Autor: Prof.gr.did.I Religie Ortodoxă

Codilă Adrian Petru

În Nicomidia, oraș de lumină,
Un tânăr crescut în înțelepciune,
Pe Hristos Domnul Îl poartă în minte,
Tămăduind cu rugăciuni sfinte.

Doctor iscusit, fără plată dăruit,
Pilde de milă mereu a rostit.
Nu aur, nu slavă a vrut pe pământ,
Ci suflet curat și cuvântul cel sfânt.

Pe bolnavi îi vindeca prin credință,
Cu lacrimi, cu milă, cu biruință,
Și când toți ziceau „nu mai are scăpare”,
El rostea: „Hristos, dă-i iarăși suflare!”

În fața prigoanei, n-a dat înapoi,
Ci-a ales cununa cea sfântă, de apoi.
Nici focul, nici fiarele n-au reușit
Să stingă al jertfei duh înflăcărat și cinstit.

La capul lui, sânge nu s-a vărsat,
Ci lapte de sus, din cer lăsat.
Măslinul a înfrunzit din pământ,
Ca semn că trăia în Hristosul Dumnezeu.

Pantelimoane, rugător neîncetat,
Pentru cei bolnavi și cei întristat,
Fii nouă doctor și sprijin duios,
Pe cale, spre Rai, cu Hristos luminos!