Firescul înmormântării unui credincios este ca aceasta să fie legată de Sfânta Liturghie și să se desfășoare în biserică, cu trupul celui adormit așezat în fața altarului, cu fața spre Hristos, precum se așază catehumenul la Botez, mirii la Taina Încununării, monahul la tunderea în monahism și orice credincios în timpul slujbelor, cu fața spre Dumnezeiescul Prestol. Sicriul se pune cu picioarele spre altar și cu capul spre ușă, slujitorii stând la capul acestuia, cu fața spre altar, împreună cu toți cei prezenți, într-un duh de rugăciune adresată lui Dumnezeu, iar nu către oameni. Toate rugăciunile, “Doamne, odihnește pe robul Tău”, “Doamne, miluiește”, “Veșnică pomenirea”, sunt adresate Domnului, iar nu celui adormit. De aceea, nu stăm cu spatele la altar și cu fața spre popor, pentru că nu ținem un discurs, nu susținem un spectacol, ci ne rugăm. În structura ei tipiconală, înmormântarea este de fapt o Utrenie, urmată de Dumnezeiasca Liturghie, după modelul sâmbetelor morților, și se desfășoară astfel: – Aliluia cu troparele; – Psalmul 118 (Fericiți cei fără prihană…) împărțit în stări (măcar să se cânte stihurile alese, trecute cu roșu); – Binecuvântările celor adormiți; - Ectenia – Psalmul 50; – Canonul morților, cântat pe glasul zilei (vezi octoihul, canonul morților, din sâmbete); – Cântarea a 9-a cu provocarea diaconului: “Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii întru cântări cinstindu-o, să o mărim!”; – Luminânda: “Acum m-am odihnit…”; – Laudele și doxologia; – finalul, ca la Utrenie, conform modelului din Triod, la sâmbetele morților; – urmează Sfânta Liturghie, cu: -Fericirile cu troparele morților; -Apostolul și Evanghelia (a zilei și a morților) -Omilia -Ectenia celor adormiți; -Chinonicul celor adormiți; – la final: rugăciunile de dezlegare, se toarnă vin amestecat cu ulei și sărutarea de pe urmă, urmate de ducerea trupului spre cimitir, unde se face rânduiala îngropării. Aceasta este înmormântarea firească, vie și coerentă, în care Biserica, cu toate slujbele ei, mărturisește nădejdea învierii și se adresează cu toată evlavia lui Dumnezeu. Adevărata înmormântare nu se centrează pe trupul celui adormit, ci pe rugăciunea comunității pentru sufletul lui, în fața lui Dumnezeu. Hieromnimon DP