Autor: Prof. gr. did. I Religie Ortodoxă, Codilă Adrian Petru

În zori de zi, când clopotul răsună,
Din vatră sfântă pâinea se adună,
Cu rugăciune mama o frământă,
Și casa toată-i caldă și cuminte.

Miros de pâine caldă se revarsă,
E semn de viață, binecuvântare aleasă,
Copiii fug cu ochii luminoși,
Că-n fiecare fir de grâu e-un dor frumos.

Se-mbină truda țăranului pe câmp,
Cu ploaia blândă și cu soarele arzător,
Dar rodul greu din mâini de truditori
Devine pâine-n mâinile iubitorilor.

În firul alb de făină cernută,
Se-ascunde jertfa lumii toată, tăcută,
Iar când în cuptor crește cu foc,
E-un dar de viață, ceresc noroc.

Miros de pâine caldă, alinare,
Pe mesele săracilor răbdare,
În lacrima văduvei alin,
Și-n ruga pruncului senin.

Și-n pâinea frântă stă Hristos,
El ni se dăruiește cu chip luminos,
Miros de pâine caldă, sfânt odor,
Hrana iubirii pe-al vieții drum ușor.