Autor : Prof.gr.did.I Religie Ortodoxă

Codilă Adrian Petru

Se stinge soarele-n tăcere,
Pe marea blândă, în durere,
Și cerul plânge-n rug aprins,
Ca-ntr-un altar ce s-a aprins.

Pe valuri, razele coboară,
Par mâini de îngeri ce se roagă,
Iar clipa serii se închină
Cu dor de cer și de lumină.

Pe țărm, în taina ce apasă,
Simt inima cum se descoasă,
Și-n gândul meu cu glas șoptit,
Îi spun lui Dumnezeu: „Amin”.

Ce minunat e să privești
Apusul sfânt printre povești,
Și-n timpul rugăciunii să-nțelegi,
Că El domnește peste lume,univers.

Când ziua se termină în rugăciune,
Și marea tace, fără nume,
Simt pacea Lui coborând lin —
Ca-n veșnicie, în senin.