Înainte de a explica motivul aceste ireprezentări inedite, se cuvine să reținem câteva detalii legate de biografia Sfintei Maria Magdalena. Cea dintâi dintre femeile mironosițe era din neamul lui Neftalim, din Magdala Galileei, un sat populat în majoritate de pescari și aflat în partea de vest a Lacului Ghenizaret, între Capernaum şi Tiberiada. Sfintele Evanghelii nu consemnează detalii relevante despre viața celei dintâi dintre femeile mironosițe, însă Tradiția ne spune că era tânără, frumoasă la chip şi înstărită. Numele de „Magdalena”, care însoțește mereu cel dintâi nume al ei, ne indică faptul că nu era căsătorită, deoarece în acest caz numele ei ar fi trebuit să fie însoțit de numele soțului ei.

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca amintește de faptul că ea a fost izbăvită de chinurile a șapte demoni și că din acel moment a hotărât să-și împartă săracilor toată avuția și să înceapă o viață nouă, intrând în ceata celor care Îl urmau și Îi slujeau lui Hristos. Cu un curaj și o dedicare cum rar întâlnim în relatările evanghelice, dar și în întreaga istorie a creștinismului, Sfânta Maria Magdalena i-a fost alături Mântuitorului chiar și când Apostolii s-au înfricoșat: înaintea arhiereului, la procesul lui Pilat, pe drumul Crucii și nu în cele din urmă, după Răstignire, pe Golgota, unde rămăsese alături de Maica Domnului și de Ioan, ucenicul cel iubit. Sfintele Evanghelii relatează că, în prima zi a săptămânii, în zorii zilei, Sfânta Maria Magdalena a mers cu Sfântul Ioan și cu Sfântul Petru și au văzut piatra ridicată de pe mormântul Domnului. După ce Apostolii s-au întors în cetate, ea a rămas singură lângă mormânt și a început să plângă, „că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus” – după răspunsul pe care l-a dat îngerilor. Asumându-și pe deplin rolul de ucenică, după Învierea Domnului, Sfânta Maria Magdalena a rămas în Ierusalim, fiindu-i alături Maicii Domnului. I-a însoțit, apoi, pe Sfinții Apostoli la minunea Înălţării Domnului de pe Muntele Măslinilor, dar a fost prezentă şi în foişor când Duhul Sfânt S‑a pogorât în chip de limbi de foc peste cei prezenţi.
Oul din icoanele Sfintei Maria Magdalena

Potrivit sinaxarului, după Pogorârea Sfântului Duh, Sfânta Maria Magdalena a pornit alături de Sfinţii Apostoli la răspândirea credinţei, semănând în suflete cuvântul dumnezeiesc pe care-l auzise din însăşi gura lui Hristos. De aceea, ea este numită şi „întocmai cu Apostolii”.

Ieromonahul Theologos Simonopetritul, cel care a studiat îndeaproape viața și minunile Sfintei Maria Magdalena, a și redactat un volum deosebit de interesant și de relevant pentru aghiografia creștină: „Sfânta Maria Magdalena – Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras”. În paginile volumului, aflăm și răspunsul întrebării din titlul articolului nostru. Mai exact, aflăm că oul pictat în icoanele Sfintei Maria Magdalena are o semnificație profundă și simbolică, legată de o întâmplare din viața ei, pe care tradiția creștină o păstrează până în zilele noastre.

Astfel, se spune că, după marele eveniment al Rusaliilor, Sfânta a plecat din Ierusalim spre Roma, care era pe atunci capitala imperială, pentru a răspândi Evanghelia lui Hristos. Ajunsă acolo, s-a prezentat mai întâi la Împăratul Tiberiu pentru a-i aduce vestea Învierii. Despre vizita Sfintei Maria Magdalena la împăratul Tiberiu circulă diverse tradiții. Una dintre acestea, identificată în surse de învățatul ieromonah athonit al secolului al XIX-lea, Hariton Duhovnicul (1836-1903), este inclusă în Viața Sfintei pe care a scris-o el însuși, unde se spune următoarele: „Sfânta a vindecat ochii bolnavi ai împăratului de atunci, Tiberiu, prin mântuitorul nume al Domnului nostru Iisus Hristos. Când a văzut aceasta, Împăratul s-a minunat tare. De aceea a întrebat-o cine este ea și cine este Iisus Hristos. Sfânta a început să-i povestească toate cele despre Mântuitorul Hristos, până la răstignirea Lui și Înviere. Luminată fiind de Dumnezeu, a găsit un mod minunat, vrednic de notat, nou și foarte potrivit pentru a arăta Învierea lui Hristos cea de viață dătătoare.”

Mai exact, Sfânta l-a întâmpinat pe împărat cu un simplu ou de găină, după obiceiul vremii de a se oferi ouă drept daruri în prima zi din an sau cu ocazia zilei de naştere a cuiva. Dând oul împăratului, l-a și salutat cu „Hristos a înviat!“. Atunci, împăratul Tiberiu i-a răspuns că este greu de crezut că se poate ridica cineva din moarte, aşa cum oul pe care l-a primit de la ea nu-şi poate schimba singur culoarea în roşu. În acea clipă se spune că s-a petrecut minunea înroşirii oului în mâna împăratului și astfel oul a devenit simbol al Învierii lui Hristos, simbol care a rezistat din generație în generație până în zilele noastre.

Când Împăratul a auzit acestea, s-a mâniat foarte tare și a trimis scrisori la Ierusalim, cerând să fie aduși în fața justiției Pilat și arhiereii. Când aceștia au ajuns la Roma, nu l-au mai găsit în viață pe Tiberiu († 37), ci pe succesorul său, Caligula († 41). Hariton Duhovnicul afirmă că arhiereii au fost executați, iar Pilat a fost exilat în Vienna Galiei, unde s-a sinucis.

Așadar, observăm că semnificațiile simbolurilor din icoane au adesea rădăcini profunde. Cunoașterea acestor simboluri, de fiecare dintre noi, contribuie la înțelegerea mai profundă a învățăturilor creștine și la aprofundarea vieții duhovnicești. Icoana nu este o reprezentare artistică, ci și un instrument de care ne folosim atunci când dorim să „vorbim” în rugăciune cu Hristos, cu Maica Sa și cu Sfinții. Când înțelegem semnificația simbolurilor dintr-o icoană, aceasta devine mai mult decât o imagine statică – transformându-se într-o fereastră către Cer, către înțelegerea tainelor cuprinse în Tradiția bisericii și a învățăturilor transmise de-a lungul secolelor, până în zilele noastre.

SFÂNTA EVANGHELIE (LUCA 4, 22-30) care se citește la SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI PROROC ILIE TESVITEANUL - SÂMBĂTĂ, 20 IULIE 2024

"În vremea aceea toţi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura lui Iisus şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Şi El le-a zis: Cu adevărat, îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici, în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că niciun proroc nu este bine primit în patria sa. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul, şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele prorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. Şi toţi în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi, ridicându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de-acolo."

Sfantul Proroc Ilie
Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul este sarbatorit in fiecare an, pe 20 iulie. Sfantul Ilie era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad (Israel), situata dincolo de Iordan. De aici avem si numele prorocului - Ilie Tesviteanul
Potrivit traditiei, Sovac, tatal lui Ilie, a vazut oameni imbracati in vesminte albe care il inveleau pe Ilie in haine de foc si ii dadeau sa manance o flacara. Preotii templului din Ierusalim au interpretat vedenia astfel: Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetica.
Sfantul Ilie a trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mantuitorului, pe vremea regelui Ahab. Si-a desfasurat activitatea in regatul Israel din Samaria.
Regele Ahab, la indemnul sotiei sale, introduce in regatul israelitean cultul zeului Baal. La porunca lui Dumnezeu, Sfantul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab si ii vesteste acestuia ca Dumnezeu va pedepsi poporul prin seceta. Cerurile vor fi inchise timp de trei ani si jumatate.
Sfantul Ilie se ascunde de furia lui Ahab la paraul Cherit, unde va fi hranit de un corb, apoi la vaduva din Sarepta Sidonului. In casa acestei vaduve, prorocul Ilie va face minuni: il va invia pe fiul acesteia si ii va inmulti faina si uleiul.
Spre sfarsitul anilor de seceta, pentru cunoasterea adevaratului Dumnezeu, Sfantul Ilie ii propune imparatului sa ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel si sa se roage mai intai prorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul in care Ilie a inlaturat cultul zeului Baal. El a reusit sa coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoti ai lui Baal nu au reusit sa faca.
Sfantul Ilie, Inaintemergator al Mantuitorului
Din cartea a IV Regi, capitolul doi, aflam ca prorocul Ilie dupa ce a lasat ca urmas pe Elisei, a fost luat de un car de foc si inaltat la cer, fara a trece prin moarte. O parte din comentatorii acestui text, sustin ca Ilie a fost luat cu trupul la cer ca raspuns la modul in care el a vietuit. Alti comentatori afirma ca scopul pentru care Ilie a fost ridicat cu trupul la cer, este acela ca el va reveni la sfarsitul lumii, ca un al doilea Inaintemergator al Mantuitorului, pentru a vesti a doua venire a lui Hristos spre a judeca neamul omenesc.
Unde s-a inaltat Ilie?

Daca tinem seama ca raiul a fost inchis dupa caderea oamenilor in pacat, nu putem sa evitam intrebarea: unde a fost inaltat Sfantul Ilie? Sfantul Ioan Gura de Aur sustine ca Ilie a fost imbracat de Dumnezeu in haina ingereasca. Iar Sfantul Maxim Marturisitorul afirma: „Dumnezeu a aratat din vechime maririle minunilor si semnelor si s-a folosit de modul innoirii, mutand spre alt chip de viata decat cel in trupul supus stricaciunii pe fericitii Ilie si Enoh, nu prin prefacerea firii, ci prin schimbarea conducerii si indrumarii ei“. Aceste afirmatii ne-ar face sa vorbim de prezenta sa in lumea ingerilor.
Sfantul Ilie alaturi de Moise pe Tabor
Cinstea deosebita de care s-a bucurat Sfantul Ilie inaintea lui Dumnezeu, se vede in prezenta sa pe muntele Taborului alaturi de Moise, atunci cand Mantuitorul s-a schimbat la Fata inaintea ucenicilor Lui. Moise si Ilie au fost de fata langa Domnul in slava, primul ca primitorul si datatorul Legii, al doilea ca cel mai neinfricat luptator impotriva dusmanilor lui Dumnezeu.
Este de retinut ca in timpul vietii sale, Ilie nu s-a invrednicit de o vedere "fata catre fata". Potrivit relatarilor din cartea III Regi, cap. 19, se spune ca atunci cand i s-a aratat Dumnezeu, Sfantul Ilie si-a acoperit fata cu mantia, pentru ca nu putea privi slava lui Dumnezeu. Dar aceasta vedere devine posibila dupa inaltarea sa la cer, cand pe Muntele Taborului, Ilie a vazut slava lui Dumnezeu atunci cand Hristos s-a schimbat la fata.
Sfantul Proroc Ilie, precursor al ascetismului crestin
Prin retragerea sa in singuratate, Sfantul Ilie devine arhetipul monahilor crestini. Sfantul Macarie Egipteanul, definea la inceputul "Epistolei" sale, tipul celui desavarsit: "Vreau sa stii, iubite frate, ca cel afierosit lui Dumnezeu trebuie sa fie un barbat deplin; ca nu numai el trebuie sa fie in Dumnezeu, ci si Dumnezeu trebuie sa fie intru el, dupa cum Domnul insusi spune: Intru cel care ramane intru Mine si Eu voi ramane intru El (Ioan 15, 5)". Un astfel de model a fost Sfantul Ilie, remarcandu-se prin lipsa de patimi, prin refuzarea savarsirii raului si a participarii la idolatrie, intr-un cuvant un "om launtric curat de care vorbea Legea veche".

Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvinteze,
Domnul să vă ajute,
Domnul să vă miluiască,
Domnul să vă păzească de tot răul,
Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească,
Domnul ca un bun şi iubitor de oameni să vă ierte de păcate
şi în ceruri cu drepţii să vă păzească.

Binecuvintează, Doamne, pe robii Tăi aceştia şi rugăciunea lor,
şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor,
şi smerenia lor, şi răbdarea lor.

Binecuvintează, Doamne, osteneala lor,
şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor,
şi viaţa lor şi cu sfârşit bun îi miluieşte,
iar dincolo, la ziua Judecaţii,
un colţişor de rai le dăruieşte,
că binecuvântat eşti în vecii vecilor.
AMIN!

Simbolul lui Dumnezeu, simbolul unitatii indivizibile.

Doi

Simbolul dualismului: Adam si Eva, Cain si Abel, Moise (profet) si Aaron (preot, fratele lui Moise), Vechiul si Noul Testament, suflet si trup, bine si rau etc.

Trei

Cei 3 ingeri care l-au vizitat pe Avraam (Abraham).
Cele 3 zile petrecute de profetul Iona in pântecul unui peste fabulos.
Cele 3 zile petrecute de Isus in mormânt.
Simbolurile Trinitatii (Dumnezeu + Sf.Spirit + Isus): 3 ferestre si 3 portale (catedralele gotice), Triceps (3 capete sculptate), 3 inele imbinate, Triqueta.
Noii-botezati erau odinioara de 3 ori scufundati in apa.
Cele 3 mari virtuti teologice (credinta, dragostea, speranta).
Patru

Cele 4 elemente esentiale ale religiilor antice (pamânt, apa, aer, foc).
Cei 4 arhangheli (Mihael, Gabriel, Rafael, Uriel).
Cei 4 mari profeti din Vechiul Testament (Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel).
Cele 4 temperamente omenesti: coleric (Isaia), melancolic (Ieremia), sanguinic (Ezechiel), flegmatic (Daniel).
Cele 4 vârste ale omului: Daniel (baiat tânar), Isaia (adolescent in floarea vârstei), Ezechiel (adult usor imbatrânit), Ieremia (mosneag batrân si încaruntit).
Cei 4 evanghelisti (Marcu, Matei, Luca, Ioan).
Cele 4 simboluri ale evanghelistilor (conform viziunii lui Ezechiel 1, 10): leu (Marcu), om (Matei), taur (Luca), vultur (Ioan).
Cele 4 litere JHVH (Jahveh, Jahwe, Jehova, Dumnezeu).
INRI = Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum (Isus Nazarenianul Regele Iudeilor).
Quatember (quator tempora = cele 4 anotimpuri ale anului crestin): Pasti (la echinoctiul de primavara), Ioan Botezatorul (la 24 iunie, solstitiul de vara), Arhanghelul Mihael (la 29 septembrie, echinoctiul de toamna), Craciun (la solstitiul de iarna).
Cele 4 anotimpuri (primavara, vara, toamna, iarna).
Cele 4 râuri ale Iadului in mitologia greaca: Styx (râul groazei), Acheron (râul durerii), Cocytus (râul blestemului), Phlegeton (râul focului).
Cele 4 râuri ale Paradisului din Vechiul Testament (1 Moise 2,10): Phison (Indus), Gihon (Gange), Hiddekel (Tigru), Euphrat (Eufrat).
Cele 4 mari virturi cardinale: îndrazneala (fortitudo), echitatea (iustitia), întelepciunea (prudentia), cumpatarea (temperantia).
Cei 4 mari parinti ai bisericii vestice: Ambrosius (episcop de Mediolanum, azi: Milano-Italia, 337-397), Hieronymus (cardinal de Roma, 347-420), Augustinus (episcop de Hippo-Reggio, azi: Annaba-Algeria, 354-430), Gregor I cel Mare (Papa de Roma, 540-604).
Cei 4 mari parinti ai bisericii estice: Athanasius (episcop de Alexandria, Egipt, 295-373), Gregor de Nazianz (patriarh de Constantinopol, azi: Istambul, 328-383), Basilius cel Mare (episcop de Capadocia, Turcia, sec.4), Johannes Chrysostomus - Ioan Gura de Aur (patriarh de Constantinopol, 354-430).
Cuvântul Adam (in limba ebraica om) se compune din 4 litere, care in limba greaca reprezinta si initialele celor 4 puncte cardinale: Anatole, Dysis, Arktos, Mesembria.
Cinci

Pentateuch: cele 5 carti ale lui Moise din Vechiul Testament (Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomiul).
Isus a hranit 5000 de oameni pe tarmul lacului Genesareth, prin înmultirea a 5 pâini (Matei 14,15-21).
Cele 5 rani ale lui Isus de la rastignire: doua la palme, doua la picioare si una la inima.
Pentagrama-Pentalpha: steaua cu 5 colturi (de 5 ori litera greaca Alpha) din Kabbala (culegere de texte religioase mozaice din Evul Mediu).
Pentecoste (Rusaliile, la 50 zile dupa Pasti).
Quintesenta (quinta essenta): cel de al 5-lea element esential, cautat zadarnic de savantii antichitatii.
Cele 5 simturi ale omului (vaz, auz, miros, pipait, gust).
Sase

Monogramul grec a lui HRISTOS - XP (X = Chi = H; P = Rho = R) formeaza un ansamblu cu 6 brate.
Cele 6 indurari din Evanghelia lui Matei (25,35-36).
Cele 6 fiare din Apocalipsa lui Ioan (13,18).
Sapte

Cele 7 mari pacate: îngâmfarea (superbia), invidia, hula (gula), zgârcenia (avaritia), lenevia (acedia), furia (ira), desfrâul (luxuria).
Cele 7 bucurii ale Sf.Maria:
1) anuntarea venirii pe lume a Fiului Domnului
2) nasterea lui Isus
3) sosirea celor 3 Crai din Rasarit
4) invierea lui Isus
5) ridicarea la cer a lui Isus
6) pogorîrea Sf.Spirit
7) inaltarea ei la cer

Cele 7 dureri ale Sf.Maria:
1) proorocirea lui Simion (Luca 2,35) despre sabia durerii cu prilejul aducerii lui Isus in Templul din Ierusalim
2) fuga in Egipt
3) pierderea temporara a lui Isus dupa vizita in Templul din Ierusalim
4) purtarea crucii de catre Isus pe Via Dolorosa
5) rastignirea lui Isus
6) coborîrea lui Isus de pe cruce
7) asezarea lui Isus in mormânt

Cele 7 sacramente din religia catolica: botezul, confirmarea, casatoria, penitentele, euharistia, hirotonisirea, maslul.
Cartea legata cu 7 peceti din Apocalipsa lui Ioan (5).
Alte simboluri cu cifra 7 din Apocalipsa lui Ioan: 7 comune, 7 coarne ale fiarei, 7 manifestari ale furiei divine.
Cele 7 calitati ale Sf.Spirit: intelepciune, intelegere, bun sfatuitor, forta, stiinta, evlavia, frica de Dumnezeu.
Cele 7 rugaciuni din Pater Noster (Tatal nostru).
Cele 7 grade preotesti.
Cele 7 concilii ecumenice dinaintea Marei Schisme din 1054: Niceea (325), Constantinopol (381), Efes (431), Calcedon (451), Constantinopol (553), Constantinopol (680) si Niceea (787).
Opt

Octogonul baptisteriilor si cupele cu 8 laturi folosite la botez (cifra 8 simbolizeaza cea de a opta zi din ciclul creatiei divine, zi ce corespunde Invierii lui Isus, respectiv ziua scufundarii in apa a noilor botezati; din acelasi motiv, unele biserici au 8 vârfuri de turn).
Cele 8 Fericiri din Cuvântarea de pe munte a lui Isus (Evanghelia lui Matei 5,3-10).
Crucea Malteza are 8 terminatii, reprezentând cele 8 tari si provincii care au trimis voluntari: Franta, Provence, Auvergne, Aragon, Castilia, Italia, Anglia si Germania.
Noua

Cei 9 ingeri ale unor grupuri statuare din basilici (referire la Trinitate).
Cele 9 trepte ale mântuirii, respectiv cele 9 trepte ceresti pe care trebuie sa le parcurga sufletele.
Cifra 81 (9 x 9): numarul simbolic al eternitatii.
Regele babilonian Nabucodonosor a ocupat Ierusalimul in al 9-lea an de domnie al regelui evreu Zedekia si in a 9-a zi a celei de a patra luni a anului 587 i.C.(2 Regi 25,1).
Templul herodian din Ierusalim a fost distrus de catre Romani in a 9-a zi a lunii Ab din anul 70 d.C.
Isus a murit in cel de al 9-lea ceas al zilei, deci in jurul orei 15 (evreii socoteau numai 12 ore pe zi, intre ora 6 dimineata si ora 18 seara; ceasul al 9-lea de zi corespundea orei 15 dupa masa).
Zece

Cele 10 porunci ale lui Dumnezeu din Decalogul lui Moise (2 Moise 20).
Cele 10 corzi ale harfei regelui David (1004-965 i.C); David era considerat drept dirijor al muzicii celeste, al muzicii celor 10 sfere ceresti.
Crucea Sf.Andrei reprezinta cifra latina 10 (X). Acelasi lucru este valabil si pentru litera X din monogramul lui Cristos XP.
Cele 10 degete ale omului contau ca limita matematica magica (cu aceste degete cei din antichitate faceau socoteli simple).
Cifra 10 (1+2+3+4) era considerata de antichitate drept simbol al desavârsirii si implinirii.
Cifra 10 (1+2+3+4) era considerata de antichitate drept simbol al desavârsirii si implinirii.
Unsprezece

Cifra pacatului, cifra dincolo de Decalog, o cifra destructiva.
In reprezentarea patimilor lui Isus, apar numai 11 apostoli (prin excluderea apostolului Iuda-Ischariot).
Douasprezece

Cei 12 patriarhi, fiii lui Iacob.
Cei 12 profeti mici din Vechiul Testament: Amos, Habacuc, Hagai, Osea, Ioel, Iona, Maleahi, Mica, Naum, Obadia, Zaharia, Tevania.
Cei 12 apostoli: Petru, Ioan, Iacob cel Batrân, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu-Nataniel, Matei-Levi, Iacob cel Tânar, Simon Zelotul-Cananitul, Iuda-Tadeul, Matias.
Cele 12 luni ale anului.

Fiecare dintre noi are pacate, rataciri, greseli, amaraciuni si necazuri - si totusi, toate acestea n-ar trebuie sa existe intre noi, de vreme ce fiecare dintre noi are ingerul sau pazitor. De ce se intampla asa? Bineinteles ca ingerii n-ar ingadui aceasta daca nu am fi vinovati noi insine. Iar de vreme ce ei ingaduie, asta este fie pentru ca singuri nu lasam ajutorul ingeresc sa ajunga la noi, fie pentru ca prin impotriva-lucrarea si impotriva-asezarea noastra sufleteasca nimicim si abatem de la noi toate stradaniile ingerilor de a impreuna-lucra cu noi in bine.

Mai intai de toate, trebuie sa ne amintim ca avem inger pazitor, sa ne intoarcem cu mintea si cu inima catre el si in cursul obisnuit al vietii noastre, iar cu atat mai mult cand avem parte de tulburari. Daca nu avem o astfel de intoarcere, inseamna ca ingerul n-are cum sa ne bage mintile in cap. Atunci cand cineva se duce in mlastina sau in prapastie astupandu-si urechile si inchizandu-si ochii, ce sa-i faci si cum sa-l ajuti? Sa tipi? Are urechile inchise. Sa-i faci vreun semn ca sa-i arati primejdia? Are ochii inchisi. O sa zici: "Sa-l ia de mana si sa-l opreasca ori sa il duca pe calea dreapta". Pai ingerul e gata sa faca asta, cauta mana ta ca sa o ia si sa te indrume - dar ai mana de care sa te ia? Doar nu de mana trupeasca te va lua (macar ca se intampla si asta in cazuri deosebite), ci de mana sufleteasca, pentru ca el este netrupesc - iar mana sufleteasca este puterea lucratoare indreptata spre mantuire si ravnitoare de mantuire. Cand in sufletul tau se afla aceasta ravna, ingerul Domnului te va lua negresit de ea si te va calauzi - dar daca nu, de unde sa te apuce? Nu are loc prin care sa faca atingere cu tine, pentru ca el insusi se numara printre duhurile ce sunt trimise doar pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea (Evr. 1, 14).

Vei zice iarasi: "Atunci sa starneasca in mine dorinta de mantuire". Pai el asta si face, mai intai de toate si cu cea mai mare osardie. La cei ce au aceasta dorinta, el o sprijina si o intareste, iar la cei ce n-o au se straduie in tot chipul sa o starneasca - insa rareori izbuteste, din pricina marii neoranduieli care domneste in sufletul nepasator, intr-un astfel de suflet, totul este in tulburare: si gandurile, si simtamintele, si planurile - totul este o zarva fara de randuiala, ca la iarmaroc.

In masura in care se afla in noi aceasta lipsa a pacii si adunarii launtrice, ea este vrajmasa a lucrarii ingerului asupra noastra. Cum sa insufle ceva ingerul bun, daca omul nu ia aminte la el? Cum sa auda o asemenea insuflare sufletul, daca in el este zarva si tulburare? Tocmai de aceea stradaniile ingerului pazitor raman neroditoare in ceea ce ne priveste.

Asadar, daca vrei sa te folosesti de calauzirea si impreuna-lucrarea ingereasca, potoleste-ti neoranduiala launtrica, aduna-ti inlauntru luarea-aminte si stai langa inima ta.

Ingerul Domnului va baga de seama indata, se va apropia si va incepe sa puna in tine ganduri care inclina catre starnirea dorintei de mantuire. Pleaca-te catre insuflarea aceasta si apuca-te sa ravnesti mantuirea: atunci, ingerul pazitor nu numai ca te va lua de mana, ci chiar te va ridica pe bratele sale, si nu numai ca te va calauzi, ci chiar te va purta pe calea mantuitoare. Nu trebuie decat sa te intorci tot timpul catre el cu mintea si cu inima, sa nu slabesti in ravna ta si sa-ti pazesti luarea-aminte. El te va invata toate: ce, cand si cum sa faci si ce sa nu faci, iar cand va fi nevoie iti va da ca indrumare si semn simtit in afara. Daca nu vedem in privinta noastra o asemenea impreuna-lucrare ingereasca palpabila, suntem singurii vinovati: noi suntem cei care nu ne dam in mainile ingerilor si zadarnicim toata purtarea lor de grija pentru noi. Se bate, se bate cu noi ingerul lui Dumnezeu, si da inapoi; iar vine la asalt, iarasi da inapoi, si tot asa pana ce murim. Iar cand murim, ingerul va infatisa Domnului cartea vietii noastre si va grai: "Am facut totul ca sa ii bag mintile in cap, insa acest suflet n-a luat aminte la nimic". Si in cartea vietii va fi pus inscrisul osandirii noastre, care negresit se va implini la Judecata Cea infricosata.

Sfantul Teofan Zavoratul

Născută în Antiohia Pisidiei, Sfânta Marina și-a pierdut mama pe când era o copilă și a fost încredințată unei femei, spre creștere. Fecioara a învățat despre credința în Dumnezeu de la oamenii din localitate și a hotărât să își păstreze curăția și să Îi slujească Domnului. Pe când avea 15 ani a fost pârâtă că e creștină dregătorului cetății, iar acesta, impresionat de frumusețea ei, a dorit să o ia de soție și să o ferească de chinurile care urmau, dar Sfânta Marina nici nu a vrut să audă de o astfel de propunere.

Supusă la diferite torturi, a rămas cu trupul nevătămat, ca prin minune, dar s-a rugat Domnului să primească botezul muceniciei, iar ruga ei a fost ascultată. Sfânta Marina a fost decapitată, dar nu înainte de a lovi cu un ciocan un diavol care luase chip de balaur, făcându-l să dispară cu semnul Sfintei Cruci.

Moaștele sfintei se află la biserica închinată ei din Atena, iar părticele din acestea se găsesc și în țara noastră, la Mănăstirea Hurezi și la biserica din localitatea Fetești, județul Suceava.

SFÂNTA EVANGHELIE (MATEI 6, 22-33) care se citește în DUMINICA a 3-a după RUSALII (Despre grijile vieții)
- 14 IULIE 2024

"Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât haina? Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, și vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele.
Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă."

Iisus se supune Legii, de la nastere pana la moartea pe cruce : "ca sa se plineasca toata dreptatea" (Matei III, 15) sau : "ca sa se plineasca Scriptura" (Marcu XIV, 49 ; XV, 28) ; ori : "ceea ce s-a spus prin prooroci" (Matei XXVI, 24, 54 ; Luca XXIV, 25 etc). El s-a nascut sub Lege ca sa rascumpere, prin jertfa sa, pe cei ce erau sub Lege (cf. Gal. IV, 4-5) si sa inlocuiasca (desfiinteze) Legea cu asezamintele ei, care erau "umbra a celor viitoare" in Hristos (Evr, X, 1). Implinind Legea o desfiinteaza in cele perimate si nefolositoare (Evr. VII, 11-18), spiritualizand-o in cele necesare : "Ati auzit ca s-a zis : ...Iar Eu zic voua..." (Matei V, 20-48). Se constata apoi ca din cele zece porunci ale Decalogului se amintesc in scrierile Noului Testament direct, sau indirect de toate celelalte noua, numai de a patra, despre Sabat, nu se vorbeste niciodata , ceea ce dovedeste ca ea nu se mai serba de crestini.

Faptul ca Mantuitorul nu vorbeste niciodata de respectarea Sabatului, nici chiar tanarului bogat, care voia sa se mantuiasca, nu i-o recomanda (Matei XIX, 18-19) ; faptul ca El facea diferite minuni Sambata , echivala cu calcarea si desfiintarea ei, motiv pentru care iudeii cautau sa-L omoare "pentru ca dezlega Sambata (Sabatul)" (Ioan V, 16), sau, "pentru ca nu pazea Sambata" (Ioan IX, 18). La aceste invinuiri, El nu tagaduieste calcarea, sau desfiintarea ei, ci lamureste numai ca El este mai mare decat Sambata si Domn al ei. Caci "Sambata a fost facuta pentru om, iar nu omul pentru Sambata. Astfel ca Fiul Omului este Domn si al Sambetei (Marcu II, 27-28 , Matei XII, 8).

2) Chiar daca nu aflam numirea de Duminica in Evanghelii si celelalte scrieri, ea reiese clar din expresiile prin care se indica ziua invierii Domnului. Asemenea expresii sunt : "Ziua inatai a saptamanii" (Duminica) (Matei XXVIII, 1 ; Ioan XX, 9 , Fapte XX, 7 , I Cor. XVI, 2) sau "dupa ce a trecut ziua sambetei", "prima zi a saptamanii" (Duminica) (Marcu XVI, 1, 2,) ; sau "in prima zi de dupa sambata (duminica) foarte de dimineata" (Luca XXIV, 1). Revizuitorii ultimelor editii a traducerii romanesti a Noului Testament au introdus explicativ, dupa fiecare din aceste expresii, in paranteza (Duminica). Fiindca, daca pe vremea cand au scris Evanghelistii, se intelegea care era "prima zi a saptamanii", deoarece zilele se numarau dupa trecerea Sambetei, care era sfarsitul saptamanii, astazi, cand Duminica este ziua de sarbatoare si ea incheie zilele saptamanii oricine va intelege prin "prima zi a saptaminii", luni si nu Duminica.

3. Ziua de Duminica a fost prezisa si prin prooroci.

Ea a fost prezisa prin proorocul David sub diferite expresii. "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea" (Ps. CXVII, 24), text care dupa talcul Sfintilor Parinti este referit la Duminica ; de aceea si apare el in stihurile de la cantarile Pastilor in ziua invierii. De "o zi", deosebita de Sabat, vorbeste si proorocul Zaharia (XIII, 1).

4) Duminica a inviat Hristos si ea a devenit sarbatoarea cultica a Noului Testa¬ment. Marturie despre aceasta este faptul ca :

a) In ziua invierii, dupa ce s-a aratat Mariei Magdalena, mironositelor si lui Petru, Mantuitorul s-a aratat apoi si celor zece Apostoli, lipsind Toma. Atunci, dupa salutul si bi-necuvantarea : "Pace voua!" le acorda definitiv harul apostolatului, transmitandu-le din Apostolia si Preotia Lui, ca Arhiereu (cf. Evr. III, 1) Caci zice : "Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : "Luati Duh Sfint; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor ii tinute" (Ioan XX, 21-23).

b) In aceeasi zi, Domnul s-a aratat si celor doi ucenici - Luca si Cleopa - care mergeau spre Emaus, dar care nu L-au recunoscut. Si, desi cand le talcuia Scripturile "ardea in ei inima" lor (Luca XXIV, 32), abia dupa savarsirea primei Euharistii L-au cunoscut: Si cand a stat cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si frangand le-a dat lor. Si li s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut iar El s-a facut nevazut de ei" (v. 30-31).

c) Tot Duminica, a opta zi, dupa inviere, s-a aratat Iisus iarasi Apostolilor cand era si Toma cu ei , si cand , desi nu se arata in Evanghelie, i-a dat desigur si lui harul apostoliei prin Sfantul Duh, har de care el nu putea fi lipsit.

5) Duminica a fost si ziua in care s-a produs si Pogorarea Duhului Sfint, la Cincizecime

6) Duminica Pogorarii Duhului Sfint se numeste si Duminica cea Mare pentru ca in aceasta zi ia nastere oficial Biserica lui Hristos.

Marturii despre serbarea Duminicii dupa epoca apostolica

Cel dintai document, care vorbeste de Duminica este "Didahia", sau "Invatatura a celor doisprezece Apostoli" - scrisa dupa ultimele cercetari, intre anii 50-70. Aici se arata ca in aceasta sarbatoare crestina se savarsea Sfanta Euharistie si se impartaseau credinciosii. "Cand va adunati - zice -in Duminica Domnului frangeti painea si multumiti dupa ce mai intai v-ati marturisit pacatele voastre, ca jertfa voastra sa fie curata" .

Un alt document este Epistola lui Barnaba (scrisa intre anii 70-130). In ea se spune despre crestinii carora le era adresata : "Noi sarbatorim cu bucurie ziua a opta, dupa sambata, in care Hristos a inviat". "Ziua a opta, dupa sambata", in care a inviat Domnul este Duminica.

Sfantul Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei - martirizat in anul 107, cand Traian si-a sarbatorit biruinta asupra dacilor - vorbeste de asemenea despre Duminica, in scrisoarea sa catre Magnezieni, scrisa in drum spre Roma martiriului sau. Intre crestinii din Magnezia - nu departe de Efes - se vede din scrisoare ca erau unii proveniti dintre evrei, care mai tineau inca si legea mozaica si pe care-i indeamna : "Asadar - zice el - cei care au trait in randuielile cele vechi, si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci duminica, in care si viata noastra a rasarit prin El (Hristos) si prin moartea Lui, pe care unii o tagaduiesc" (cap. IX, 1-2). Iar in capitolul urmator (X, 3) spune la adresa acestora : "Este o nebunie sa vorbesti de Hristos si sa traiesti ca iudeii".

In Canonul 19, Sinodul VI ecumenic aminteste indatorirea episcopului si a preotului de a invata poporul Duminica ; prin Canonul 66, acelasi Sinod atrage atentia cum trebuie sa serbeze toti crestinii Duminica.