„Adormirea Sfintei Ana” (Poezie religioasă închinată mamei Maicii Domnului) În ceas de taină, cerul plânge lin, Că Sfânta Ana, mamă de lumină, Se mută-n pacea veșnicului Dumnezeu, Spre Slava Celui ce viață-nchină. Pe patul blând, cu fața-i strălucind, Ea binecuvântează-a sa fiică, Fecioara Sfântă, darul cel divin, Din neamul sfânt, curată rădăcină. „Marie dragă”, spune-n șoapte moi, „Tu ești cununa vieții mele sfinte, Din tine va veni, cu daruri noi, Hristos, Izvorul harului fierbinte.” Se-nchină îngeri în tăcere grea, Iar cerul toarnă mir peste odihnă, Căci Ana sfântă, maică prea-aleasă, Se duce-n Rai, cu inima deschisă. O, Ana, roagă-L pe Fiul ceresc Pentru neamul nostru, slab și plin de trudă, Ajută-l să trăiască drept, firesc, Cu Maica Sfântă-n rugă și în inimă.