Pilda „Tainele dimineții” Autor : Prof.gr.did.I Religie Ortodoxă Codilă Adrian Petru Personaje: Părintele Iorest, un bătrân călugăr înțelept Matei, un tânăr care căuta liniștea și sensul vieții (Dimineață devreme. Soarele abia răsare peste poiana mănăstirii. Matei, obosit de drum și de frământările vieții, se apropie de chilia părintelui Iorest.) Matei: Părinte, iartă-mă că vin atât de devreme… dar n-am mai dormit de două nopți. Caut un răspuns. Caut liniștea… și nu știu unde s-o găsesc. Părintele Iorest (zâmbind blând): Bine ai venit, fiule. Liniștea nu se găsește în lume, ci în inimă. Dar trebuie să înveți să o auzi. Ia loc, privește răsăritul și spune-mi: ce vezi? Matei: Soarele… se ridică încet. Roua strălucește pe flori. E frumos… dar tot simt un gol în mine. Părintele: Fiule, în fiecare dimineață, Dumnezeu picură lumină peste lume. Dar numai cei care se trezesc cu sufletul treaz o pot simți. Când ai vorbit ultima oară cu Domnul în zori? Matei (oftând): Nu mai știu, părinte… A trecut mult. M-am trezit mereu grăbit, cu gândurile împrăștiate... Părintele: Vezi tu, dimineața nu e doar începutul unei zile. E o chemare tainică: „Ridică-te și umblă în lumină!”. Dacă Îi dai Domnului primele clipe, El îți va lumina și celelalte. Matei: Și cum pot face asta? Cum Îl aud? Părintele: Prin rugăciune smerită. Prin tăcere. Printr-un psalm rostit cu lacrimi. Sau, uneori, doar privind o floare și spunând: „Slavă Ție, Doamne!”. În zori, sufletul e curat ca cerul. Acolo Îl poți întâlni. Matei (cu ochii umezi): Vreau să încerc. Vreau să încep din nou… din zori. Părintele: Atunci rămâi azi aici. Mâine, înainte să răsară soarele, vin-o cu mine la bisericuță. Vei învăța taina dimineții — și poate, și taina vieții. TÂLCUL PILDEI: O zi binecuvântată începe cu Dumnezeu. Cine își oferă diminețile sufletului, le va primi înapoi ca daruri de pace. Căci Domnul Se coboară mai ușor acolo unde inima e liniștită, iar gândul curat.