea în fața Sa.
Când lumea l-a gonit și l-a judecat,
Tu, Bunule Părinte, l-ai mângâiat.

Refren:
O, Lumina mea, Iisuse blând,
Deschide-mi ochii inimii curând!
Fă-mă să văd, să simt, să Te iubesc,
Și-n viața mea pe Tine să-Te slăvesc.

4.
Și eu sunt orb, Iisuse, când nu Te văd,
Când uit Cuvântul Tău și calc în noroi și praf.
Dar știu că mila Ta nu are hotar,
Și aștept să vii din nou, cu-al Tău har.

Refren final (duios):
O, Lumina mea, Iisuse blând,
Deschide-mi ochii inimii curând!
Fă-mă lumină-n lume să trăiesc,
Și-n veci, cu sfinții, Doamne, să Te slăvesc.

Ultima strofă aduce mesajul în prezent, arătând că orbirea spirituală e o realitate actuală, iar Hristos este mereu gata să o vindece. Astfel, priceasna devine nu doar o rememorare, ci o chemare sinceră la credință și apropiere de Dumnezeu.

Mulțumim!
Felicitări!

Prin meditație zilnică, apare comuniunea cu Sursa, atunci când adresăm întrebarea de reflecție:Cum aș putea să fac lucrurile și mai bine?

Universul este sursă de inspirație pentru fiecare ființă !

Foarte interesant!