„Spre ceruri Te-ai suit, Hristoase!” (Poezie religioasă de Înălțarea Domnului) Autor: Prof.gr.did.I Religie Ortodoxă Codilă Adrian Petru Spre ceruri Te-ai suit, Hristoase, Cu slavă-n trupul îndumnezeit, Pământu-și ține a lui oase, Dar ceru-Ți cântă preamărit. Ai biruit a morții vale, Cu moartea Ta dând vieți de har, Te-ai arătat, pe munți și-n cale, Ucenicilor, viu și altar. Pe Muntele Măslinilor, Cu ochii blânzi și mâna-n semn, Le-ai spus: „Mergeți la marginile pământului, Și fiți lumină-n drum solemn!” Un nor Te-a dus din ochii firii, Dar nu din inimi de pământ, Că Duhul Sfânt și taina mirii Rămân cu noi, legământ sfânt. Ai dus cu Tine trupul firii, Spre-a sta de-a dreapta lui Hristos, Ridicând sus făptura firii, În taina cerului frumos. Noi nu privim doar către boltă, Ci așteptăm cu dor să vii, Căci Tu ne-ai spus: „Eu vin, de-ndată!” Să fim cu Tine-n veșnicii. Sus să avem a noastră fire, Spre cer, spre slavă și lumină, Căci Înălțarea e menire – Și calea noastră spre Lumină.