Din vatră iese, rumenă, frumoasă,
Cu focul dulce ce o-mbracă-n casă,
Pită caldă, aburindă, cu dor,
Minunea vieții din sfânt cuptor.

O ia bunica-n mâini cu grijă mare,
Și-o face semn de cruce, alinare,
Căci pâinea nu-i doar hrană pe pământ,
Ci rugăciune și dar sfânt.

Copiii stau la masă, nerăbdători,
Așteaptă firmituri ca pe comori,
Din pită caldă iese-un abur sfânt,
Ce urcă lin spre cerul cel senin.

În fiecare coajă stă ascunsă
Truda ogorului cea neajunsă,
Iar firul de grâu crescut în câmp,
Se face pită cu gust adânc.

Și-n casa unde pâinea-i sărăcie,
Hristos trimite darul, bucurie,
Pită caldă, semn de rod bogat,
Din dragoste și har s-a adunat.

Și-n pită caldă din cuptor curat,
Se-ntâlnește omul cu-al său Împărat,
Căci pâinea frântă, blând, în dar,
E Trupul Domnului, sfânt altar.